QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Evaluarea activitatii societatii de asigurare



EVALUAREA ACTIVITATII SOCIETATII DE ASIGURARE



1. Indicatori de baza

La analiza performantelor unei societati de asigurari se urmaresc in principiu evolutia unor indicatori cum ar fi: concepte de lichiditate, grad de indatorare, profitabilitate. Caracteristicile specifice al activitatii de asigurare determina anumite modificari la analiza acestor concepte.

Una din caracteristicile societatilor de asigurari este faptul ca ele nu-si pot estima costurile in momentul in care lanseaza produsele si stabilesc pretul acestora. Desi isi stabilesc pretul produselor si abia apoi costurile aferente, costuri asteptate sa apara in perioada pentru care s-au incasat primele de asigurare. Aceasta modalitate unica de stabilire a pretului influenteaza situatiile financiare prin constituirea rezervelor de dauna. Cunoastere preciziei cu care sunt constituite si mentinute rezervele este fundamentala pentru evaluarea unui asigurator.



Un asigurator administreaza de fapt doua portofolii de riscuri ce pot fi descrise prin prisma profiturilor estimate si a diferentelor aparute intre profiturile obtinute si cele previzionate. Asiguratorul isi mareste fondurile prin emiterea de contracte de asigurare - care formeaza portofoliul de asigurari. Rezultatele obtinute din administrarea acestui portofoliu nu sunt cunoscute la inceputul perioadei, depinzand de volumul daunelor aparute si de experienta asiguratorului in efectuarea cheltuielilor.

Un alt portofoliu supus riscului este portofoliul de investitii, format din titluri financiare, de la care se asteapta un profit, dar care poate genera si pierderi. Ca intermediar financiar, asiguratorul trebuie sa administreze simultan cele doua portofolii, astfel incat sa realizeze marja de profit stabilita si sa respecte in acelasi timp, reglementarile impuse domeniului asigurarilor.

Pentru analiza societatilor de asigurari generale se utilizeaza un set de indicatori principali, calculati pe baza datelor din bilant si a datelor din contul de profit si pierdere, cum ar fi:

ratele de solvabilitate

ratele de lichiditate

ratele de rentabilitate

1.1. Ratele de solvabilitate exprima capacitatea unei societati de asigurari de a emite noi

contracte de asigurare. Asa cum bancile mentin un echilibru intre creditele acordate si depozitele atrase, tot asa societatile de asigurari trebuie sa mentina un echilibru intre primele subscrise si capitalul social plus rezerve.

Solvabilitatea unui asigurator se bazeaza pe corelarea activelor si a capitalului folosit cu obligatiile asumate prin contractele de asigurare. Stabilirea solvabilitatii unui asigurator presupune cunoasterea riscurilor la care este expus si a necesarului de capital pentru a face fata acestor riscuri.

Determinarea solvabilitatii unui asigurator se bazeaza pe analiza raportarilor financiare ale asiguratorilor. Un asigurator are o situatie financiara cu atat mai solida cu cat are o marja de solvabilitate mai mare.

In multe tari cu o piata de asigurari bine conturara si dezvoltata exista agentii de evaluare care analizeaza situatia financiara a asiguratorilor si furnizeaza celor interesati, informatii care-i pot ajuta sa ia decizii corecte in strategia afacerilor.

In Romania marja de solvabilitate este calculata de fiecare societate de asigurare in parte, potrivit Ordinului 3111/ 2005 si care inlocuieste Ordinul 10/27.12.2001, pe baza informatiilor din bilant, a contului de profit si pierdere si a raportarilor financiare specifice(legale) catre autoritatea de supraveghere. Valorile inscrise in aceste documente sunt de obicei supuse fluctuatiilor si uneori incertitudinilor. Aceste fluctuatii si incertitudini reflecta riscurile la care este supus asiguratorul atat din punctul de vedere al subscrierilor cat si al efectuarii investitiilor.

Marja de solvabilitate actioneaza ca o margine de siguranta pentru activitatile asiguratorului. Pana la lichidarea tuturor obligatiilor prezente exista incertitudini atat in ceea ce priveste valoarea finala a acestor obligatii cat si a valorii activelor folosite pentru acoperirea lor. Mai mult, anumite daune pot apare in viitor si pe care asiguratorul nu le poate lichida din resursele curente fara o astfel de marja.

Scopul marjei de solvabilitate este de a proteja asiguratul. Activitatile viitoare ale asiguratorului sunt incerte iar scopul marjei de solvabilitate este de a garanta ca asiguratorul are active suficiente pentru a putea plati daunele viitoare.

Potrivit Ordinului 3111/iunie 2005, marja de solvabilitate a asiguratorilor din Romania se calculeaza ca diferenta intre activele societatii si obligatiile sale la un moment dat.

Evaluarea activelor si a obligatiilor asiguratorului, care sunt luate in considerare la stabilirea marjei de solvabilitate, are la baza valorile acestora evidentiate in bilantul contabil.

Diferenta dintre activele si obligatiile luate in considerare la stabilirea marjei de stabilitate reprezinta activul net al asiguratorului si reprezinta capacitatea acestuia de a acoperi obligatiile sale fara a apela la capitaluri proprii.

La stabilirea marjei de solvabilitate a asiguratorului se va lua in considerare totalul activelor din bilantul contabil din care se va scadea valoarea activelor necorporale, a actiunilor necotate, a activelor corespunzatoare partii din rezervele tehnice aferente contractelor cedate in reasigurare si a activelor asupra carora s-au creat sarcini ( gaj, ipoteca, etc ).

Obligatiile care se iau in considerare la stabilirea marjei de solvabilitate a asiguratorului, sunt:

datoriile subordonate, intr-o proportie de pana la 50% din valoarea lor

rezervele tehnice nete(rezervele tehnice calculate dupa cedarile in reasigurare) constituite, cu exceptia rezervei de egalizare si a rezervei de catastrofa.

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

Depozite primite de la reasiguratori;

Datorii, cu exceptia imprumuturilor din emisiuni de obligatii

Pentru determinarea solvabilitatii asiguratorului se va face raportul dintre marja de

solvabilitate de care dispune asiguratorul si marja de solvabilitate minima.

Pentru determinarea marjei de solvabilitate minima in activitatea de asigurari generale se vor lua in considerare primele brute subscrise de catre asigurator in activitatea de asigurari directe, la care se adauga primele brute subscrise de asigurator aferente acceptarilor in reasigurare, din care se scad primele anulate iar rezultatul obtinut se ajusteaza cu un coeficient variabil in functie de valoarea primelor de asigurari subscrise. Rezultatul astfel obtinut se pondereaza cu un coeficient obtinut din raportarea daunelor nete, la care se adauga variatia rezervei de daune aferenta ultimului an financiar, la daunele brute la care se adauga variatia rezervei de daune brute aferenta ultimului an financiar, coeficient care nu trebuie sa fie mai mic de 50%.

Asiguratorul este obligat sa-si determine anual marja de solvabilitate pe baza datelor din bilantul contabil si sa transmita Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor impreuna cu bilantul contabil incheiat la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar un formular de raportare privind marja de solvabilitate, conform cu modelul prezentat in Ordinul 3111/2005.

Marja de solvabilitate este un instrument care poate declansa interventia autoritatii de supraveghere daca ea scade sub o anumita valoare minima ceruta de aceasta.

Scaderea marjei de solvabilitate sub limita minima ceruta de autoritatea de supraveghere, poate avea si alte implicatii, cum ar fi:

a)     scaderea increderii in piata asigurarilor, care conduce la pierderea afacerilor. Aceasta lipsa de incredere se poate extinde si asupra altor piete, cum ar fi piata de capital cu influente asupra pretului actiunilor.

b)     necesitatea de a reduce volumul afacerilor, pentru a preveni interventia autoritatii de supraveghere. Aceasta situatie poate conduce la pierderea unor afaceri profitabile.

c)     necesitatea de a te reasigura mai mult, pentru a maximiza protectia impotriva fluctuatiilor.

O marja de solvabilitate redusa implica de asemenea o strategie investitionala mai rigida.

Managerii din asigurari isi constituie active care conduc la o marja de solvabilitate cu mult mai mare decat cea ceruta de autoritatea de supraveghere.

1.2. Ratele de lichiditate

Lichiditatea se refera la capacitatea companiei de a-si onora obligatiile ce-i revin. Aceasta capacitate este dependenta de fluxurile de numerar ale companiei, de relatia dintre active si datorii si de natura activelor disponibile pentru acoperirea datoriilor.

Aproape toate activele admise ale asiguratorilor sunt usor vandabile, avand o lichiditate ridicata. Stocurile constand din mobilier si echipamente au o lichiditate redusa, fiind considerate active neadmise in vederea determinari solvabilitatii.

Lichiditatea unui asigurator poate fi determinata prin raportarea activelor sale lichide la obligatiile certe ale asiguratorului fata de asigurati

Activele lichide sunt:

a) titlurile de stat si obligatiunile emise de autoritatile administratiei publice locale

b) depozitele bancare

c) disponibilitatile in conturile curente si casierie

Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate in considerare la calculul coeficientului de

Lichiditate.

Obligatiile asiguratorului fata de asigurati sunt reprezentate de rezerva de daune neta de reasigurare.

Asiguratorii au obligatia de a avea si a-si pastra coeficientul de lichiditate cel putin egal cu 1

O valoare subunitara a raportului indica o situatie nefavorabila a companiei din punct de vedere al lichiditatii. In cazul unui raport supraunitar, asiguratorul isi poate acoperi obligatiile prin transformare activelor investite in numerar, la pretul pietei.

Un alt aspect al lichiditatii este reflectat de analiza cash flow-urilor de prime, din dobanzi, dividende, chirii, etc. Aceste fonduri sunt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor cu plata despagubirilor, pentru achizitii de mijloace fixe si pentru plata dividendelor actionarilor. Fondurile ramase conduc la dezvoltarea companiei si sunt investite in titluri financiare pe termen lung.

Este necesara cunoasterea situatiei cash flow-urilor pentru ca in conditiile in care apare o scadere a cash flow-urilor din exploatare, aceasta trebuie acoperita din alte surse lichide. Indicatorii cash flow-urilor sunt folositi la identificarea dificultatilor cu care se confrunta compania de asigurari. Un cash flow de exploatare negativ impune studierea conditiilor financiare ale asiguratorului.

Lichiditatea din operatiunile din subscriere poate fi determinata prin compararea fondurilor atrase cu cele consumate in aceasta activitate. In cadrul unei companii de asigurari in crestere, activitatea de subscriere trebuie sa aduca o contributie neta substantiala.

Ratele de rentabilitate

Masurarea rentabilitatii unei companii de asigurari este o activitate importanta si complexa, de multe ori controversata. Capacitatea unui asigurator de a fi rentabil va garanta supravietuirea si cresterea companiei.

Este posibil insa ca rentabilitatea unei societatea de asigurari sa fie interpretata gresit. Rentabilitatea asiguratorului determinata pe o perioada de cativa ani reflecta conditiile concurentiale in domeniul asigurarilor si cum au evoluat societatile de asigurari comparativ cu organizatiile din alte sectoare.

Rentabilitatea arata daca conditiile existente sunt suficient de atractive pentru a atrage fluxuri de capital catre sectorul asigurarilor, in vederea extinderii capacitatii de asigurare.

Cel mai folosit indicator de rentabilitate este rata combinata. Deoarece ea este deseori utilizata ca indicator al rentabilitatii pe termen scurt, este esential sa se cunoasca relatia dintre aceasta si rezultatul activitatii de subscriere. Alti indicatori de rentabilitate sunt determinati prin:

combinarea rezultatelor din activitatea de subscriere si investitii,

raportarea profitului la vanzari, active si valoare neta,

determinarea castigurilor pe actiune

Rata combinata ilustreaza performantele obtinute din activitatea de subscriere pe intreaga perioada a exercitiului financiar. Ea este utila pentru compararea rezultatelor obtinute din diferite tipuri de asigurari, de diferiti asiguratori si chiar pentru compararea activitatii unui asigurator pe mai multe exercitii financiare.

Rata combinata are doua componente:

o rata a daunei

o rata a cheltuielilor

Rata daunei poate fi calculata la nivel de societate sau pentru un anumit tip de asigurare si arata calitatea asigurarilor subscrise oferind informatii si despre nivelul cotelor de prima, mai precis daca marimea cotelor de prima a fost acoperitoare.

Eficienta activitatii de exploatare este masurata prin rata cheltuielilor. Compararea ratelor de cheltuieli aferente perioadelor de succes ale companiei de asigurari ofera o imagine a tendintei generale a cheltuielilor si poate determina o supraveghere mai atenta a costurilor.

Rata daunei masoara costul activitatii de subscriere si exprima relatia dintre daune si prime. Cel mai util mod de calcul a ratei daunei din punctul de vedere al analizei financiare presupune impartirea valorii daunelor aparute intr-un an financiar le primele incasate in aceeasi perioada.

Daune aparute

Rata daunei % = ----- ----- ------------ x 100

Prime incasate

Indicatorul daune aparute include despagubirile platite si modificari ale rezervei de dauna respectiv daune aparute si neplatite aferente aceleasi perioade.

Daca se doreste calcularea ratei de dauna neta, numaratorul va cuprinde si cheltuieli de solutionare a daunelor.

Rata cheltuielilor- exprima relatia dintre cheltuielile de subscriere si prime. Numaratorul include toate costurile de subscriere: costuri de achizitie, costuri de colectare a primelor, de supraveghere a domeniului, cheltuieli generale, impozitele, cheltuieli cu licentele, etc.

Cheltuielile de investitii nu sunt incluse in calculul profitului/pierderii din subscriere si din acest motiv nu sunt folosite la calcularea ratei cheltuielilor.

De asemenea nu sunt incluse nici cheltuielile de solutionare a daunelor, pentru ca au fost incluse in calculul ratei daunei nete.

Numitorul ratei costurilor reprezinta fie primele subscrise, fie primele incasate


Cheltuieli efectuate

Rata cheltuielilor % = ----- ----- ---------------- x 100

Prime subscrise

Rata combinata este determinata prin insumarea ratei daunei si a ratei cheltuielilor.

Marja de profit din subscriere este egala cu 100 - rata combinata

Rata combinata = rata de dauna + rata cheltuielilor

Marja profitului din subscriere = 100 - rata combinata

Profitul din investitii aceasta constituie parte integranta a rentabilitatii societatii de asigurari. Asiguratorii de bunuri si raspundere civila au cash flow-uri pozitive atat datorita platii anticipate a primelor de asigurari cat si a activelor lichide pe care le investesc.

Venitul net din investitii se calculeaza ca diferenta intre dobanda incasata plus venitul din dividende plus venitul din investitii imobiliare si totalul cheltuielilor departamentului de investitii.

Castigurile (pierderile) de capital nete realizate se obtin din vanzarea titlurilor financiare la valori mai mari sau mai mici decat valoarea lor de achizitie.

In domeniul asigurarilor de bunuri si de raspundere civila, profitul din investitii ar trebui calculat separat de profitul din subscriere. Profitul din investitii apartine societatii si actionarilor nu si detinatorilor de polite. Asiguratorii sustin ca veniturile din investitii despagubesc societatile de asigurari pentru creditul in avans acordat asiguratilor si pentru reducerile de prime acordate. Societatile de asigurari pe actiuni folosesc castigurile din investitii ca sursa de formare a dividendelor si de crestere a capitalului social. Exista doua motive in acest sens : in primul rand actionarii trebuie stimulati sa-si mentina capitalul in societatea de asigurari iar in al doilea motiv ar fi veniturile din investitii sunt necesare acumularii de capital pentru dezvoltarea activitatii societatii de asigurari.

In asigurari profitul este obtinut atat din activitatea de subscriere cat si din investitii.

In cazul societatilor de tip mutual, venitul din investitii este folosit fie pentru reducerea costului asigurarii pentru membrii societatii, fie pentru marirea capacitatii de asigurare si a stabilita.


Indicatori ai eficientei asigurarilor

Eficienta economico-sociala a asigurarilor se analizeaza si se exprima cu ajutorul mai multor indicatori, dintre care unii sunt specifici anumitor feluri de asigurari.

Alegerea indicatorilor se face pe baza unor criterii, cum sunt:

obiectivele concrete care se urmaresc,

nivelul macro sau micro la care urmeaza sa fie facuta aprecierea,

modul de reglementare juridica a asigurarilor care se practica,

ramura de asigurare despre care este vorba.

In domeniul obiectivelor concrete se inscriu: stabilirea rezultatelor financiare obtinute de asigurator, nivelul de dezvoltare a asigurarilor facultative, cantitatea si calitatea activitatii desfasurate de personalul care se ocupa cu incheierea de asigurari, rezultatele obtinute de

asigurati, etc. cei mai utilizati indicatori sunt prezentati in continuare.

Rata daunei este unul dintre cei mai importanti indicatori utilizati in aprecierea activitatii unei societati de asigurare. Este un indicator care a fost analizat anterior. Este important de remarcat ca cu cat acesta inregistreaza valori mai mici decat 100, cu atat situatia financiara este mai favorabila pentru asigurator

Costul relativ al activitatii de asigurare se obtine ca raport intre totalul cheltuielilor ocazionate de activitatea de asigurare si totalul incasarilor obtinute din primele de asigurare sau din alte surse. Acest indicator se calculeaza cu scopul de a cuprinde in evaluare si alte cheltuieli efectuate de asigurator in afara celor cu plata sumelor de asigurare si a despagubirilor. Formula de calcul este urmatoarea


C

Ca= ---

P

 




unde: Ca - reprezinta costul relativ al activitatii de asigurare

C - totalul cheltuielilor efectuate de asigurator (plati de despagubiri, de sume asigurate si cheltuieli privind constituirea si administrarea fondului de asigurare)

P - totalul primelor de asigurare si al altor venituri incasate de asigurator.

In general, Ca este mai mic decat 100%, insa, pot aparea si cazuri cand este mai mare. In acest caz, inseamna ca, in perioada respectiva, asiguratorul nu si-a acoperit cheltuielile totale din veniturile realizate pe seama incasarilor din prime si din alte venituri.

Rata venitului net este un alt indicator des utilizat in aprecierea eficientei unei societati de asigurare. Acest indicator se calculeaza ca raport intre diferenta dintre totalul veniturilor si totalul cheltuielilor inregistrate intr-o anumita perioada (de regula, un an) la totalul veniturilor. Formula de calcul este:

(P-C)*100

Rvn

P

 




unde Rvn - rata venitului net

P - totalul veniturilor

C - totalul cheltuielilor.

Rata venitului net arata, in procente, cat ii ramane asiguratorului din fiecare 100 u.m. prime incasate.

Cheltuieli la 1 u.m. venit net este un indicator utilizat pentru aprecierea rezultatelor financiare finale. Acesta se calculeaza ca raport intre diferenta dintre totalul cheltuielilor si totalul despagubirilor (sumelor asigurate) platite de asigurator pe parcursul unui an si diferenta dintre totalul veniturilor si totalul cheltuielilor. Formula de calcul este:


C - D

C (1 u.m.)

P - C

 




unde C (1 u.m.) - cheltuieli la 1 u.m. venit net

D - totalul despagubirilor.

Cu cat acest indicator are o valoare mai mica, cu atat situatia este mai favorabila pentru asigurator.

Gradul de cuprindere in asigurare este un indicator care permite unei societati de asigurare sa analizeze performanta diferitelor sucursale ale sale si cauzele care duc la scaderea eficientei. Se calculeaza ca raport intre totalul bunurilor (persoanelor) asigurate si totalul bunurilor (persoanelor) asigurabile. Formula de calcul este urmatoarea


n

Ge

N

 




in care: Gc - gradul de cuprindere in asigurare,

n - numarul bunurilor (persoanelor) asigurate,

N - numarul bunurilor (persoanelor) asigurabile.

Acest indicator arata cat din numarul bunurilor (persoanelor) este asigurat. Cu cat acest indicator inregistreaza valori mai apropiate de 100, cu atat inseamna ca asigurarea respectiva este mai dezvoltata. Gradul de cuprindere in asigurare este un indicator relevant pentru asigurarile facultative.

In ceea ce priveste aprecierea eficientei personalului care se ocupa cu incheierea asigurarilor, exista un set de indicatori care pot oferi o imagine cantitativa si calitativa a muncii prestate de agentii unui asigurator. Acestia pot fi calculati atat la nivelul unei sucursale, cat si la nivelul societatii de asigurari. Dintre acesti indicatori fac parte : numarul mediu de asigurari contractate de un agent de asigurare, suma medie asigurata, productivitatea muncii unui agent de asigurare.

Numarul mediu de asigurari contractate de un agent de asigurare este calculat ca un raport intre numarul total de asigurari facultative contractate intr-o anumita perioada de timp si numarul lucratorilor care se ocupa cu incheierea de asigurari.

Formula de calcul este :


Ac

Nac = ---------

Lc

 




unde Nac - numarul mediu de asigurari contractate de un lucrator,

Ac - numarul asigurarilor contractate intr-o anumita perioada,

Lc - numarul lucratorilor care se ocupa cu incheierea de asigurari.

Suma medie asigurata se calculeaza ca un raport intre totalul sumelor asigurate si numarul total al contractelor de asigurare incheiate.


Sa

Sma

Nc

 




unde: Sma - suma medie asigurata,

Sa - totalul sumelor asigurate,

Nc - numarul total al contractelor de asigurare incheiate.

Suma medie asigurata se utilizeaza ca indicator pentru aprecierea rezultatelor numai la categoriile de asigurari facultative de viata. In cazul in care se constata ca la asigurarile de viata sumele asigurate sunt mai mari, acest lucru inseamna ca personalul care se ocupa de contractari a desfasurat o activitate de calitate superioara.

Prima medie incasata pe contract este un alt indicator utilizat in analiza eficientei si se obtine raportand totalul incasarilor din prime la numarul de contracte de asigurare incheiate. Formula de calcul este prezentata mai jos:

P

Pm

Nc

 





in care: Pm - prima medie incasata pe contract,

P - totalul incasarilor din prime,

Nc - numarul total al contractelor de asigurare incheiate.

Acest indicator se poate calcula atat in cazul asigurarilor de bunuri cat si in cazul asigurarilor de persoane sau de raspundere civila. Acesta are, insa, o eficienta aparte in cazul asigurarilor de viata care se incheie pe o perioada mai indelungata, aratand gradul de atragere de numerar de la populatie.

Productivitatea muncii unui lucrator din asigurari se obtine raportand incasarile din primele de asigurare la numarul total de lucratori. Formula este:

P

W = ---------

Ls

 





unde: W - productivitatea medie a muncii pe un lucrator,

P - incasari din prime,

Ls - numarul total de lucratori.

Acest indicator se poate calcula atat la nivelul unui trimestru, cat si anual.

In ceea ce priveste eficienta din punctul de vedere al asiguratilor, aceasta poate fi apreciata pe baza unor indicatori cum sunt: durata medie de lichidare a daunelor, gradul de acoperire prin asigurare, gradul de acoperire a daunei.

Durata medie de lichidare a daunelor se calculeaza ca un raport intre numarul de zile trecute de la avizarea daunei pana la plata despagubirilor si numarul daunelor solutionate. Formula de calcul se prezinta astfel:


t1+ t2+ . . ..+ tn ∑ti

Dm = ----- ----- -------------- = --------

N N

 




unde Dm - reprezinta durata medie de lichidare a daunelor,

t - numarul zilelor de la avizarea daunelor pana la solutionarea,

N - numarul daunelor solutionate.

In cazul in care se inregistreaza o durata medie de lichidare a daunelor mai mica, asiguratii au posibilitatea de a intra mai rapid in posesia despagubirilor, putand reface sau inlocui bunul avariat sau distrus.

Gradul de acoperire prin asigurare arata in ce raport se afla suma asigurata fata de valoarea reala a bunului asigurat. Formula de calcul este urmatoarea

S

Gaa

V

 




Unde: Gaa - gradul de acoperire prin asigurare,

S - suma asigurata,

V - valoarea reala a bunului in momentul incheierii asigurarii.

Gradul de acoperire prin asigurare se calculeaza pentru fiecare bun cuprins in asigurare.

Gradul de acoperire a daunei arata, in procente, in ce raport se afla despagubirea fata de valoarea pagubei produse. Formula de calcul este urmatoarea:

D

Gad = -----* 100

P

 




Unde Gad - gradul de acoperire a daunei,

D - despagubirea acordata asiguratului,

P - valoarea pagubei produse la bunul asigurat.

Gradul de acoperire al daunei se poate urmari separat, pe feluri de bunuri cuprinse in asigurare. De mentionat ca nivelul acestui indicator difera in functie de principiul de raspundere (de acoperire), care se aplica la categoria respectiva de bunuri.


3. Falimentul societatilor de asigurare si reasigurare

Fiecare societate de asigurari urmareste sa realizeze un profit cat mai mare, dar experienta demonstreaza ca si activitatea de asigurari si reasigurari inregistreaza cresteri, diminuari de profit si uneori chiar pierderi. Ca urmare, capitalul, fondurile societatii de asigurari si de reasigurari cunosc in timp cresteri sau diminuari. Cresterea capitalului, a fondurilor de asigurare se inregistreaza cand se incaseaza primele de asigurare, iar diminuarile au loc cand se platesc despagubirile si sumele asigurate.

Starea de faliment apare atunci cand cheltuielile efectuate cu plata despagubirilor si a sumelor asigurate depasesc incasarile din primele de asigurare, fondul de asigurare, de rezerva si capitalul societatii de asigurare, respectiv de reasigurare.

Falimentul este starea de insolvabilitate a societatii de asigurari sau de reasigurari recunoscuta de instanta judecatoreasca teritoriala competenta. Falimentul cuprinde de fapt procedura judiciara de executare silita aplicabila pentru lichidarea (vanzarea) avutului societatii de asigurari si de reasigurari, in situatia in care ajunge in stare de insolvabilitate si reparatia intre creditori, precum si lichidarea pasivelor (creante, ipoteci, gajuri, etc.).

Cauzele falimentului pot fi: insolvabilitatea, creditele bancare pe care nu le pot restitui, inflatia, concurenta, etc., insa nu este de neglijat analiza celei mai rapide cauze a falimentului, si anume: un sinistru de mari proportii (incendiu, trasnet, inundatie, cutremur de pamant si multe alte calamitati), un furt prin efractie sau acte de talharie, etc.. Toate acestea sunt nedorite, dar posibile oricand si oricui si pot fi acoperite printr-un contract de asigurare-reasigurare.

Analiza societatilor de asigurari a dus la identificarea unui numar de factori care duc la insolvabilitate, cei mai importanti fiind:

deficiente in activitatile de subscriere, constituire de rezerve si solutionare de cereri de despagubire,

situatia financiara a reasiguratorului,

controlul necorespunzator al cheltuielilor,

strategia de investitii indoielnica,

management de rea credinta,

tranzactii incorecte cu agentii, brokerii sau reasiguratorii,

comisioane si onorarii excesive pentru conducere.

Falimentul poate fi voluntar sau involuntar.

Falimentul voluntar consta in faptul ca societatea de asigurari (de reasigurari) in cauza isi recunoaste starea de faliment in fata instantei judecatoresti si lasa la latitudinea acesteia rezolvarea situatiei create.

Falimentul involuntar are loc cand unul sau mai multi creditori prezinta instantei judecatoresti o plangere privind neonorarea la termen de catre societatea de asigurari (de reasigurari) a obligatiilor de plata.

Procedura falimentului este reglementata de Codul Civil Roman, de Codul Comercial Roman, de legea insolvabilitatii comerciale etc.

Pe plan international, actualele legi si reglementari impiedica organele competente sa intreprinda masuri corective atunci cand o companie se afla intr-o situatie foarte dificila. Impotrivirea juristilor si a altor consultanti poate impiedica organele competente sa intervina pana cand capitalul companiei a ajuns sub minimul legal. Astfel de intarzieri pot duce la diminuarea si chiar disparitia sanselor de redresare a companiei pana in momentul in care organele de supraveghere au dreptul sa intervina. Interventia lor ar da posibilitatea luarii din timp a unor masuri corective, prevenind astfel insolvabilitatea si crescand sansele de succes pentru relansarea companiei. Conform reglementarilor, fiecare asigurator trebuie sa-si calculeze capitalul necesar pentru a face fata riscului total al societatii. acesteia.



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:



Cauta referat