Notiunea si clasificarea titlurilor de credit

Notiunea si clasificarea titlurilor de credit

1.1. Notiune

Titlurile de credit reprezinta o categorie de valori care constau in inscrisuri sau documente care incorporeaza dreptul patrimonial prevazut in ele, astfel incat persoana care le detine este si titulara dreptului.

Deoarece creditul implica un decalaj in timp intre doua prestatii ‑ prestatia creditorului (actuala) si prestatia celui creditat de mai tarziu, titlurile de credit mai sunt definite in literatura juridica, ca documente ce constata creante comerciale care amana in timp plata datoriei si care pot circula usor fiind negociabile

Titlurile de credit au practic rolul de mijloc de plata si de garantie in relatiile de colaborare dintre comercianti.

In cazul titlurilor de credit, intre dreptul patrimonial si inscris exista o relatie necesara indisolubila nu numai in momentul nasterii dreptului dar si pentru existenta lui ulterioara, inscrisul incorporand dreptul, fiind indisolubil pentru valorificarea lui.

Asadar, posesorul unui titlu de credit are dreptul la prestatia aratata in el, in temeiul prezentarii sale, daca indeplineste toate conditiile prevazute de lege.

Din definitie, rezulta ca titlurile de credit au urmatoarele caracte­ristici:

E formalitatea (nasterea, existenta, circulatia, executarea sau valori­ficarea drepturilor patrimoniale, depind de existenta inscrisului ce le incorporeaza, respectiv de existenta documentului sau a titlului).

E literalitatea (continutul si limitele dreptului ce rezulta din titlu sunt determinate de ceea ce este prevazut in document, fara nici o influenta asupra raportului juridic fundamental care a ocazionat emiterea titlului si fara posibilitatea de a fi interpretat sau completat prin alte inscrisuri. Literalitatea confera posesorului titlului de credit un drept cert.

E autonomia (titlurile de credit se transmit independent de raportul juridic care a stat la baza emiterii lor). De exemplu, actiunile se transmit independent de contractul de societate care a stat la baza emiterii lor.

1.2. Clasificarea titlurilor de credit

Dupa continutul lor, titlurile de credit sunt:

reprezentative de marfuri, care incorporeaza un drept real asupra unor bunuri determinate aflate in depozite, magazii (de exemplu, recipisele de gaj, conosamente);   

titluri care dau dreptul la o anumit prestatie din partea debitorului (de exemplu, cambiile, biletele la ordin). Posesorul este indreptatit la o suma de bani la primirea unei cantitati de marfuri.

titluri care incorporeaza drepturi complexe, drepturi ce rezulta din actiunile unei societati comerciale, drepturi patrimoniale (de a participa la impartirea beneficiilor, restituirea cotei de participare la capitalul social in caz de dizolvare) sau drepturi nepatrimoniale (de a participa la adunarea generala, la alegerea organelor de conducere).

Dupa modul de circulatie, titlurile de credit sunt:

nominative, persoana beneficiarului este nominal determinata in chiar cuprinsul titlului, iar transmiterea lui se face numai cu concursul emitentului care trebuie sa inscrie numele noului dobanditor in registrul sau si sa‑l mentioneze pe titlu (de exemplu, actiunile, obligatiunile etc.).

la ordin, care se transmite in afara oricarei colaborari a emitentului, printr‑un gir facut pe dosul titlului. Posesorul unui astfel de titlu isi poate valorifica dreptul prin prezentarea titlului unit cu un sir neintrerupt de giruri care ajung pana la el;

la purtator, beneficiarul dreptului nu este mentionat, prestatia la care este indreptatit urmand a fi efectuata in mainile persoanei care la scadenta il va detine. Transmiterea lui se face fara concursul emitentului, prin simpla remitere materiala a documentului. Pose­sorul de buna‑credinta al unui titlu la purtator este aparat impotriva oricarei revendicari, buna credinta fiind prezumata.

Dupa cum au sau nu legatura cu un act de comert exista titluri:

care au in mod obligatoriu drept cauza un act de comert;

titluri financiare servind drept rambursare a creditului acordat de o banca sau alta institutie de credit, clientilor (de exemplu, o banca care acorda credit clientului sau, isi trage asupra acestuia o cambie sau pretinde sa‑i subscrie un bilet la ordin pentru rambursarea la scadenta a creditului).