QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Evaluarea economica a intreprinderilor cadrul activitatii de evaluare





EVALUAREA ECONOMICA A INTREPRINDERILOR CADRUL ACTIVITATII DE EVALUARE


a)- Cadrul activitatii de evaluare-Standarde Principii

Activitatea practica de evaluare a intreprinderii este deosebit de complexa si reprezinta adesea o enigma chiar ptr economisti. Utilizarea unor informatii, din numeroase domenii de activitate, sau discipline, (juridic, ethnic, fiscal, piete financiare, analiza economico-financiara, etc) face cu atiti mai greu demersul intelegerii evaluarii si impune, lucrul in echipa, implicind totodata:

- existenta unui cadru profesional, metodologic, acceptat si recunoscut, in cadrul comunitatii economico-financiare, respective, cadru ce nu contravine reglementarilor legale;

Existenta unui cadru legal nu este de natura sa ingradeasca sau sa limiteze initiativa si aprecierile specialistului evaluator, dar in multe spete guvernul, poate imoune o valoare administrative (despagubiri acordate de stat, valoarea de impozitare).

In ceea ce priveste cadrul metodologic, acesta este asigurat de Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania (ANEVAR), asociatie profesionala, care a desfasurat o activitate puternica ptr, dezvoltarea profesiei de evaluator-prin cursuri de pregatire, organizate impreuna cu alte organizatii guvernamentale si neguvernamentale, editari de publicatii si materiale de specialitate, intrarea in sistemul european si international de organizare a profesiei.




- Notiunile categorial valorice utilizate, cum ar fi:

- preturile libere, formate prin negociere sau cotate in functie de evolutia raportului de schimb al monedei nationale;

- preturile interne utilizate in contabilitatea de gestiune de catre agentii economici

- pretul de achizitie care reprezinta costul de cumparare al bunurilor, respective pretul de constructie, cheltuielile de instalare a utiliajelor complexe, pot fi incluse sau nu in costurile de achizitie, in functie de reglementarile in viguare. Potrivit art.15, din regulamentul de aplicare al Legii contabilitatii, se precizeaza: ’’costul de achizitie al unui bun este egal cu pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport aprovizionare, si alte cheltuieli accesorii necesare ptr punerea in stare de utilitate sau intrarea in gestiune a bunului respectiv’’;

- valoarea contabila sau valoarea de intrare, care reprezinta valoarea de inregistrare in contabilitate, in patrimonial societatii comerciale;

- valoarea ramasa, care reprezinta valoarea neta (ramasa de amortizat) a unui activ imobilizat la un moment dat;

Aceste notiuni, trebuie considerate exemplificative, intrucit fiecare dintre acesti termini generali, sint folositi in contextual precizat de standardele proffesionale si tipurile de valoare deja prezentate.

-instrumentarul tehnico-economic, folosit, cum ar fi:

-aparate de masura, (de suprafata, volum, greutate) control si reglare. Evaluarea unui teren, nu poate fi facuta fara a cunoaste cu exactitate, suprafata acestuia, dupa cum evaluarea unei intreprinderi, cu profil petrochimic, implica masuratori, inspectii, care sa stabileasca, capacitatea unor instalatii complexe.In acelasi timp, legat de problema impactului asupra mediului, trebuie cunatificate efectele activitatii instalatiei asupra mediului inconjurator, acestea avind influenta directa asupra valorii afacerii.

-rate, coeficienti, indici, diferite norme/baremuri.De exemplu, in evaluarea cladirilor, estimarea costului se poate baza pe coeficienti care actualizeza valorile de deviz.

b)- Standarde de evaluare a intreprinderii

Standardele, reprezinta in general, un ‘’cumul’’de:-principii, metode, modele, general valabil acceptabile, si obligatorii, in: organizarea, desfasurarea, si finalizarea unor activitati de specialitate, de catre profesionisti-contabili, tehnici, juridici, etc, elaborate si aprobate de organisme si organizatii sau asosiatii profesionale, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare, din domeniile specifice activitatilor specialistilor, si care trebuie sa perimita prin utilizarea lor, conturarea unei conduite profesionale ireprosabile, independente, a unei opinii pertinente, obiective, concomitent, cu respectarea unui anumit cod de etica si deontologie profesionala, editate sub forma unor ‘’ghiduri’’sau ‘’carti’’.

Standardele de evaluare-reprezinta, cumulul acestor principii, metode, modele, general-valabil acceptabile, si obligatorii, in: organizarea, defsasurarea si finalizarea de catre ‘’evaluatori’a activitatilor de evaluare, a unei intreprinderi, afaceri, proprietati imobiliare, etc, elaborate de organisme specializate ca: RICS; EGoVA; EUROVAL; IVSC; ANEVAR;care contin pe linga principii si metode sau modele, si recomandari, cu privire la exercitarea profesiei de evaluator, apararea si impunerea acesteia ca o profesie specializata de sine statatoare.

Rolul declarat al standardelor de evaluare este in principal:

- sa instituie proceduri, care sa permita certificarea certificarea valorii in conditii comparabile cu legislatia interna si internationala, cu practica evaluarii si cu standardele contabile;

- sa ajute evaluatorii prin definirea elementelor fundamentale ale evaluarii, creindu-se o baza precisa si compatibila in acivitatea practica;

- sa asigure parametrii de calitate ptr beneficiarii evaluarilor;

In standardul de evaluare a intreprinderii eleaborat de IVSC (adoptat si de ANEVAR, ca standard obligatoriu ptr evaluatorii membrii ai asociatiei), se precizeaza, inca de la primul punct:

‘’Comitetul Internatioanal ptr standardele de evaluare, a adoptat acest ghid, de aplicare si exexcutie ptr a imbunatatii continutul si calitatea evaluarilor de intreprinderi in cadrul comunitatii internationale in scopul orientarii utilizatorilor declaratiilor financiare, si ai evaluarilor de intreprinderi’’

In fond, intr-o economie globala, in care granitele geografice nu mai au un impact major asupra micsorarii capitalului, rolul evaluarilor, si indeosebi al standardelor de evaluare creste semnificativ.

Incepind cu anii ’70, constientizarea atit de catre comunitatea evaluatorilor Europeni de intreprinderi (confundati aproape in exclusivitate cu expertii contabili) cit si de utilizatorii rapoartelor de evaluare, ca abordarea evaluarii pe baza ‘’valorii patrimoniale’’) de tipul costului de inlocuire a activelor individuale, creeaza mari dificultati partilor implicate in tranzactii a generat pasi importanti in dezvoltarea disciplinei si profesiei.

In anul 1980, UECEF a publicat un nou document in care, precizeaza necesitatea reconsiderarii evaluarii intreprinderii, datorita dezvoltarii atit a doctrinei, cit si a practicii evaluarii europene.

Evolutia principala.care s-a manifestat cu pregnanta in domeniul evaluarii, a fost statuata in mod clar in acest document prin formularea urmatoare: ‘’evaluarea intreprinderilor, face parte din teoria economica a alternativelor de investitii, in acest fel, in acest fel, in principiu, ea trebuie sa se bazeze pe aceasta teorie, ca si pe metodele de calcul al rentabilitatii investitiilor’’

De asemenea a fost recunoscut faptul ca:

‘’valoarea corecta a unei intreprinderi poate fi determinata numai pe baza excedentelor financiare, pe care aceasta le poate distribui in mod durabil. Aceasta valoare reflecta valoarea actualizata a tuturor excedentelor financiare viitoare ale intreprinderii, capabila sa le distribuie, dar mentinind productivitatea financiara a acesteia’’

O etapa importanta a evolutiei doctrinei evaluarii intreprinderii, o reprezinta aparitia standardelor european si respectiv, international de evaluare a afacerii Editarea standardului european 12 ‘’Business Valuation’’ in noua editie, a EVS Din Septembrie 2000, si respectiv, ’’Aplication and Performance Guidance no.4 Business Valuation’’elaborat de IVSC, in 18.08.1999.

Citeva elemente esentiale ale standardelor, de evaluare a afacerii sint:

- necesitatea de a utiliza in evaluare, numai acele metode si proceduri, de evaluare, recunoscute care sint selectate de evaluator, functie de scopul evaluarii si de ipostaza in care se gaseste evaluatorul;

- precizarea si descrierea, clara a celor trei abordari in evaluarea unei intreprinderi respectiv: abordarea pe baza de active; abordarea pe baza de venit; abordarea prin comparatie;

- reconcilierea valorii finale, in cazul in care se utilizeaza mai multe metode de evaluare se face nu prin recurgerea la aprecieri statistice, (de ex o medie ponderata a valorilor obtinute) ci prin selectarea unei valori in cadrul unui proces de judecata a evaluatorului;

c)- Principii fundamentale de evaluare

Principiile fundamentale ale evaluarii se regasesc intr-un ‘’set de principii’’care sint deopotriva valabile, in evaluarea proprietatilor imobiliare, a afacerilor, sau activelor corporale. Cele mai importante principii de evaluare sint :

- principiul anticiparii potrivit caruia, ’’valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi generate de proprietatea detinuta’’

Pe piata, este normal ca investitorii sa gindeasca valoarea mai degraba in functie de beneficiile probabile, si riscurile atasate unui anumit plasament de capital decit in functie de ‘’costul istoric’’, sau ‘’costul de recreare’’, a acelei proprietati.

- principiul substitutiei-care apare atunci cind pe piata, sint disponibile, mai multe bunuri similare cu preturi diferite, ele actionind in sensul consumarii (epuizarii) in primul rind a acelui produs care are pretul cel mai mic.

Forma de manifestare a acestui principiu, este cunoscuta din viaata obisnuita, dar modul de manifestare in domeniul evaluarii, este putin diferit, tinind cont de complexitatea proprietatilor, sau afacerilor, evaluate, care incorporeaza mai multe ‘’bunuri’’ ‘’un activ corporal nu valoreaza mai mult decit costul de inlocuire al tuturor partilor sale componente’’.

- principiul schimbarii-potrivit caruia scgimbarea este rezultatul actiunii legii‘’ cauza efect’’.

Schimbarile care apar in cadrul fortelor care creaza sau influenteaza valoarea (unei proprietati sau afaceri) sint continue, unele graduale, altele rapide. De exemplu schimbarea de guvern, a legii impozitului pe profit, sau de catre banca centrala a ratei de scont, falimentul unui compeeetitor major, rtc, sint schimbari care au impact direct, asupra ‘’valorii’’. De asemenea, deprecierea fizica, sau functionala a activelor, se incadreaza in categoria schimbarilor cu impact gradual asupra ‘’valorii’’.

Evaluatorul, incearca sa cuprindas, in estimarea sa, schimbarile probabile, ale pietei sau ale proprietatii, dar trebuie retinut ca o estimare a valorii este valida doar la data specificata in raport.

- principiul cererii si ofertei potrivit caruia, ’’pretul unui produs, marfi, (proprietati) variaza direct, dar nu neaparat si proportional, cu cererea si invers, dar nu neaparat proportional cu oferta’’.

Atit de cunoscuta lege a cererii si ofertei este esentiala si in estimarea valorii.

Atunci cind pe piata sint oferite mai multe alternative investitionale, (obligatiuni, actiuni, firme inchise, unitati operationale)care cumuleaza o oferta mai mare decit cererea solvalbila, realizarea echilibrului, ’’cerere-oferta’’va determina scaderea, preturilor de vinzare.

- principiul contributiei potrivit caruia, ’’valoarea unei parti componente a unei proprietati, , afaceri, depinde de cit de mult contribuie aceasta la –valoarea intregului sau cit de mult reduce valoarea intregului absenta sa’’

Este un principiu care ajuta la intelegerea clara a adevarului ca nu toate costurile, inseamna valoare, si de asemenea, permite estimarea valorii in cazuri particulare, cum ar fi :divizarea, fuziunea, recapitalizarea.

d)- Principii de evaluare a intreprinderii

Estimarea unei valori rezonabile, a intreprinderii, este in functie de experienta si judecata bazata pe informare, dar ea trebuie sa se bazeze, pe un fundament teoretic, bine definit. Principiile enumerate si analizate, au fost sintetizate din combinarea‘’ teoriei economice a standardelor de evaluare a intreprinderii, a relaitatii pietei , dar si a logicii bunului simt’’.
Aceste principii sint urmatoarele:

- principiul 1. ‘’valoarea intreprinderii este echivalenta cu valoarea prezenta a tuturor fluxurilor viitoare, anticipate care deriva din dreptul de proprietate asupra capitaluilui firmei’’.

Cu alte cuvinte, valoarea intreprinderii, este orientata spre viitor.

Pe o piata , investitorii analizeaza intreprinderile pe baza performantelor lor evidente de a genera, dupa cumparare, venituri sau fluxuri financiare libere, atit din activitatea de exploatare (operationala) cit si din afara exploatarii. Ca regula generala, cu cit este mai mare incertitudinea referitoare la performantele viitoare, ale intreprinderii, cu atiti riscul perceput va fi mai mare, si prin urmare valoarea va fi mai mica.



- principiul 2.-‘’atunci cind valoarea este defininta, ca’’valoarea actualizzata a tuturor cistigurilor viitoare anticipate, care deriva din dreptul de proprietate’’ valoarea are doua componente distincte:-comerciala (sau transferabila); si-necomerciala (sa valoarea ptr proprietar)’’

Acest principiu, relativ simplu, de exprimat, este uneori greu de cuantificat, ptr ca o conditie importanta a manifetarii valorii, este determinate de ‘’transferabilitatea proprietatii’’ si deci evaluatorul trebuie sa discearna si sa cuantifice valoarea netransferabila, care apartine proprietarului actual, in virtutea atributelor sale personale, incluzind in valoarea de piata doar valoarea comerciala (transferabila).

-principiul 3. ‘’valoarea este estimata la un anumit moment dat, de timp ea este in functie de informatiile cunoscute si previziunile facute numai la acel timp’’

Intreprinderea, ca obiect al cercetarilor si practicii economice (inclusive al evaluarii) este este poate cea mai apropiata de conceptual filozofic ’’totul curge’’

Intreprinderile sint in continua evolutie, ca rezultat al vinzrilor, sau cumpararilor, de active, linii de fabricatie, schimbarii managementului, modificarii aranjamentelor financiare, schimbarilor din ramura si a situatiei concurentiale.

Fiecare si toate aceste schimbari influenteaza evolutia intreprtinderii si conduc la modificarewa valorii ei. Ca o concluzie, ’’valoarea corespunde unui anumit moment de timp’’.

- principiul 4. ‘’piata determina rata de fructificare a capitalului asteptata de investitor’’

Costul capitalului sau rata de fructificare a capitalului, are un rol essential in estimarea valorii de piata a intreprinderii. De aasemenea, evaluatorul trebuie sa inteleaga ca la un a anumit moment de timp, fortele pietei sint cele care determina ratele de fructificare a capitalului, asteptate de infestitori.

Aceste forte, sint determinate indeosebi de:

Conditiile economice generale, dar in mod deosebit ratele dobinzilor la credite pe termen scurt si lung;

Situatia echilibrului ‘’cerere-oferta’’ pe piata investitiilor in general, si a intreprinderilor in special;

Categoria de cumparatori de piata, motivatia lor si filozofia de in vestitie a fiecaruia.Evident ca, fiecare categorie are asteptari specifice, referitoare la fructificarea capitalului, si atitudinea lor va influeenata performa ntele generale ale pietei de capital;

- principiul 5. ‘’valoarea intreprinderii, depinde direct de performanta acesteia, de a genera in viitor fluxuri positive, la dispozitia proprietarilor, cu exceptia cazurilor cind lichidarea conduce la o valoare mai mare’’

In cadrul conceptiei de continuitate a activitatii intreprinderii, valoarea este estimata, prin aplicarea, unei ‘’rate de actualizare’’adecvate, in conditiile alegerii unor fluxuri financiare viitoare, obtinute dupa plata impozitului pe profit.

Acceptind ca piata’’dicteaza’’ rata de fructificare a capitalului si ca aceasta in cele mai multe cazuri se afla intr-un interval relativ restrins, este clar ca ‘’valoarea unei intreprinderi, variaza direct proportional cu performanta ei de a genera in viitor fluxuri positive, ptr remunerarea capitalului investitorilor.

Logic, se intelege ca valoarea estimata pe principiul continuitatii nu poate fi mai mica decit valoarea de lichidare a afacerii.

- principiul 6. ‘’cu cit este mai mare valkoparea activelor tangibile, (estimata ca valoare de intrebuintare, utilizare sau de lichidare) cu atit este m, ai mare valoarea intreprinderii’’

Acest principiu se fundamenteaza pe urmatoarele elemente:

- valoarea de utilizare presupune continuitatea activitatii intreprinderii evaluate.

De exemplu, activele tangibile, cum ar fi cladirile, sau echipamentele cu utilizare unica, au de obicei o ‘’valoare de utilizare mai mare’’ decit ‘’valoare de lichidare’’.

Teoretic, atunci, cind se estimeaza activul net corijat, ’’cu cit este mai mare valoarea activelor tangibile, cu atit este mi mare suma necesara de investiti, ptr a intra in domeniul in care functioneaza intreprtinderea’’ Rezulta de aici un cost mai mare, de intrare in ramura, o probabilitate mai mica de concurenta si de asemenea, o rata de fructificare ceruta de cumparator mai mica.

Aplicarea acestui rationament, trebuie sa reflecte conditiile unei situatii date.

- desi se presupune continuitatea activitatii intreprinderii, toate previziunile pe care le realizeaza un investitor rational, iau in calcul si probabilitatea de faliment.

La data cumpararii intreprinderii, activul net al firmei, va avea o valoare de lichidare. Teoretic cu cit valoarea de lichidare la data evaluarii, este mai mare, cu atit riscul cumparatorului este mai mic, si prin urmare, rata de fructificare a capitalului va fi cea asteptata de cumparator adica mai mica.

- principiul 7. ‘’in majoritatea cazurilor , paarticipatia de control are o valoare unitara mia mare, decit participatia minoritara, atunci cind acestea sint estimate separat’’

Este important, sa se faca deossebirea intre ‘’estimarea valorii totale a intreprinderii’’ si ‘’estimarea valorii individuale a particularitatilor’’ pe care le au diferiti actionari ai intreprinderii.

Controlul detinut de un actionar sau de un grup de actionari, care actiooneaza coerent, in luarea deciziilor in virtutea unui accord, asigura in primul rind, alegerea membrilor CA, si apoi controlul operatiunilor intreprinderii si stratetgia acesteia.

Un actionar, cu participatie minoritara, nu va putea controla semnificativ, fluxul de lichiditati generat de firma, si ca urmare a acestui dezavantaj, valoarea unitara a participatiei sale este inferioara fata de valoarea unitara a participatiei majoritare.

e)- Organizarea profesiei de evaluator

Profesia de evaluator este cunoscuta aproape orinude in lume, ca o profesie liberala de interes public. Fara a fi tot atit de veche ca alte profesii liberale, si aceasta profesie este rezultatul unei necesitati in plan social, necesitatea de a evalua proprietati. In ultimii 10 ani, nevoia de a dezvolta practica evaluarii afacerilor si proprietatilor imobilaiare, a devenot evidenta atit in tarile dezvoltate, cit si in tarile cu o economie slab dezvoltata. In SUA, dificultatile cu care s-au confruntata, institutiile de credit, in anii ’80, au determinat, nevoia de a asigura profesionisti situati dincolo de diversele preiuni din afara.
In anul 1986, instabilitatea in domeniul proprietatilor imobiliare, si al imprumutului ipotecar, a determinat formarea unui comitet ad-hoc, compus din 9 organizatii profesionale din SUA, si Canada. In anul urmator, a fost infiintata ’’The Apprisal Foundation’’ care si-a propus propus elaborarea standardelor profesionale in domeniul evaluarii proprietatiilor imobiliare si promovarea criteriilor de calificare profesionala a evaluatorilor. Activitatea acestei fundatii este vitala ptr integrarea profesiei in comunitatea financiar-bancara, si a industriei proprietatilor imobiliare nord-americane.

In Romania, realizarea privatizarii intreprinderilor de stat, s-a bazat in marea majoritate, a cazurilor pe rapoarte de evaluare iar experienta cistigata de evaluatrori este semnificativa.Problemele cu care s-au confruntat comunitatile financiare si guvernele-inclusiv Romania-au impus necesitatea existentei si impunerii profesionale in domeniul evaluarii.

Ca urmare a fenomenului de globalizare, a pietelor de investitii, care s-au manifestat, din anii ’70, s-a simtit in mod evident, necesitatea elaborarii unor Standarde internationale, acceptate ptr raportarea valorii proprietatilor. Acceasta este cauza, ptr care mai multi membrii ai comitetului tehnic al RICS (The Royal Institution for Chartered Surveyors), alaturi de reprezentanti ai organizatiilor de evaluare din SUA, au fondat in anul 1981, Comitetul International ptr Standarde de Evaluare a Activelor(TIAVSC).Acesta in anul 1994, si-a schimbat numele in ‘’The International Valuation Standards Comitee’’ (IVSC), obiectivul fundamental constituindu-l eleborarea Standardelor (IVS), si ghidurilor (GN-Guidance Note), ce reprezinta cea mai buna practica in evaluare.

In anul 1997, si in Europa, a luat fiinta o asociatie, europeana, care cuprinde in prezent, majoritatea asociatiilor profesionale ale evaluatorilor din tarile europene.

TEGoVA (The European Group of Valuers’associations), are de asemenea ca obiectiv, fundamental, elaborarea Standardelor Europene de Evaluare (EVS-uri) in concordanta cu Directivele Consiliului Europei. TEGoVA, este preocupat in legatura cu IVSC, si cu alte organisme, europene si internationale, (de ex-ComiteTul International ptr Standarde Contabile-IASC).

In tara noastra, s-a constituit in anul 1992, ’’Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania’’ (ANEVAR) care este o asociatie profesionala, non-profit, si care are intre obiectivele sale principale, elaborarea de standarde de evaluare a intreprinderilor si proprietatilor, standarde care sa reprezinte, punctul de vedere al profesionistilor in domeniu. Prima editie aparuta in ianuarie 1997, a realizat, cerinta compatibilitatii cu standardele ‘EVS’, si cele internationale ‘IVS’

In anul 1995, ANEVAR, a creat, ’’Institutul Roman de Cercetare in domeniul Evaluarii’’ (IROVAL), institutie specializata care are si sarcina coordonarii activitatii de eleborare a standardelor de evaluare, prin colaborarea cu organizatiile europene (TEGoVAFA si EUROVAL), cu Comitetul Internatioinal ptr Standarde de Evaluare (organism specializat in cadrul ONU) precum si cu asociatiile profesionale din tarile cu experienta in domeniu (Anglia, Franta, SUA)

Principalele organizatii profesionale sin prezentate schematic in continuare :

- in anul 1868 s-a infiintat in Anglia, prima organizatie a evaluatorilor de proprietati imobiliare, renumita ’Royal Institution of Chartered Surveyors’ (RICS)

- in anul 1981-mai multi membrii ai comitetului tehnic al RICS, in cooperare cu reprezentanti ai organizatiilor de evaluare din SUA, au fondat, ’’Comitetul International ptr Standarde de Evaluare a Activelor’’ (TIAVSC) el schimbindu-si numele in anul 1994, in ‘’The International Valuation Standards Comitee’’ (IVSC) obiectivul fundamental constituindu-l eleborarea Standardelor Internationale de evaluare.

- in anul 1992-a luat fiinta’’Organizatia Europeana a Evaluatorilor’’ (EUROVAL), ca interfata intre evluatorii practicieni, Uniunea Europeana si alte organisme si isnstitutii europene si internationale.

- in anul 1992, in Romania, a luat fiinta ’’Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania’’ (ANEVAR), organizatie profeesionala, neguvernamentala, non-profit care elaboreaza standarde profesionale, recomandari, apara si impune profesia de evaluator in tara.- in anul 1997 a luat fiinta, o asociatie, europeana non profit, care cuprinde in prezent, asociatiile profesionale ale evaluatorilor din tarile europene, cunoscuta si sub numele de ‘’The European Group of Valeurs’ Associations’’ (TEGoVA), obiectivul fndamental al acestui grup, fiind elaborarea standardelor europene de evaluare (EVS), in concordanta cu Directivele Consiliului Europei, dar si in strinsa legatura cu IVSC si cu alte organisme internationale (de ex-cu IASC)

ANEVAR, este membra atit a IVSC cit si a TEGoVA.

In prezent, Grupul European al Asociatiilor de Evaluatori(TEGoVA), este preocupat de imbunatirea standardelor europene, inclusiv prin elaborarea si aprobarea unor standarde noi. O noua colectie de standarde profesioanle, europene de evaluare (cunoscute si sub numele de ghidul albastru) a fost editata in luna noiembrie a anului 2000. De asemenea IVSC, a lansat de curind (2001) o n oua editie a standardelor de evaluare-IVSC 2000.

B.- Metode, tehnici si procedee de evaluare

f)- Activul net corijat



Nu este practic posibila definirea unei metode univeersale destinate sa evalueze valoare unei intreprinderi, deoarece:

- fiecare intreprindere, prezinta un caz particular, caruia i se pot aplica fara discernamint normele generale de evaluare;

- situatia particulara a fiecarei intreprinderi determina procedura de evaluare.

Procedurile si metodele de evaluare, sint la indemina si alegerea expertului evaluator de intreprinderi. Totusi practica profesionala, cere acestuia, ca metodele si procedurile selectate, sa fie corespunzatoare, scopului propus, sa ia in considerare toti factorii care au importanta ptr evaluare si sa fie preznetate intr-un mod claar si logic.

Expertul evaluator de intreprindere are ca obiectiv al procedurilorsale, ’’determinarea unei scari de valori, rezultata in urma aplicarii celor mai adecvate metode de evaluare privind intreprinderea respective.

Alegerea metodelor si procedurilor de evlauare se face de expertul evaluator, de intreprinderi, .potrivit compeetentei si rationamentului sau professional.

In orinetarea acestei alegeri, expertul evaluator de intreprinderi, determina modalitatea cea mai potrivita tipurilor de valori de stabilit si procedurilor de efectuat, fiecare dintre acestea constituind, obiectivele obligatorii ale misiunii sale.

Indeplinind aceste conditii, el poarta raspunderea atit a ‘’alegerii metoelor de evaluare’’cit si ‘’a ascarii (evantaiului) de valori determinate’’ avind ‘’obligatia de a descrie pe larg, in raportul de evaluare, ce se intelege, printr-o anumita valoare, stabilita ptr a evita neintelegerile si ptr a impiedica utilizarea eronata voluntara sau involuntara a datelor inscrise in raportul sau’’.

Alegerea metodelor de evaluare presupune:

- existenta ‘’sintezei diagnosticelor si cunopasterea punctelor forte si slabe, a oportunitatilor si riscurilor privind intreprinderea de evaluat’’

- cunoasterea criteriilor de estimare a valorii

- apredcierea aplicarii celor mai adecvate metode, potrivit caracteristicilor intreprinderii

Metodele si procedurile de evaluare, pot fi grupate in urmatoarele categorii:

a) metode de evaluare patrimoniala care abordeaza intreprinderea de evaluat exclusiv patrimonial;

b) metode de evaluare prin rentabilitate care se bazeaza, de regula pe aspectul profitabilitatii, utilizind capacitatea beneficiara a intrepirnderii, de a evalua, si tehnicile de actualizare;

c) metode de evaluare combinate care utilizeaza combinat unele elemente din metodele patrimoniale si din cele de rentabilitate.

Pentru stabilirea unei bune valori, medii a intreprinderii, de evaluat, expertul evaluator, trebuie dsa tina seama de urmatoarele recomandari:

- in orice evaluare sa se utilizeze, minimum 3-5 metod, potrivit carcateristicilor intreprinderii de evaluat;

- in actiunile de privatizae, sa nu se utilizeze numai metode patrimoniale, ci si metode de valuare combinate sau prin rentabilitate, dupa specificul intreprinderii in cauza;

- sa se procedeze la retratarile specifice metodei;

- sa se aleaga cu grija parametrii;

- sa se efectueze cu competenta calculele;

In concluzie, ’’metodele si procedeele de evaluare, sint mijloace de lucru ale expertului evaluator de intreprinderi, iar adevarata valoare a misiunii sale este data de exigenta cu care le aplica si de competenta si ratioanamentul sau profesional

Metoda activului net corijat este o metoda de evaluare din categoria ‘’metodelor patrimoniale’’. ‘’Activul net corijat-se obine ca diferenta dintre activul bilantului economic si datoriile (pasivul exigibil) inscrise in acest bilant’’.

Bilantul economic a fost elaborat de epertul evaluator, ptr a corija distorsiunile care apar intre imaginea contabila a intreprinderii si realitatea sa economica si financiara.

In aceste conditii ’’activul net corijat reflecta valoarea de piata a intreprinderii, altfel spus, capitalul propriu al proprietarilor’’.

Exemplu:

-- mii ron --

ACTIV

Valori

PASIV

Valori

Active imobilizate


Datorii totale-din care:


Active circulante-total-din care:


Datorii-imprumut pe termen lung


Stocuri


Furnizori


Clienti


Alte datorii


Disponibil


Credite pe termen scurt






Capitaluri proprii-din care:




Capital social




Rezerve




Rezultat reportat




Profit




Diferente din evaluare


TOTAL ACTIV


TOTAL PASIV


ACTIVUL NET CORIJAT = ACTIV – DATORII(26.323 – 24.617 = 1.706)

Este important de retinut ca evaluarea bilantului economic s-a facut plecind nu numai de la informatiile contabile continute in situatiile financiare, ci si de la concluziile sintezei diagnosticelor, care cuprind realitatea economica si financiara a intreprinderii.

Metoda activului net corijat este axata pe pe ‘’criteriul valorizarii unui bun dintr-o optica aproape comerciala si statistica (ea nu ia in considerare potentialul economic al intreprinderii.)

Metoda activului net corijat poate fi utilizata singura sau ca element component al unor metode de evaluare combinate.

Tot din aceasta categorie a metodelor patrimoniale, fac parte si metodele:

- valorii substantiale;

- capitalului permanent necesar exploatarii (CPNE), care isi propun sa dea o viziune economica a patromoniului intreprinderii, bazindu-se pe ‘’principiul prevalentei economicului asupra juridicului’’, ele putind fi utilizate singure sau combinate.

- valoarea substantiala cuprinde 3 (trei) marimi ale valrii si anume:

- valoarea substantiala bruta (VSB) prin care se intelege ‘’activul reevaluat in ipoteza continuarii activitatii, plus valoarea bunurilor folosite de intreprindere fara a fi proprietara acestora, -minus, valoarea bunurilor care desi sint inregistrate in patrimonial intreprinderii nu sint folosite din diverse cause (inchiriate, etc)

- valoarea substantiala bruta redusa (VSBr) care este egala cu valoarea substantiala bruta diminuata cu obligatiile nefinanciare.

- valoarea substantiala neta (VSn) se identifica activului net corijat, fiind egala cu ‘’valoarea substantiala bruta din care se scad toate datoriile’’

- capitalului permanent necesar exploatarii (CPNE), =valoarea care se identifica celei substantiale brute reduse, privita insa din p.v financiar, ’’capitalurile proprii, imprumuturile si asimilatele (inclusiv obligatiile financiare pe termen scurt) datoriile de exploatare (obligatii nefinanciare), fiind destinate sa acopere nevoia de fond de rulment si eventual, partial imobilizarile’’.

Toate aceste metode si proceduri au anumite deschideri si limite, valorile patrimoniale, fiind des utilizate ptr analize comparative, si ptr stabilirea prioritatilor in caz de fuziune, absorbtie, asocieri, etc.

In tranzactiile comerciale, valorile patrimoniale, servesc de regiula ca prima baza de negociere, de regula cumparatorul va avea interesul sa se foloseasca de valoarea patrimoniala, in timp ce vinzatorul cauta sa se sprijine pe valori mai dinamice, cele prin rentabilitate care de obicei sint mult mai mari decit cele patrimoniale, ceea ce nu este cazul in aceasta etapa, cind profitul joaca inca rolul specific economiei de piata.

Valoarea de patrimoniala nu acoppera in totatlitate valoarea intreprinderii;

Intreprinderea nu este numai o suma de bunuri, creante si datorii, ci mai dea trebuie considerate ca un organism viu, care pe linga bunuri dispune si de un fond de comert elemente intangibile, de piata, care formeaza asa numitul’’good wiil’’adica un plus de valoare a itreprinderii.

Valorile patrimoniale, sint de regula evitate ca valori exclusive, de tranzactie din cauza unor limite:

- caracterul incomplet-elemnte necorporale nu sint luate in calcul;

- carcaterul stric static nu au in vedere strategia intreprinderii;

- caracterul complex uneori, este dificil sa ai o idée precisa asupra valorii unor bunuri, din activul intreprinderii, mai ales cele industriale specifice, deci rsicurile de eroare sint importante;

- caracterul neoperativ-timpul relativ necesar realizarii unei evaluari patrimoniale;

- ptr ca aceste metode sa fie semnificative si ptr ca valoarea obtinuta sa fie retinuta, in tranzactie, este nevoie sa fie indeplinite cumulative si rapid urmatoarele 4 conditii:

- posibilitatea efectuarii reevaluarii elementelor de activ pe baza unor comparatii de piata;; prima de rsic ptr societate sa fir redusa;

- un nivel satisfacator de investitii;

- posibilitatea estimarii cu certitudine a ‘’good-wiill’’ ului degajat de societate, respectiv de determniarea cu exactitate a pragului de rentabilitate obtinut prin investirea pe piata financiara a echivalentului activului net reevaluat.





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }