QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate stiinte politice

Notiunea si caracteristicile dreptului diplomatic





Notiunea si caracteristicile dreptului diplomatic


Organizarea si desfasuarea activitatii diplomatice a trebuit sa fie de-a lungul timpului reglementate. Unele din aceste reguli au ramas in stadiul de uzante diplomatice, aplicarea lor facandu-se pe baza curtoaziei internationale comitas gentium .O alta parte a capatat statutul de norme juridice.




Dreptul diplomatic cuprinde totalitatea normelor juridice care guverneaza statutul organelor diplomatice sau totalitatea regulilor de drept international care se refera la organizarea sarcinilor , competentelor si statutul organelor pentru relatii externe. Obiectivul diplomatic il constituie diferitele aspecte ale activitatii diplomatice desfasurate de organele interne ale statului ca si de organenele externe ale acestora, create anume in acest scop- misiunile diplomatice permanente si misiunile diplomatice ad-hoc, precum si anumite laturi ale activitatii conferintelor organizatiilor internationale .

Dreptul diplomatic reglementeaza activitatea organelor care realizeaza relatiile dintre state. Asadar, dreptul diplomatic ocupa un rol central in cadrul dreptului intrenational pentru ca se ocupa cu insusi mecanismul care face sa existe si sa se desfasoare aceste relatii.

Rolul pe care il joaca dreptul diplomatic este unul instrumental, asemenea diplomatiei fata de politica externa. Aceasta ajuta la atingerea obiectivelor politicii externe si ofera modalitati de stabilire si ducere a relatiilor dintre state si contribuie direct si efectiv la asigurearea aplicarii celorlalte norme ale dreptului international.

Dreptul diplomatic se caracterizeaza prin dinamism, organizand si promovand dreptul international, ajutand ca principiile, normele si regulile acestuia sa se dezvolte, adaptandu-se la cerintele vietii.

Principiile fundamentale ale dreptului international sunt linii directoare cu semnificatie speciala pentru dreptul international, constituind un manunchi de reguli ce reprezinta partea esentiala a acestuia[3].



Imunitatile si privilegiile diplomatice

Institutia imunitatilor si privilegiilor diplomatice este cunoscuta de la inceputurile diplomatiei, intrucat fara aceste instrumente nu era practic posibil sa se desfasoare relatiile dintre state prin intermediul unor trimisi speciali, riscurile pentru acestia fiind inacceptabile. Odata cu aparitia reprezentantelor diplomatice permanente, la inviolabilitatea persoanei s-a adaugat inviolabilitatea domiciliului si imunitatea de jurisdictie.

Astfel, in anul 1670 Adunarea Generala a Tarilor de Jos a emis un decret prin care s-a prevazut ca ambasadorii straini, precum si membrii suitei lor, in timpul sederii in tara, nu pot fi arestati, iar averea lor nu poate fi sechestrata pentru datorii contactate in Olanda. In 1708, mergand pe aceeasi linie, Petru cel Mare il sfatuia pe mostenitorul tronului sa nu aduca vreo atingere onoarei ambasadorilor, sa nu retina sau sa aresteze, sa le confiste sau sa le sechestreze bunurile[4].

In anul 1709, Parlamentul englez a votat legea numita Actul de garantie a privilegiilor ambasadorilor si ministrilor fata de suveranii si demnitarii straini prin care se stabilea ca toate masurile judecatoresti luate impotriva agentilor diplomatici acreditati , indiferent de rangul acestora, vor fi considerate nule, iar persoanele vinovate de luarea unor asemenea masuri, vor fi pedepsite . In 1794, Conventia franceza a adoptat o lege conform careia organelor publice li se interzicea savarsirea oricaror acte care ar putea constitui atingeri impotriva reprezentantilor statelor straine.

Evolutia progresiva a relatiilor internationale a facut necesara elaborarea si codificarea unor norme privitoare la imunitatile si privilegiile diplomatice.Primele incercari de codificare s-au realizat prin anexa a VII a actului final al Congresului de la Viena din 1815, modificat trei ani mai tarziu la Aix- la Chapelle .

In a cincea Conferinta internationala americana intrunita la Havana in 1929 a adoptat Conventia privind agentii diplomatici, iar Conventia de la Viena din 18 aprilie 1961 privind relatiile diplomatice a realizat codificarea normelor cutumiare deja existente la care s-au adaugat cele de dimensiune novatoare manifestate in viata diplomatica internationala, precum si noi reguli ce nu fusesera inca universal acceptate.

Faptul ca imunitatile si privilegiile sunt in primul rand de natura cutumiara si mai apoi consacrate in textul Conventiei de la Viena, a fost recunoscut de Curtea Internationala de Justitie, care intr-o decizie din data de 24 mai 1980 referitoare la activitatea personalului diplomatic si consular al SUA la Teheran, ca urmare a crizei care aparuse in acea perioada, a recunoscut motivarea deciziei sale ca aceste imunitati si privilegii sunt de natura cutumiara, dar pot fi modificate prin actiuni unilaterale ale unui stat .

Imunitatile si privilegiile decurg din principiul fundamental potrivit caruia statele au controlul asupra teritoriului si persoanelor care locuiesc pe acest teritoriu. Acest principiu fundamental al dreptului international creeaza nevoia pentru imunitati si privilegii . In cazul in care nu ar exista o asemenea institutie, agentii diplomatici ar fi supusi controlului statului pe teritoriul caruia isi desfasoara activitatea generand dificultati in exercitarea functiilor acestora.

Asigurand bune conditii pentru desfasurarea activitatii corpului diplomatic, aceste imunitati si privilegii, definesc statut diplomatic. Acest statut are ca efect scoaterea diplomatilor de sub autoritatea si competenta judiciara a statului acreditar si oferirea conditiilor necesare pentru functionarea lor.

Obligatia statului acreditar de a sigura securitatea personala a diplomatilor si de a-i excepta de la urmarire penala sunt esentiale caracterului reprezentativ al trimisului diplomatic si functiilor sale ei trebuie sa fie liberi de orice interventie a unui stat sau altul[8].

Institutia imunitatilor si privilegiilor diplomatice ocupa asadar un loc central in cadrul dreptului diplomatic.


Imunitatea diplomatica reprezinta cel mai reprezentativ element al statutului diplomatic[9]. In acceptiunea cea mai larga, prin imunitate se intelege tratamentul pe care, in dreptul international, statele sunt obligate sa il acorde organelor diplomatice straine acreditate.

In sens restrans, imunitatea diplomatica reprezinta scutirea de care se bucura corpul diplomatic fata de sarcinile si obligatiile la care sunt tinuti alti subiecti de drept, cetateni sau straini care se afla pe teritoriul acelui stat; exceptarea de la obligatia juridica generala, scoaterea lor de sub jurisdictia penala si civila a statului acreditar .



Asadar, imunitatea diplomatica apare ca o exceptie de la principiul general de supunere fata de jurisdictia locala a individului rezident pe teritoriul statului. Dreptul acordat de statul acreditar unei misiuni diplomatice si personalului sau precum si bunurile lor pe baza carora sunt exceptati de la jurisdictia autoritatilor judiciare sau de la care ar putea sa o exercite autoritatile administrative ale statului acreditar, adica jurisdictia penala, civila si administrativa a statului strain pe teritoriul caruia se afla[11].

Imunitatile reprezinta elementul cel mai important pentru activitatea diplomatica si consulara. Ele constituie ansamblul regulilor care se refera la tratamentul acordat diplomatilor si care se bazeaza pe dreptul international, care obliga statele sa acorde organelor diplomatice imunitatile necesare pentru desfasurarea, in bune conditii, a activitatii lor.


Privilegiile diplomatice constituie un tratament special datorat agentilor diplomatici, continutul lor constand in acordarea accesului la unele facilitati determinate de prestatii speciale si se exprima in acordarea de catre statul de resedinta a unor inlesniri exceptionale care au un continut in principal pozitiv neimplicand in mod necesar o activitate speciala din partea beneficiarilor.

Privilegiile sunt asadar inlesnirile sau avantajele juridice acordate da statul acreditar unei misiuni diplomatice si agentilor diplomatici, un tratament juridic aparte, favorabil, aplicat acestora, atat in raport cu strainii obisnuiti cat si fata de proprii cetateni .

Diferentele dintre imunitati si privilegii sunt mai degraba de natura teoretica, ele in realitate reprezentand un ansamblu de conditii favorabile necesare pentru desfasurarea activitatii diplomatice si consulare.





Ion Anghel, op. cit.,19.

Ibidem.

R. G. Feltham, Introducere in dreptul si practica diplomatiei, Ed. All, Bucuresti, 1997, p. 14


Istoria diplomatiei, op. cit. p.210.

Ibidem, p.407.

Ibidem, p. 59.

R. G. Feltham, op. cit., p. 26.

Ion M. Anghel ,op. cit p.148.

Ibidem, p.149.

Ibidem, p.150.

Aurel Bonciog, Drept diplomatic , Ed Paideia, Bucuresti, 1997, p. 98.


Grigore Geamanu, Drept intenational public, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1969, p. 21.





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }