Efectele economice ale progresului tehnic

Efectele economice ale progresului tehnic

Sub influenta progresului tehnic au loc importante schimbari in activitatea economica, mai ales in sfera productiei.

In primul rand – se face referire la cresterea si diversificarea accentuata a productiei de bunuri si servicii. Se estimeaza ca din cele 20 milioane de tipodimensiuni si produse create si utilizate de populatia umana, pe plan mondial, peste noua zecimi au fost realizate in ultimele doua secole, sub influenta marcanta a revolutiei industriale;

In al doilea rand – dezvoltarea stiintei si a progresului tehnic (tehnici si tehnologii noi) au modificat sistematic limitele si premisele activitatii economice.

a fost posibila atragerea in circuitul economic a unor resurse de materii prime anterior inaccesibile tehnic si economic;

s-au redus consumurile specifice de factori (materii prime, energie, munca vie) pe unitatea de produs.

In al treilea rand prin transformarea progresului tehnic in progres economic a avut loc o antrenare nemaiintalnita a eforturilor umane, materiale si financiare in activitatea de cercetare stiintifica si inovatoare.

In acest sens, se citeaza ca exemplu, faptul ca astazi numai faza de conceptie (adica faza de cercetare - dezvoltare) a unei noi generatii Boing sau motoare de automobile costa trei miliarde de dolari, adica echivalentul P.N.B. al unei tari ca Senegalul.

Alvin si Toffler, in lucrarea Razboi-Antirazboi, aparuta in 1993 mentioneaza: “In fiecare luna in supermarketurile americane apar circa 1000 de noi genuri de marfuri. Inca inainte ca pe piata computerul 486 sa fi inlocuit modelul 386, se finaliza prototipul 586. De aceea, firmele avansate sustin orice initiativa si propunere din partea salariatilor”.

Marile firme din industria electronica si aeronautica aloca pentru cercetare-dezvoltare echivalentul a pana la 30% din cifra lor de afaceri. Pe ansamblu, tarile dezvoltate rezerva pentru cercetarea stiintifica intre 2,5 – 4% din P.I:B.

In al patrulea rand – organizarea productiei se bazeaza pe principiul integrarii activitatii si flexibilitatii prin punerea in relatie directa a laboratorului de cercetare si fluxurile de productie.

Promovarea progresului tehnic necesita studierea functiilor pe care le indeplineste produsul. Acestea trebuie raportate la cerintele consumatorului sau al societatii in acest sens un exemplu elocvent il reprezinta industria de automobile.

Initial perfectionarea acestora vizau cresterea unor parametrii cum ar fi viteza si confortul;

Ulterior, (ultimii 10-15) schimbarile sunt determinate de cresterea gradului de securitate al pasagerilor in trafic, limitarea poluarii si economisirea de combustibili.

Promovarea progresului tehnic, implica un mediu competitiv care accepta riscul, recompensa inovatia reusita, sanctioneaza produsele slabe si esecurile, dar si tolereaza erorile rezultate din procurarea pentru a inova.

Philip Rotler, in lucrarea, “La Concurrence totale”, aparuta la Paris, in 1987, vorbind despre marketingul strategic japonez afirma: “Succesul Japoniei se sprijina pe asocierea intre Guvern si lumea afacerilor, pe imprumuturi pe termen lung si cu o dobanda scazuta de banci, pe vointa conducatorilor de cucerire a pietelor de a astepta 5, 10 sau 20 de ani pentru a obtine profit din aceasta, o atentie deosebita acordata calitatii produselor si serviciilor si pe o tendinta dinamica de crestere a productivitatii activitatilor caracterizate prin valoarea adaugata2.

Progresul tehnic, pe langa binefacerile pe care le-au adus societatii umane, a creat si inca mai genereaza probleme si ingrijorari prin efecte incluse in mod indirect:

suprimarea unor locuri de munca;

intensificarea ritmurilor de munca cu efecte negative asupra starii de sanatate a fortei de munca;

formarea unor surse de poluare,etc.

Pesimistii vor invoca mereu concedierile, optimistii vor reaminti fara incetare vechile temeri pe care le-au inspirat suveica volanta, razboaiele de tesut, masina cu aburi sau informatica” – Michel Didier.

In acest sens, vorbind despre resursa umana, economistul japonez Saburo Okita, in lucrarea “Cu fata catre secolul 21” afirma in mod raspicat “Indiferent de conditiile specifice unei societati, cred ca ramane un adevar universal valabil faptul ca oamenii reprezinta resursa principala si deci dezvoltarea resurselor umane trebuie sa constituie punctul control si baza oricarui program de dezvoltare”. (Sublinierea noastra)