Indicatorii pietei muncii

Indicatorii pietei muncii

Principalii indicatori ai pietei muncii pe baza carora se realizeaza studierea si analiza acesteia sunt :

*Produsul fizic marginal al muncii , care reprezinta modificarea care intervine (cresterea sau scaderea) in volumul productiei prin schimbarea (cresterea sau reducerea) cu o unitate a volumului muncii care a realizat produsul respectiv (MPPn) . MPPn reprezinta munca , numarul de salariati , ore munca , etc.

*Valoarea produsului marginal al muncii (VMPn) sau venitul marginal

VMPn = MPPn * P , unde P = pretul de vanzare .

*Echilibrul - valoarea produsului marginal al muncii (sau venitul marginal) = Costul marginal al muncii reprezinta o conditie absolut necesara de la care devine posibila obtinerea unui profit cat mai mare .

Costul marginal este sporul de cheltuieli determinat de cresterea cu o unitate a volumului muncii (a salariului nominal W) .

W = VMPn = MPPn * P.

Salariul nominal se mai noteaza cu MCF care reprezinta costul marginal al factorului respectiv . VMP > W iar diferenta VMPn - MCF - > profit maxim .

Echilibrul mai poate fi enuntat si sub forma VMPn - MFc = 0 .

Profitul firmei este cu atat mai mare cu cat venitul marginal este mai mare , iar costul marginal ramane constant .

Maximizarea profitului consta in egalitatea salariului real cu produsul fizic marginal al muncii .

Volumul cererii de munca al intreprinderii este invers proportional cu salariul real . Daca creste volumul muncii pe unitatea de timp iar celelalte conditii aaman constante , salariul real trebuie sa scada pana ce compenseaza reducerea produsului marginal al muncii .

*Salariul de echilibru reprezinta un instrument important in explicarea pietei muncii , acesta avand acelasi rol ca si pretul de echilibru pe piata bunurilor economice .

Salariul de echilibru este cel care se formeaza pe piata muncii intre cererea si oferta de munca agregata si reprezinta nivelul la care se satisface cea mai mare parte a cererii si ofertei de munca . Acesta este salariul pe care il primeste cea mai mare parte a populatiei salariate .

Modificarea salariului de echilibru determina schimbari importante in volumul cererii si ofertei de munca , iar pe termen lung influienteaza evolutia fortei de munca .

*Salariul negociabil reprezinta un instrument de explicare a modului de functionare a pietei muncii . Salariul negociabil nu se practica in toate tarile , iar acolo unde exista , rolul sau depinde de gradul de generalizare si de aspecte ce tin de fortele sociale care il impun , cum ar fi gradul de sindicalizare , organizarea salariatilor , etc.

Indicatorii numarului si structurii fortei de munca .

Piata muncii este puternic influientata si de resursele de munca existente la un moment dat in cadrul acesteia .

Resursele de munca exprima numarul persoanelor capabile de munca , respectiv acea parte a populatiei care poseda ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale ce ii permit sa desfasoare o activitate utila .

Volumul resurselor de munca (RM) se determina pe baza urmatoarei relatii:

RM = PVM - PVMIM + PAVML ; unde :

PVM = populatia cuprinsa in limitele varstei de munca ;

PVMIM = populatia cuprinsa in limitele varstei de munca , dar inapta de munca ;

PAVML = populatia din afara limitelor varstei de munca , dar care lucreaza .

Numarul populatiei in limitele varstei de munca (PVM) determina in mod hotarator nivelul si structura resurselor de munca si cuprinde totalitatea persoanelor a caror varsta este cuprinsa intre varsta de intrare si varsta de iesire din activitate .

*Populatia activa (PA) din punct de vedere economic include toate persoanele de 14 ani si peste , apte de munca , care , inte-o perioada de referinta specificata , furnizeaza forta de munca disponibila (utilizata sau neutilizata) pentru peoducerea de bunuri si servicii in economia nationala .

Intr-o forma generala , populatia activa cuprinde populatia ocupata (PO) si somerii (S),

dupa urmatoarea structura :

-populatia ocupata care include la randul sau : salariati civili , care sunt persoanele care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca intr-o unitate economica sau sociala , inclusiv elevii si studentii incadrati si pensionarii reancadrati in munca pe baza unui contract de munca ; patroni , care sunt persoanele care au unul sau mai multi angajati si conduc activitatea in propria lor unitate ; lucratori familiali neremunerati , care includ persoanele care-si exercita activitatea intr-o unitate economica familiala , condusa de un membru al familiei sau de o ruda , pentru care nu primeste remuneratie sub forma de salariu sau plata in natura ; membrii asociatiilor agricole sau ai cooperativelor ; militarii de cariera si militarii in termen .

-populatia activa neocupata (somerii) care cuprinde : persoanele in cautarea unui alt loc de munca ; persoanele in cautarea primului loc de munca .

-populatia inactiva din punct de vedere economic : persoanele casnice ; elevi si studenti , exclusiv cei care exercita o activitate economica sau sociala pe baza unui conteact de munca ; pensionari , exclusiv cei reincadeati ; persoanele intretinute de alte persoane ; persoane intretinute de stat ; persoane care se intretin din alte venituri decat cele provenite din munca (inchirieri , dobanzi , economii , rente , dividende)

In definirea populatiei active exista numeroase diferente de la o tara la alta , precum si intre statisticile acestora si statisticile organismelor internationale , fapt ce impune precautie in folosirea indicatorului in comparatiile internationale .

Orice persoana , in orice moment se poate incadra intr-una din urmatoarele trei categorii :

-persoana ocupata ; persoana neocupata (somer) ; persoana inactiva (in afara fortei de munca .

Indicatorii eficientei utilizarii fortei de munca :

In teoria si practica economica , categoria de productivitate exprima eficienta utilizarii factorilor de productie . Productivitatea unui astfel de factor este raportul dintre productia obtinuta cu ajutorul factorului respectiv si cantitatea acelui factor utilizata in cursul perioadei de calcul . In aceasta forma , productivitatea este deci raportul dintre un output (efect) si un imput (efort) .

Exprimarea inputului (fortei de munca) se poate realiza cu ajutorul indicatorilor : populatie ocupata , numar mediu de salariati , timp efectiv lucrat in ore -om sau zile -om .

Nivelul productivitatii muncii se determina :

- la nivelul economiei natiomale (productivitatea sociala a muncii) , ca raport intre produsul intern brut (PIB) si populatia ocupata totala :

- la nivelul fiecarei ramuri (W), ca raport intre valoarea adaugata bruta obtinuta din ramura respectiva (VAB) si populatia ocupata din acea ramura (T) :

Categoriile de indicatori dupa care se structureaza si se analizeaza resursele de munca sunt foarte variate si includ o multitudine de clasificari si grupari ale acestora in functie de nevoile de analiza pe care le are persoana care utilizeaza indicatorii .

Astfel , un prim nivel de analiza consideram ca se poate realiza cu ajutorul indicatorilor de volum si structura a resurselor umane , precum si cu indicatorii ce reflecta fenomenele demografice ce au loc in spatiul national , indicatori ce constituie baza informationala a acestui sistem .

Dintre indicatorii de volum si structura amintim cei referitori la populatia totala , pe sexe si grupe de varsta , etc.

Indicatorii fenomenelor demografice sunt indicatorii referitori la natalitate , mortalitate generala , mortalitate infantila , sporul natural , nuptialitate , divortialitate , etc.

Un al doilea nivel de analiza se poate realiza cu ajutorul indicatorilor distributiei , densitatii si mobilitatii resurselor umane .

Principalii indicatori ai mobilitatii resurselor umane sunt cei referitori la populatia pe ramuri ale economiei nationale , pe forme de habitat ( urban , preurban si rural ) , indicatorii distributiei socio-profesionale , ai distributiei pe categorii sociale , distributiei demoeconomice , etc.

Dintre indicatorii densitatii resurselor umane amintim indicatorii densitatii economice generale , ai densitatii agricole , ai densitatii industriale , ai densitatii urbane , suburbane si rurale , etc.

Indicatorii mobilitatii resurselor umane sunt cei ai mobilitatii sociale ( pe fiecare categorie sociala ) , indicatorii mobilitatii teritoriale ( pendulatorie , sezoniera si definitiva ) , indicatorii mobilitatii sectoriale ( pentru sectoarele primar , secundar si tertiar ) , indicatorii mobilitatii socioprofesionale si indicatorii mobilitatii demoeconomice .

Un al treilea nivel de analiza se poate realiza cu ajutorul indicatorilor ce reflecta atat intensitatea utilizarii cat si pe cea a neutilizarii resurselor umane .

Indicatorii pierderilor de resurse umane pot fi considerati indicatorii absoluti si relativi ai morbiditatii , ai accidentelor de munca , ai accidentelor de circulatie , ai delicventei , ai criminalitatii , ai alcoolismului , ai timpului pierdut , ai pierderilor scolare , ai somajului si emigrarii , calculati pe categorii sociale , socio-profesionale , pe varste si pe cauze , pentru a putea fundamenta mai bine masurile de politica economico-sociala in vederea reducerii la maximum a acestor fenomene .

Al patrulea nivel de analiza cuprinde o serie de indicatori sociali ce reflecta laturi cantitative ale resurselor umane .

Indicatorii nivelului de trai reflecta nivelul veniturilor nominale si reale in medie pe locuitor si pe diferite categorii de populatie , indicatorii consumului de bunuri sau servicii pe locuitor , indicatorii nivelului de instruire reflectand populatia cu inalte studii de specialitate , cu studii superioare , cu studii medii , cu studii elementare si pe cea nestiutoare de carte , ai starii de sanatate a populatiei pe total si diferite categorii sociale , indicatorii timpului de munca , ai timpului liber si al modului de utilizare a acestuia , etc.