Metodologia analizei economico - financiare a entitatii economice

METODOLOGIA ANALIZEI ECONOMICO - FINANCIARE A ENTITATII ECONOMICE

Cercetarea fenomenelor economice, realizarea obiectivelor analizei economico-financiare implica operarea cu o serie de metode si instrumente fie specifice, fie imprumutate din alte stiinte.

Prin metoda, potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane se intelege "un mod de cercetare, de cunoastere si de transformare a realitatii obiective".

Metoda consta, practic, in reunirea unor procedee specifice sau comune altor stiinte. Metodologia este "o metoda de cunoastere cu maximum de generalitate" care cuprinde "totalitatea metodelor de cercetare folosite de o stiinta".

In cercetarea economica, metodologia analizei cuprinde doua grupe de metode, si anume: metoda analizei calitative si metoda analizei cantitative.

1. Metodologia analizei calitative a starii entitatii economice

Metoda analizei calitative stabileste pe baza abstractizarii stiintifice elementele componente si factorii care compun si influenteaza un fenomen economic, evidentiind relatiile de cauzalitate, functionalitate si conexiune inversa dintre fiecare factor si fenomenul studiat, precum si relatiile dintre diferiti factori. Unele procedee specifice acestei metode au fost formulate pentru prima data in sec. al XIX-lea de cercetatorul englez John Stuart Mill in lucrarea "Sistem de logica inductiva si deductiva", publicata in anul 1843, si care sunt urmatoarele. Procedeul concordantei, procedeul diferentei, procedeul combinat, procedeul variatiilor concomitente, procedeul soldului sau ramasitei.

Procedeul concordantei a fost enuntat astfel: Daca in toate cazurile observate se constata printre antecedentele fenomenului aceeasi imprejurare comuna, atunci aceasta imprejurare este cauza aparitiei fenomenului.

Formula rationamentului:

A B C - a

A D E - a

A F G - a

Deci    A - a

De exemplu, in cazul analizei cifrei de afaceri, a cheltuielilor la 10000 lei CA si a profitului, productivitatea muncii este cauza principala care contribuie la maximizarea cifrei de afaceri si a profitului si la minimizarea cheltuielilor la 1000 lei CA.

Procedeul diferentei are urmatorul continut:

Daca imprejurarile in care apare un fenomen si imprejurarile in care acesta lipseste se aseamana intre ele prin toate conditiile, afara de una singura, atunci aceasta este cauza sau una din conditiile necesare fenomenului dat.

Formula rationamentului:

A B C D E - a

B C D E

Deci    A - a

De exemplu, in cazul analizei costurilor si a profitului, calitatea produselor si a serviciilor oferite clientelei influenteaza venitul si profitul prin pret si nu influenteaza costul si deci aceasta e cauza maximizarii profitului.

Procedeul combinat al concordantei si al diferentei.

Daca doua sau mai multe cazuri de aparitie a fenomenului se aseamana prin prezenta aceleiasi imprejurari, iar doua sau mai multe cazuri se aseamana prin absenta aceleiasi cauze, imprejurarile in care ambele serii de cazuri se deosebesc reprezinta o parte din cauza fenomenului.

Formula rationamentului:

Prima serie a cazurilor

A B C - a

A D E - a

A F G - a

A doua serie a cazurilor

B C

D E

F G

Deci    A - a

De exemplu, factorii cu influenta directa asupra veniturilor realizate, precum si a productiei fabricate sunt identici. Veniturile realizate sunt insa influentate si de factori aferenti facturilor aferente emise si neincasate si stocurilor de produse aflate in depozitele firmei.

Procedeul variatiilor concomitente precizeaza faptul ca in cazul unei variatii a unui fenomen ii urmeaza intotdeauna o anumita variatie a altui fenomen, primul fenomen fiind cauza celui de-al doilea.

Formula rationamentului:

A₁ B C D - a₁

A₂ B C D - a₂

A₃ B C D - a₃

Deci    A - a

Astfel, in cazul analizei veniturilor, intotdeauna modificarea productivitatii muncii va atrage dupa sine modificarea veniturilor.

Procedeul soldului sau ramasitei mentioneaza faptul ca daca scadem dintr-un fenomen acea parte care este cunoscuta ca fiind consecinta unei parti din imprejurarile in care apare, ramasita e consecinta imprejurarilor ramase.

Formula rationamentului:

A -B -C - a -b -c

Deci    A - a

In acest sens, daca se cunoaste variatia profitului si influenta volumului productiei, structurii si a costului unitar, atunci influenta pretului de vanzare se determina ca diferenta intre abaterea absoluta a profitului si suma influentei volumului, structurii productiei si a costului unitar.

Metodologia analizei cantitativa a starii entitatii econOmice

Datorita marii varietatii si complexitati a fenomenelor si proceselor economico-financiare cercetate, a tesaturii dense a corelatiilor dintre acestea si factorii lor de influenta, analiza economico-financiara utilizeaza o varietate mare de procedee in realizarea scopului sau.

Pentru cunoasterea sistemica a acestor procedee consideram utila gruparea lor dupa urmatoarea clasificare care include mai multe criterii (tipul legaturii, tipul relatiei si marimile in care se cuantifica influenta factorilor).

1. Procedeele analizei starii concurentiale a entitatilor economice

procedeul indicatorului sintetic

procedeul matricei comparatiilor (procedeul aprecierii comparative multicriteriale)

procedeul distantei (firma etalon)

procedeul ierarhizarii finale a firmelor

Procedeele analizei starii interne a entitatilor economice

Legatura determinista, certa, functionala

Relatia de produs, raport, complexa

procedeul descompunerii fenomenelor in fractii

procedeul determinarii izolate a influentei factorilor    (cazul teoretico-matematic)

Marimi absolute

procedeul substitutiei inlantuite

(cazul aplicativ-economic)

procedeul coeficientilor de repartitie

procedeul ariilor

procedeul calculului matriceal

Relatia de suma si diferenta

procedeul balantier

Relatia de produs, raport, complexa

procedeul determinarii izolate relative

Marimi relative

procedeul substitutiilor inlantuite relative

procedeul indicilor

procedeul logaritmarii indicilor

Relatia de suma si diferenta

procedeul balantier relativ

Legatura nedeterminista, incerta, statistica

procedeul analizei regresionale

procedeul functiilor de productie

1. Metodologia analizei starii concurentiale a entitatilor economice

1. Procedeul indicatorului sintetic

Este o modalitate de ierarhizare a entitatilor economice, in care marimea indicatorului se determina fie ca o medie geometrica, fie ca o medie aritmetica ponderata a indicilor criteriilor (indicatorilor) de performanta a firmelor.

a). In primul caz, calculul indicatorului sintetic nu tine cont de importanta economica a indicatorilor economico-financiari selectati, in functie de care se face ierarhizarea, si atunci avem de-a face cu un indicator sintetic global.

Calculul indicatorului se poate realiza in doua modalitati, si anume:

daca toate criteriile de performanta se optimizeaza in acelasi sens (fie de max., fie de min.) relatia de calcul a indicatorului sintetic global este urmatoarea:

In care: S_gk - reprezinta valoarea indicatorului sintetic global al firmei "k"

I_jk - reprezinta valoarea indicelui indicatorului (criteriului) de performanta "i" al firmei "k"

n - reprezinta numarul indicatorilor (criteriilor) de performanta selectati (selectate)

daca toate criteriile de performanta se optimizeaza in sensuri diferite (si de max., si de min.) relatia de calcul a indicatorului sintetic global este urmatoarea:

unde: m+p=n

In care: I_i(max)k - reprezinta valoarea indicelui indicatorului (criteriului) de performanta "i" al firmei "k", iar acest indicator (criteriu) se optimizeaza prin maxim

I_j(min)k - reprezinta valoarea indicelui indicatorului (criteriului) de performanta "j" al firmei "k", iar acest indicator se optimizeaza prin minim

m - reprezinta numarul indicatorilor (criteriilor) de performanta care se optimizeaza prin maxim

p - reprezinta numarul indicatorilor (criteriilor) de performanta care se optimizeaza prin minim.

b). In al doilea caz, calculul indicatorului sintetic tine cont de importanta economica a indicatorilor economico-financiari selectati, iar indicatorul calculat ca o medie aritmetica ponderata se numeste indicator sintetic complex.

Calculul indicatorului se poate realiza in doua modalitati, si anume:

daca toate criteriile de performanta se optimizeaza in acelasi sens (fie de max., fie de min.) relatia de calcul a indicatorului sintetic complex este urmatoarea:

, cu conditia: sau 100%

In care: S_ck - reprezinta valoarea indicatorului sintetic complex al firmei "k"

I_jk - reprezinta valoarea indicelui indicatorului (criteriului) de performanta "i" al firmei "k"

n - reprezinta numarul indicatorilor (criteriilor) de performanta selectati (selectate)

p_i - reprezinta punctajul (ponderea) acordat(a) indicatorului (criteriului) de performanta "i" al firmei "k"

daca toate criteriile de performanta se optimizeaza in sensuri diferite (si de max., si de min.) relatia de calcul a indicatorului sintetic complex este urmatoarea:

,

cu conditia

iar m + p = n

In care: I_i(max)k - reprezinta valoarea indicelui indicatorului (criteriului) de performanta "i" al firmei "k", iar acest indicator (criteriu) se optimizeaza prin maxim

I_j(min)k - reprezinta valoarea indicelui indicatorului (criteriului) de performanta "j" al firmei "k", iar acest indicator se optimizeaza prin minim

p_i - reprezinta punctajul acordat indicatorilor (criteriilor) de performanta care se optimizeaza prin maxim

p_j - reprezinta punctajul acordat indicatorilor (criteriilor) de performanta care se optimizeaza prin minim.

m - reprezinta numarul indicatorilor (criteriilor) de performanta care se optimizeaza prin maxim

p - reprezinta numarul indicatorilor (criteriilor) de performanta care se optimizeaza prin minim.

Ierarhizarea firmelor se realizeaza in ordinea descrescatoare a valorii indicatorului sintetic astfel determinat.

Procedeul matricei comparatiilor (procedeul aprecierii comparative multicriteriale consta in evaluarea performantelor entitatilor economice cu ajutorul unei matrici in care liniile reprezinta criteriile de performanta selectate, iar coloanele reprezinta locul ocupat de fiecare firma "k", in ordinea descrescatoare/crescatoare, in functie de nivelul realizat al indicatorului (criteriului) de performanta selectat si de modul de optimizare al acestuia.

Si in acest caz se calculeaza doi indicatori:

a). In cazul in care nu se tine cont de importanta economica a criteriilor selectate, se procedeaza astfel:

fiecarui loc "j" i se atribuie in ordine descrescatoare un punctaj

starea economico-financiara globala a firmei se determina ca o suma ponderata a numarului de aparitii pe locul "j" a firmei "k" si punctajul l_j acordat acelui loc, astfel obtinandu-se un indicator de stare global.

In care:    S_gk - reprezinta valoarea indicatorului de stare global al firmei "k"

l_j - reprezinta punctajul acordat locului ocupat de firma "k"

- reprezinta numarul de aparitii a firmei "k" pe fiecare din cele j = locuri (coloane)

m - numarul locurilor (nr. coloanelor matricei)

n - numarul indicatorilor de performanta selectati (nr. liniilor matricei)

b). In cazul in care se ia in considerare importanta economica a criteriilor selectate, valoarea indicatorului de stare se determina ca o suma ponderata numarului de aparitii pe fiecare din cele i =   linii si cele doua punctaje (marime si importanta), obtinandu-se astfel, un indicator de stare complex.

In care: S_ck - reprezinta valoarea indicatorului de stare complex al firmei "k"

l_j - reprezinta punctajul acordat locului ocupat de firma "k"

- reprezinta numarul de aparitii a firmei "k" pe fiecare din cele i = linii, iar = 1

p_i - reprezinta punctajele acordate importantei economice a criteriilor de performanta selectate

Ierarhizarea firmelor se efectueaza in ordinea descrescatoare a valorii indicatorilor de stare, astfel calculati.

3. Procedeul distantei (firma etalon)

In acest caz, pentru fiecare indicator (criteriu) de performanta, se alege drept etalon valoarea maxima/minima a indicelui indicatorului analizat, considerandu-se baza de comparatie egala cu 1 sau cu 100%.

Distanta dintre firma analizata si firma etalon va permite ierarhizarea firmelor. Aceasta distanta se va calcula astfel:

a). In cazul in care nu se tine cont de criteriile de performanta selectate, se va calcula un indicator global al distantei.

In care: D_gk - reprezinta valoarea indicatorului distantei globale a firmei "k"

I_jk - reprezinta valoarea indicelui indicatorului (criteriului) de performanta "i" al firmei "k"

I_ei - reprezinta valoarea (maxima sau minima) indicelui indicatorului ales drept etalon din sirul "i" al indicatorului analizat

b). In cazul in care se tine cont de importanta economica a criteriilor de performanta selectate, se va calcula un indicator complex al distantei.

In care: D_ck - reprezinta valoarea indicatorului distantei complexe a firmei "k"

p_i - reprezinta punctajele acordate importantei economice a criteriilor de performanta selectate

Ierarhizarea firmelor se efectueaza in ordinea crescatoare a valorii indicatorului astfel calculat.

4. Procedeul ierarhizarii finale a firmelor consta in atribuirea de puncte in ordine descrescatoare pentru locurile stabilite prin cele trei procedee prezentate anterior. Locul final al fiecarei firme "k" se determina prin insumarea acestor puncte, iar ierarhizarea se realizeaza in ordinea descrescatoare a scorului obtinut.

In care: L_fk - reprezinta locul final ocupat de firma "k"

P_ik - reprezinta punctajul aferent locului "i" al firmei "k", punctaj stabilit printr-un procedeu prezentat anterior

i - reprezinta numarul procedeelor utilizate in ierarhizare

Metodologia analizei starii interne a entitatilor economice

Reflectarea starii economico-financiare a entitatilor economice poate fi realizata prin aplicarea principiilor si regulilor matematice in procesul de constructie a unor modele de analiza competitiva.

In cadrul acestui proces, un rol decisiv revine stabilirii modalitatilor de interconditionare a factorilor de influenta a fenomenelor care determina ordinea de analiza a acestora.

Ordinea de analiza este ordinea inversa evolutiei reale a fenomenului analizat. Pentru a justifica aceasta afirmatie aducem cateva argumente:

1. analiza studiaza fenomenele de la general la particular, de la aparenta la esenta, de la complex la simplu

atunci cand dorim sa obtinem factori agregati, aplicand proprietatile inmultirii de asociativitate si comutativitate, daca se pastreaza ordinea de analiza, se pastreaza si continutul economic al factorilor, daca nu se tine cont de ea, atunci se pierde si continutul economic al factorilor agregati

3. in cadrul ordinii de analiza, intotdeauna prima data se analizeaza factorii cantitativi si apoi factorii calitativi.

Factorii cantitativi sunt purtatorii materiali ai fenomenului analizat, se exprima in unitati de masura fizice, naturale si sunt factori extensivi, practic limitati in timp si spatiu.

Factorii calitativi sunt de aceeasi natura u fenomenul analizat, ei dau esenta fenomenului, se exprima aproximativ in aceleasi unitati de masura ca si fenomenul analizat si sunt factori intensivi, dar numai teoretic nelimitati in timp si spatiu.

Metodologia de analiza a starii interne a entitatilor economice are in vedere doua categorii de procedee:

a). procedee aplicabile in cazul legaturilor deterministe

b). procedee aplicabile in cazul legaturilor nedeterministe

1. Procedee aplicabile in cazul legaturilor deterministe

La randul lor, aceste procedee se impart in procedee de evaluare a influentei factorilor in marimi absolute si in marimi relative (a se vedea schema de la paragraful ).

A). Procedee de evaluare a influentei factorilor in marimi absolute

1. Procedeul descompunerii fenomenelor in fractii

Premise de aplicare

a). Procedeul se aplica in cazul relatiilor de produs si raport

b). Se stabileste relatia dintre fenomen si factorii de influenta ai acestuia

c). Procedeul consta in descompunerea fenomenului in fractii cu continut economic, astfel incat numaratorul primei fractii sa fie identic cu numitorul celei de-a doua fractii, sau numitorul primei fractii sa fie identic cu numaratorul celei de-a doua fractii, si asa mai departe, exceptie facand prima si ultima fractie.

Exemplu:

Cazul in care numaratorul primei fractii este identic cu numitorul celei de-a doua fractii

analiza starii economice a productivitatii muncii

Din model se observa ca asupra productivitatii muncii influenteaza cifra de afaceri si numarul mediu al personalului, dar asupra productivitatii muncii influenteaza si timpul de munca al personalului. Pentru a evidentia acest factor recurgem la aplicarea procedeului descompunerii fenomenului in fractii, astfel:

unde: T_z - reprezinta timpul total in zile lucrate de toti muncitorii intr-un an (zile)

T_h - reprezinta timpul total in ore lucrate de toti muncitorii intr-un an (zile)

- reprezinta numarul mediu de zile lucrate de un muncitor pe an (zile/an/muncitor)

- reprezinta numarul mediu de ore lucrate de un muncitor pe zi (h/zi(muncitor)

- reprezinta productivitatea medie orara (lei/h/muncitor)

analiza starii financiare a ratei rentabilitatii financiare

Din model se observa ca asupra ratei rentabilitatii financiare influenteaza profitul net si capitalul social, dar asupra ratei rentabilitatii influenteaza toate categoriile de resurse puse in practica de catre o firma (mijloace fixe, active circulante etc.) pentru a obtine acest profit net. Pentru a evidentia acest factor recurgem la aplicarea procedeului descompunerii fenomenului in fractii, astfel:

unde: M_f - reprezinta valoarea medie anuala a mijloacelor fixe (activelor corporale)

C_s - reprezinta valoarea capitalului social

AC - reprezinta valoarea activelor circulante

CA - reprezinta valoarea cifrei de afaceri

Π_Net - reprezinta valoarea profitului net

g_a - reprezinta gradul de acoperire a valorii mijloacelor fixe din capitalul social

r - reprezinta raportul dintre valoarea activelor circulante si valoarea activelor corporale

N_r - reprezinta numarul de rotatii a activelor circulante

r_r - reprezinta rata rentabilitatii

Cazul in care numitorul primei fractii este identic cu numaratorul celei de-a doua fractii

analiza starii financiare a duratei in zile a rotatiei stocurilor de materii prime

Din model se observa ca asupra duratei in zile a unei rotatii influenteaza valoarea stocurilor de materii prime si cifra de afaceri, dar pana sa se recupereze valoarea stocurilor de materii prime din cifra de afaceri, acestea parcurg o intreaga "filiera", puse in evidenta cu ajutorul procedeului descompunerii fenomenului in fractii, astfel:

a b c d e

unde: SMP - reprezinta valoarea stocurilor de materii prime

CM - reprezinta cheltuielile materiale

SPCE - reprezinta valoarea stocurilor de productie in curs de executie

SPF - reprezinta valoarea stocurilor de produse finite

CR - reprezinta valoarea creantelor

CA - reprezinta cifra de afaceri

a - reprezinta faza aprovizionarii

b - reprezinta faza lansarii in fabricatie

c - reprezinta faza stocarii

d - reprezinta faza expedierii (livrarii) produselor

e - reprezinta faza incasarii

Avantajele aplicarii acestui procedeu sunt urmatoarele:

fenomenul se poate descompune pana la aflarea cauzelor finale care determina, in esenta, variatia acestuia

in procesul evaluarii eficientei finale procedeul permite masurarea influentelor concomitente a tuturor categoriilor de resurse implicate

permite evidentierea mai simpla a combinarii ti substitutiei economice a factorilor

este un instrument util de investigare operativa a performantelor sistemului supus cercetarii

Procedeul determinarii izolate a influentei factorilor (cazul teoretico -matematic)

Premise de aplicare

a). Procedeul se aplica in cazul relatiilor de produs, raport si relatii complexe

b). Determinarea legaturii certe dintre fenomen si factorii sai de influenta. Procedeul nu tine cont de ordinea de analiza

c). Modificarea absoluta a fenomenului se descompune in influentele izolate a fiecarui factor de influenta si in influentele comune a cate doi, trei,.n factori

d). Stabilirea influentelor partiale a fiecarui factor presupune determinarea marimii acestuia fata de starea de baza, restul factorilor ramanand la starea initiala

e). Influentele comune inseamna, in cazul relatiilor de produs, variatia concomitenta a cate doi, trei,.n factori, restul factorilor ramanand la starea initiala.

Privind influentele comune (sporurile nedescompuse) s-au ridicat doua probleme: Ce sunt? Cum se repartizeaza ele asupra influentelor partiale ale factorilor?

La intrebarea: Ce sunt?, desigur ca parerile specialistilor (in special a statisticienilor) au fost diferite: unii au spus ca reprezinta influenta unui factor din model, altii ca ar fi influenta unui factor din exterior, altul decat cei care compun modelul, dar majoritatea au ajuns la concluzia ca acestea sunt interactiuni intre factorii de influenta.

La cea de-a doua intrebare: Cum se repartizeaza?, din nou parerile si raspunsurile au fost impartite: unii au fost de parere ca acestea trebuie atribuite in totalitate unui singur factor, altii au spus sa se acorde in parti egale influente comune fiecarui factor, dar acest lucru nu este just deoarece si factorii influenteaza in proportii si in sensuri diferite si atunci s-a ajuns la concluzia ca fiecarui factor trebuie sa i se acorde o cota parte din influentele comune, proportional cu influenta lor.

Etape de aplicare

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat fata de baza de comparatie

Stabilirea succesiva a influentei partiale a fiecarui factor. Factorul analizat, in relatia urmatoare de analiza revine la starea (0)

3. Stabilirea influentelor comune (sporurilor nedescompuse). Numarul influentelor comune se determina potrivit relatiei: , unde N reprezinta numarul influentelor comune, iar n reprezinta numarul factorilor de analiza. De fapt, aceasta formula reprezinta suma combinatiilor posibile a cate doi, trei, .n factori, si anume:

- combinatia a cate doi factori

- combinatia a cate trei factori

-

- combinatia a cate k factori

-

- combinatia a cate n factori

+

4. Stabilirea relatiei de adevar

Aplicarea procedeului in cazul relatiei de produs

Fie fenomenul

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat

Determinarea influentelor partiale ale factorilor

, in conditiile y₀

, in conditiile x₀

3. Determinarea influentelor comune

Numarul influentelor comune:

4. Relatia de adevar

ΔF = ΔF(x) + ΔF(Y) +I(x,y)

Aplicarea procedeului in cazul relatiei de raport

Fie fenomenul

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului

Determinarea influentelor partiale ale factorilor

, in conditiile y₀

, in conditiile x₀

3. Determinarea influentelor comune

Numarul influentelor comune:

4. Relatia de adevar

ΔF = ΔF(x) + ΔF(Y) +I(x,y)

Dezavantajele aplicarii acestui procedeu sunt urmatoarele:

nerespectarea ordinii de analiza pune in imposibilitate analistul sa stabileasca toate cauzele finale care contribuie la modificarea fenomenului analizat

determinarea unui numar mare de influente comune care sunt tratate ca factori agregati, al caror continut economic nu poate fi precizat cu exactitate (a se vedea cazul relatiilor complexe, unde influentele comune se determina prin diferenta, fiind imposibila determinarea lor altfel, din cauza combinatiei de operatii matematice utilizate pentru modelarea fenomenului)

obtinerea unor factori fara continut economic, din cauza faptului ca nu se tine cont de ordinea de analiza

calculul analitic foarte laborios in cazul unui numar mare de factori

Toate aceste inconveniente pot fi eliminate prin aplicarea altor procedee cum ar fi: procedeul substitutiilor inlantuite si procedeul coeficientilor de repartitie.

3.Procedeul substitutiilor inlantuite (cazul aplicativ - economic)

Premise de aplicare

a).Procedeul se aplica in cazul relatiilor de produs, raport si relatii complexe

b).In procesul de separare a influentei factorilor, un factor substituit ramane in aceasta stare pana la finele procesului de substitutie

Etape de aplicare

1.Determinarea modificarii absolute a fenomenului analizat

Determinarea succesiva a influentei factorilor potrivit ordinii de analiza

3.Stabilirea relatiei de adevar pin compunerea valorii influentei factorilor simpli, rezultand in acest mod influente agregate

Aplicarea procedeului in cazul relatiei de produs

Fie fenomenul

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat

Determinarea influentelor factorilor

- influenta factorului cantitativ

, in conditiile y₀

- influenta factorului calitativ

, in conditiile x₁

3. Relatia de adevar

ΔF = ΔF(x) + ΔF(Y)

Aplicarea procedeului in cazul relatiei de raport

a). Cazul in care factorul cantitativ se afla la numarator

Fie fenomenul

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului

Determinarea influentelor factorilor

- influenta factorului cantitativ

, in conditiile y₀

- influenta factorului calitativ

, in conditiile x₁

3. Relatia de adevar

ΔF = ΔF(x) + ΔF(Y)

b). Cazul in care factorul calitativ se afla la numitor

Fie fenomenul

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului

Determinarea influentelor factorilor

- influenta factorului cantitativ

, in conditiile x₀

- influenta factorului calitativ

, in conditiile y₁

3. Relatia de adevar

ΔF = ΔF(y) + ΔF(x)

Dezavantajele aplicarii acestui procedeu sunt urmatoarele:

primul factor analizat (factorul cantitativ) are o influenta izolata, in ea neincorporandu-se influente comune

influentele comune se repartizeaza asupra influentelor celorlalti factori (exceptie facand primul factor), dar repartizarea se face nerespectand principiul proportionalitatii, unele influente comune compensandu-se cu altele, din cauza semnelor algebrice diferite pe care le au.

Procedeul care elimina aceste neajunsuri este procedeul coeficientilor de repartitie, care repartizeaza influentele comune ale factorilor, proportional cu influentele partiale ale acestora.

4.Procedeul coeficientilor de repartitie

Premise de aplicare

a).Se aplica in cazul relatiilor de produs, raport si a relatiilor complexe

b).In procesul de separare a influentei factorilor, un factor substituit revine la starea initiala in relatia urmatoare de analiza

Etape de aplicare

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat

Calcularea succesiva a influentelor partiale a factorilor cantitativi si calitativi

3.Determinarea influentelor comune a cate doi, trei, ..n factori

4.Determinarea sumelor influentelor partiale ale factorilor

5.Calculul coeficientilor de repartitie

6.Determinarea influentelor totale ale factorilor

7.Stabilirea relatiei de adevar

Aplicarea procedeului in cazul relatiei de produs

Fie fenomenul

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat

Determinarea influentelor partiale ale factorilor

, in conditiile y₀

, in conditiile x₀

3. Determinarea influentelor comune

Numarul influentelor comune:

4. Determinarea sumei influentelor partiale

5.Calculul coeficientilor de repartitie

6. Determinarea influentelor totale ale factorilor

7. Relatia de adevar

ΔF = ΔF(x) + ΔF(Y)'

Aplicarea procedeului in cazul relatiei de raport

Fie fenomenul

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului

Determinarea influentelor partiale ale factorilor

, in conditiile y₀

, in conditiile x₀

3. Determinarea influentelor comune

Numarul influentelor comune:

4. Determinarea sumei influentelor partiale

5.Calculul coeficientilor de repartitie

6. Determinarea influentelor totale ale factorilor

7. Relatia de adevar

ΔF = ΔF(x) + ΔF(Y)'

Procedeul ariilor

Premise de aplicare

a). Procedeul se aplica in cazul relatiilor de produs si raport

b). Se stabileste ordinea de analiza

c). Factorul a carui influenta a fost separata anterior, ramane in aceasta stare

d). Factorul cantitativ se reprezinta pe abscisa, iar cel calitativ pe ordonata

e).Influenta unui factor, se stabileste ca aria unei figuri geometrice: patrat, dreptunghi, trapez

Etape de aplicare

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat

stabilirea influentelor factorilor

3. Stabilirea relatiei de adevar

Fie fenomenul

In cadrul acestui procedeu se apar 4 (patru) cazuri distincte, si anume:

a). Cazul in care factorul cantitativ creste, iar factorul calitativ descreste (x₁>x₀, y₁<y₀)

Reprezentarea grafica

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat

Determinarea influentelor factorilor

ΔF(x) = , pentru ca X₁ > X₀

ΔF(Y) = , pentru ca Y₁ < Y₀

3. Relatia de adevar

=

b). Cazul in care factorul cantitativ descreste, iar factorul calitativ creste (x₁<x₀, y₁>y₀)

Reprezentarea grafica

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat

Determinarea influentelor factorilor

ΔF(x) = , pentru ca X₁ < X₀

ΔF(Y) = , pentru ca Y₁ > Y₀

3. Relatia de adevar

=+

c). Cazul in care factorul cantitativ descreste, iar factorul calitativ descreste (x₁<x₀, y₁<y₀)

Reprezentarea grafica

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat

Determinarea influentelor factorilor

ΔF(x) = , pentru ca X₁ < X₀

ΔF(Y) = , pentru ca Y₁ < Y₀

3. Relatia de adevar

=+

d). Cazul in care factorul cantitativ creste, iar factorul calitativ creste (x₁>x₀, y₁>y₀)

Reprezentarea grafica

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat

Determinarea influentelor factorilor

ΔF(x) = , pentru ca X₁ > X₀

ΔF(Y) = , pentru ca Y₁ > Y₀

3. Relatia de adevar

=

In cazul in care nivelel inregistrate de catre un factor coincid (de exemplu x₁=x₀ sau y₁=y₀ ), atunci modificarea absoluta a fenomenului este identica cu influenta nenula a celuilalt factor.

In cazul a "n" factori, produsul a "n-1" factori se transforma intr-un factor agregat, modelul reducandu-se la o situatie prezentata anterior. In continuare, cei "n-1" factori se descompun ca un produs de doi factori si procedeul se repeta pana la aflarea cauzelor finale ale modificarii fenomenului.

Dintre avantajele aplicarii acestui procedeu amintim:

ofera facilitati in masurarea influentei factorilor

in urma separarii influentelor factorilor nu rezulta influente comune

procedeul se bazeaza pe reprezentari grafice, nefiind necesare procedee sofisticate de separare a influentei factorilor

Procedeul calculului matriceal

In procesul de analiza a starii economice si financiare a entitatilor economice este necesara depistarea cauzelor finale care contribuie la modificarea fenomenelor investigate. Aceasta inseamna de fapt detalierea analizei la nivelul fiecarui sortiment, pe de o parte, pentru stabilirea consumurilor de materii prime, de energie, salarii etc., iar pe de alta parte, pentru a determina rentabilitatea sortimentelor analizate. Iata de ce, o modalitate de evidentiere a acestor aspecte o reprezinta procedeul calculului matriceal. Procedeul calculului matriceal presupune construirea unor matrici cu scopul de a urmarii, pe de o parte influenta consumurilor specifice, iar pe de alta parte, influenta costurilor de achizitie a materiilor prime asupra cheltuielilor materiale la nivel de sortiment.

Fie exemplul a trei materii prime.

Construim matricea consumurilor specifice

C_S :

Construim matricea costurilor de achizitie a materiilor prime

p₀ p₁

p :

In matricea consumurilor specifice, prima linie reprezinta consumurile specifice normate (prevazute), iar linia a doua, consumurile specifice realizate (efective). In matricea costurilor de achizitie, prima coloana reprezinta costurile de achizitie prevazute, iar coloana a doua reprezinta costurile de achizitie efective. Produsul celor doua matrici reprezinta matricea cheltuielilor materiale totale (m) la nivel de sortiment, ale carei elemente au urmatoarea semnificatie:

p₀ p₁

C_S : X p : m :

- elementul m₁₁ reprezinta cheltuielile materiale totale prevazute

m₁₁ = C_S11 x p₁₁ + C_S12 x p₂₁ + C_S13 x p₃₁ =

- elementul m₁₂ nu are continut economic din punctul de vedere al procesului de separare a influentei factorilor , deoarece intoarce factorul cantitativ la starea 0.

m₁₂ = C_S11 x p₁₂ + C_S12 x p₂₂ + C_S13 x p₃₂ =

- elementul m₂₁ reprezinta cheltuielile materiale totale recalculate

m₂₁ = C_S21 x p₁₁ + C_S22 x p₂₁ + C_S23 x p₃₁ =

- elementul m₂₂ reprezinta cheltuielile materiale totale efective

m₂₂ = C_S21 x p₂₁ + C_S22 x p₂₂ + C_S23 x p₃₂ =

In aceste conditii, separarea influentelor factorilor se face astfel:

1. Determinarea absoluta a fenomului analizat

Determinarea influentelor factorilor

- factorul cantitativ

- factorul calitativ

3. Relatia de adevar

= +

Detalierea analizei economico-financiare pe baza acestui procedeu va avea loc numai in conditiile prelucrarii electronice a datelor financiar-contabile, deoarece separarea manuala a influentelor poate conduce, pe langa inexactitate, si la o ineficienta in utilizarea timpului de munca, datorita volumului mare de calcule.

7. Procedeul balantier

Premise de aplicare

a). Procedeul permite separarea influentei factorilor in cazul relatiilor de suma si diferenta, atunci cand influentele sunt exprimate in marimi absolute

b). Factorul a carui influenta a fost masurata, ramane in aceasta stare pana la finele procedurii de separare a influentei factorilor

Etape de aplicare

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat
2. Determinarea influentelor factorilor tinand cont de ordinea de analiza
3. Stabilirea relatiei de adevar

Fie F fenomenul analizat, iar x, y, z factorii sai de influenta in ordinea de analiza data, aflati in urmatoarea relatie de analiza:

F = x + y - z

_{1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat}

Determinarea influentei factorilor

ΔF(x) = [x₁ + y₀ - z₀] -[x₀ + y₀ - z₀] = x , in conditiile y₀, z₀

ΔF(y) = [x₁ + y₁ - z₀] -[x₁ + y₀ - z₀] = y , in conditiile x₁, z₀

ΔF(z) = [x₁ + y₁ - z₁] -[x₁ + y₁ - z₀] = - z , in conditiile x₁, y₁

3. Stabilirea relatiei de adevar

ΔF = ΔF(x) ΔF(y) ΔF(z)