Notiunea de finante

NOTIUNEA DE FINANTE

Notiunea de finante este fondata pe aplicare unei serii de principii economice, in vederea maximalizarii valorii unei compani, iar prin aceasta a cresterii profitului actionarilor sai. In acest sens tendinta de a maximaliza profitul, se poate opune, pe termen scurt, idei de obtinere a unui profit maxim.

Studiul fundamentelor finantelor permite punerea in evidenta a extinderii domeniului acestora. Aceasta extindere este tradusa prin evolutia rolului functiei financiare in companie, rol care a progresat de la controlul exercitat pentru rezolvarea contradictiilor de solvabilitate si de rentabilitate la participarea la deciziile legate de volumul si structura activelor companiei

Fundamentele "Finantelor"

Problema finantarii, a fost mult timp obiectul principal al gestiunii financiare.

Rolul de responsabil financiar consista in obtinerea pentru companie de fonduri, a caror determinare de multe ori neriguroasa, ii scapa acestuia, si de a supraveghea situatiile care puteau duce la faliment.

Acest concept care insista pe mentinerea solvabilitatii si a lichiditatii, si are ca exigenta echlibrul financiar, a prevalat pana la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Perioada care a urmat a fost marcata de o extraordinara expansiune industriala, pe care o cunoastem, si care se caracterizeaza in domeniul finantelor prin utilizarea de metode de analiza riguroase si cantitative.

In acelasi timp, competenta responsabilului financiar carea isi pastra atributiile sale de legatura cu bancherii si actionarii, s-a extins si la gestiunea activelor. Capitalul obtinut trebuie angajat in procesul de productie si schimb, care genereaza plusvaloarea. Aceasta exigenta, este de a rentabiliza folosirea fondurilor.

Responsabilul financiar a deplasat centrul sau de preocupari de la solvabilitate spre rentabilitate si dezvoltare.

Gestionarea acestei duble constrangeri financiare, a solvabilitatii si a rentabilitatii, constituie obiectul principalul al gestiunii financiare.

Modul in care se realizeaza aceasta gestionare, guverneaza evolutia companiei si in mod particular a dezvoltarii sale.

Dirijeaza gestiunea financiara, pana la a fi considerata ca parte integranta din politica generala a companiei.

In acesta conjunctura problema esentiala a politicii financiare, este ca orice investitie a fondurilor sau modificare a investitiilor anterioare trebuieste supusa atat criteriului de rentabilitate cat si celui de lichiditate.

Metoda folosita este compararea rationala a avantajelor investitiilor potentiale cu costul diverselor surse potentiale, la modul de a atinge obiectivele financiare pe care compania si le-a propus.

In acest fel gestiunea financiara, influenteaza in mod direct atat productia, marketingul, cat si alte functionalitati ale companiei, de fiecare data cand se decide achizitionarea sau vanzarea de active.

In acest mod rolul functiunii financiare a progresat de la controlul exercitat pentru punerea in opera a constrangerilor de solvabilitate si rentabilitate, spre participarea la luarea de decizii referitoare la volumul si structura activelor.

Functia financiare se ocupa si de obtinerea resurselor necesare. Aceasta atragere de capital o indreapta spre exterior  si trebuie sa fie ea insasi asigurata in functie de de dublul imperativ: al echilibrilui si al rentabilitatii.

Exercitarea functii financiare nu se poate situa decat in cadrul unei planificari a gestiunii, a carei orizont depinde de natura nevoilor sale.

Planul de  finantare va fi instrumentul politicii financiare a companiei pe termen mediu si lung. Echilibrul sau, reprezinta singurul mijloc de verificare a coerentei financiare dintre obiectivele urmarite pe termen mediu si metodelor de realizare a acestora.

Planul de finantare, reprezinta, prin excelenta, instrumentul previzional de gestiune.

Insa, satisfacerea imperativelor de solvabilitate si de rentabilitatea, nu este decat o parte a gestiunii financiare. Aceasta trebuie de asemenea sa urmareasca, acoperirea tuturor riscurilor care pot sa apara prin activitatea companiei, la autonomia companiei, la apararea propiului capital, la definirea unei politici de dezvoltare si a unei politici a rezultatelor.