Evolutia reglementarii si finantarii asigurarilor sociale

Evolutia reglementarii si finantarii asigurarilor sociale

Necesitatea asigurarilor sociale a fost recunoscuta inca in etapa dezvoltarii manufacturilor cu un numar de salariati treptat sporit, in scopul ajutorarii banesti a acestora in cazul de accidente, imbolnaviri si alte imprejurari in care nu-si puteau continua activitatea salariata.

Din aceasta etapa incipienta a economiei de piata, accidentele de munca si imbolnavirile profesionale au fost recunoscute ca riscuri inevitabile pentru persoanele fizice care participa la productia de bunuri, la constructii si alte lucrari, la transporturi si alte servicii. Aceste riscuri s-au dovedit inevitabile cu toate actiunile de protectie a muncii si de prevenire a accidentelor si imbolnavirilor profesionale, determinand instituirea procedeului de ajutorare baneasca denumita asigurari sociale.

Denumirea "asigurari sociale" a fost generalizata justificat de fatul ca, asemanator asigurarilor de bunuri si de persoane, asigurarile sociale au fost instituite ca un procedeu financiar de constituire a unor fonduri banesti din plati sau contributii ale subiectelor de drept interesate, din care se acorda insa nu despagubiri specifice asigurarilor de bunuri si persoane, ci ajutoare si indemnizatii banesti de asigurari sociale.

Atributul "social" din expresia "asigurari sociale" corespunde in primul rand faptului ca fondurile banesti de asigurari sociale se contituie prin plati sau contributii banesti nu numai ale salariatilor care primesc ajutoarele banesti de acest fel, ci si ale altor subiecte de drept si anume ale patronilor si ale statului. Pe de alta parte, categoria ajutoarelor de asigurari sociale a fost extinsa cu motivatie "sociala" si cuprinde indemnizatii pentru prevenirea imbolnavirilor, pensii pentru incapacitate temporara de munca, pensie pentru depasirea anumitor varste, ajutoare de deces si alte ajutoare cu motivatie sociala.

Asigurarile sociale avand aceste particularitati de finatare, se deosebesc de asistenta sociala, care, in statul nostru, se realizeaza prin cheltuieli bugetare pentru camine de batrani, plata alocatiei de stat pentru copii ajutoare si pensii acordate invaliziilor, orfanilor si vaduvelor de razboi, etc.

In acelasi timp asigurarile sociale sunt reglementate si realizate distinct de protectia sociala a somerilor, insa fondurile banesti din care se acorda ajutorul de somaj si se finanteaza actiuni de calificare si recalificare a somerilor se constituie asemanator fondurilor banesti de asigurari sociale din contributii ale unitatiilor avand salariati, din contributii ale salariatilor si prin subventii din bugetul statului.

Din evolutia istorica a asigurarilor sociale este remarcabil ca primele procedee de asigurare sociala au fost initiate de lucratorii salariati din manufacturi si fabrici. Urmarea acestei initiative, s-au infiintat casa de asigurari sociale, ale caror fonduri banesti se constituiau la inceput mai ales din cotizatiile salariatilor ce se inscriau ca membrii si, apoi, si din contributii ale patronilor, respectiv ale intreprinderilor si celorlalte unitati economice care foloseau munca salariata, carora in statele contemporane li s-au adaugat subventiile banesti ale statelor.

Asemanator, pentru functionarii publici s-a inceput cu case particulare de asigurari in care functionarii se inscriau voluntar si plateau cotizatiile care le dadeau dreptul de a primi pensie. Aceste case inregistrau deficite pe care statul se considera obligat sa le acopere cu subventii. in mod evoluat, de exemplu printr-o lege din 1924, a fost infiintata o casa a pensiilor si s-au introdus retineri din salariile functionarilor peentru fondul banesc, care, in functie de necesitati, era completat din bugetul statului .

In statul nostru, la inceputul acestui secol, a fost instituita asigurarea sociala obligatorie in caz de boala si accident a salariatilor, urmata de organizarea asigurarilor muncitoresti. Insa in aceste asigurari nu erau cuprinsi toti salariatii, ajutoarele de boala si pentru deces se acordau din fonduri banesti constituite numai din cotizatiile salariatilor, iar pensiile de batranete si invaliditate se acordau in cuantumuri reduse, din fonduri banesti constituite din cotizatiile salariatilor, din alocatii bugetare de stat si din contributii patronale in procente nejustificat de mici.

Abia prin Legea asigurarilor sociale din anul 1938, in tara noastra s-a ajuns ca patronii sa plateasca o contributie pentru asigurari sociale egala cu a salariatilor.

Comparativ, in Austria, Japonia, Suedia si alte state, conributiile patronilor sunt sensibil mai mari decat ale salariatilor, iar statul contribuie cu subventii la completarea fondurile banesti necesare asigurarilor sociale.

Din evolutia ulterioara a reglementarii si finantarii asigurarilor sociale in statul nostru, este remarcabila adoptarea conceptului asigurarilor sociale de stat extinse asupra tuturor categoriilor de salariati, drepturile banesti de asigurari sociale fiind considerate ca avand temeiul raporturilor juridice de munca si fiind specificate prin dispozitii exprese ale Codului muncii .

Conform conceptului asiguraririlor sociale de stat, salariatii sunt exonerati de plata contributiei banesti de asigurari sociale, care se suporta exclusiv de catre intreprinderi, institutii si organe de stat, agenti economici etc. Salariatii cuprinsi in asigurarile sociale de stat au indatorirea de a plati o contributie baneasca numai pentru pensia suplimentara, iar salariatii si pensionarii care merg la tratament balnear si odihna suporta o parte a costului sejurului si tratamentului in statiuni balneoclimaterice.

Prin extinderea sferei de aplicare a asigurarilor sociale de stat, pe langa salariatii organelor de stat si a institutiilor publice, intreprinderilor si societatilor cu capital de stat, in aceste asigurari sunt cuprinsi salariatii unitatilor romanesti care isi desfasoara activitatea in strainatate, personalul salariat al societatilor mixte si al reprezentantelor organizatiilor economice straine de pe teritoiul tarii noastre, personalul reprezentantelor diplomatice si membrii familiilor acestora aflati in tara noastra, salariatii firmelor straine care platesc contributia de asigurari sociale, precum si personalul casnic angajat de persoane fizice cu domiciliul stabil in statul nostru, inclusiv salariatii intreprinderilor mici asociatilor cu scop lucrativ care desfasoara activitate independenta autorizata si platesc contributia de asigurari sociale pentru salariatii lor.

Sintetizand, pentru regimul asigurarilor sociale de stat ce se aplica in prezent in tara noastra, doctrina finantelor publice considera caracterizatoare urmatoarele:

- generalizarea acestor asigurari, cuprinzand intregul personal salariat activ, pe toti pensionarii, ca si membrii familiilor tuturor acestora;

- scutirea beneficiarilor acestor asigurari de plata contributiei banesti de asigurari sociale;

- scutirea pensiilor de asigurari sociale de orice impozite si taxe;

- imprescriptibilitatea dreptului la pensie si indemnizatii de asigurari sociale si garantarea ca drept personal ce nu poate fi cedat, avand in vedere scopul acestor asigurari de a crea conditii decente de viata si de a mentine capacitatea de munca a persoanelor fizice aflate in activitate .

Insemnatatea si rolul actual in tara noastra al asigurarilor sociale de stat se degaja din cheltuielile bugetare cu destinatia acestor asigurari, din conditiile constituirii fondurilor banesti necesare acestor asigurari, ca si din procedura elaborarii, aprobarii si executiei bugetului acestor asigurari.