Factorul munca

Factorul munca

Munca este o activitate umana, o actiune constienta a omului, desfasurata cu scopul de a se obtine bunuri si servicii necesare satisfacerii trebuintelor acestuia. Munca presupune consum de energie fizica si intelectuala de catre om. Ea se manifesta ca factor de productie activ prin intermediul abilitatilor fizice si intelectuale ale omului. Avem in vedere forta fizica, agilitatea, capacitatea de efort, indemanarea, cunostintele, inteligenta, etc.

Munca, privita ca factor de productie, este reprezentata de totalitatea resurselor umane (fizice si intelectuale) care pot fi  antrenate si sunt efectiv antrenate in productia de bunuri si servicii. Factorul munca este factor determinant si activ al productiei deoarece numai prin munca sunt treziti la viata si ceilalti factori de productie, respectiv sunt folositi si combinati dupa anumite reguli, corespunzator scopului final al productiei. Asa cum precizam, munca se prezinta ca factor de productie originar.

Asigurarea productiei cu factorul munca ridica doua probleme, una de ordin cantitativ si alta de ordin calitativ.

Latura cantitativa este legata, in primul rand, de existenta resurselor de munca in societate si in cadrul acestora de dimensiunea acelui segment care desfasoara efectiv munca, iar in al doilea rand, de durata muncii, respectiv de numarul de ore de munca saptamanal, corespunzator reglementarilor existente in societate.

In ceea ce priveste resursele de munca ale unei tari, acestea sunt strans legate de populatia acele tari. In cadrul acesteia se cuprind urmatoarele categorii:

populatia adulta (cu varsta legala de munca), care se determina scazand din populatia totala a unei tari, populatia tanara si populatia in varsta;

populatia activa, care este formata din ceea ce ramane dupa ce din populatia adulta se scad adultii inapti de munca;

populatia activa disponibila, toate persoanele care raman dupa ce din populatia activa se elimina persoanele casnice, elevii si studentii de la cursurile de zi cu varsta legala de munca si cei care satisfac serviciul militar obligatoriu;

populatia ocupata, care se determina scazand din populatia activa disponibila, numarul somerilor;

populatia ocupata salariata, este cea care rezulta eliminand din populatia ocupata pe toti cei ce lucreaza in gospodariile si unitatile proprii.

Resursele de munca ale unei tari sunt formate din populatia in varsta de munca si apta de a munci. Limitele varstei de munca sunt determinate de la tara la tara prin legislatie. Dimensiunea si dinamica resurselor de munca depind de o serie de factori demografici si economici cum ar fi:

natalitatea;

mortalitatea;

durata medie a vietii;

conditiile de trai, etc.

Transformarea resurselor de munca in factorul munca este dependenta de atragerea efectiva a acestora la una sau alta din activitatile economice din societate.

In ce priveste durata muncii, exprimata prin numarul de ore de munca saptamanal, aceasta constituie un factor important care poate mari sau micsora cantitativ munca, respectiv volumul de munca, de care dispune o tara sau alta. Acest factor are, la randul lui, o serie de determinari de natura economica, sociala, politica, etc. De pilda, in tara noastra se lucreaza 5 zile pe saptamana in medie 8 ore, ceea ce reprezinta 40 ore pe saptamana, cu unele corectii in cadrul unor ramuri de activitate.

Latura calitativa a muncii este pusa in valoare de nivelul de pregatire profesionala, de volumul cunostintelor generale, tehnico-stiintifice, etc. Calitatea factorului munca este reflectata, asadar,  in pregatirea si calificarea purtatorilor acestui factor. Calificarea se prezinta ca o premiza si o conditie esentiala a productiei moderne, unul din factorii de importanta majora a sporirii eficientei.

Calitatea muncii, privita prin intermediul calificarii pune in evidenta potentarea capacitatii de munca a resurselor de munca existente in societate. Cu alte cuvinte, ea este conditia fundamentala a ridicarii eficientei muncii (atat prin efect direct, cat si indirect). Iata de ce societatea este interesata in cresterea calitatii muncii, actionand pentru aceasta in urmatoarele directii:

Cresterea nivelului general de educatie si de pregatire profesionala a resurselor de munca;

Asigurarea unui nivel ridicat de sanatate a populatiei;

Promovarea unui sistem eficient de motivare a lucratorilor;

Asigurarea unei calitati ridicate si pentru ceilalti factori de productie.