Conceptul si evolutia bugetului

Conceptul si evolutia bugetului

Termenul de "buget" provine din limba franceza veche unde cuvantul "bougette" inseamna un sac mic sau punga de bani. Aceasta terminologie a fost preluata de tarile anglo-saxone o data cu cuceririle normande si de acolo s-a raspandit in toata lumea cu semnificatía lui financiara.

In Romania notiunea de "buget" se regaseste pentru prima data in Regulamentul Organic al Munteniei si Moldovei, in perioada 1831 - 1832. Cu toate acestea, din documentele vremii rezulta ca si la noi se faceau previzionari ale veniturilor si cheltuielilor, chiar daca se utiliza o alta terminologie Astfel, inca din sec. XVII se gasesc condici de venituri si cheltuieli, aparute pentru prima data in Moldova sub domnia lui Gheorghe Stefan Voda, (1654) si apoi in Muntenia in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu (1694 -1704). Aceste documente nu aveau un caracter previzional si executoriu, ci consemnau venituri si cheltuieli trecute.

Prima incercare de utilizare a unui instrument cu caracter financiar, modern, dateaza din anul 1712, din cea de a doua domnie a lui Nicolae Voda Mavrocordat care a prezentat sfatului domnesc o dare de seama cu privire la natura veniturilor si cheltuielilor tarii, cunoscuta sub denumirea "samile visteriei".

Prima Constitutie romana votata in 1864 sub domnia lui A.I. Cuza, face referire la bugetul veniturilor si cheltuielilor tarii, care trebuie elaborat de puterea executiva si supus aprobarii Adunarii elective. In baza prevederilor constitutionale, prima lege a contabilitatii din anul 1864, reglementeza modul de elaborare, aprobare si executare a bugetului de stat.

In anul 1864, a fost promulgata legea pentru infiintarea Curtii de Conturi, insarcinata cu 'Cercetarea si hotararea socotelilor atingatoare de veniturile tezaurului, casieriilor generale ale judetelor, regiilor si administratiilor, contributiilor indirecte, precum si inchierea socotelilor atingatoare de cheltuieli facute de toti agentii contabili'.

In perioada interbelica sistemul bugetar a suferit o serie de modificari, atat in ceea ce priveste sistemul bugetar cat si pe linia efectuarii cheltuielilor publice. Astfel, in vederea unei mai bune organizari bugetare ministerele elaborau bugete de interior prin care repartizau creditele bugetare intre serviciile centrale si cele locale, iar cheltuielile publice nu puteau fi efectuate decat in limita creditelor bugetare deschise pe baza prevederilor aprobate prin buget.

Ordonantarea platilor se facea pe linie ierarhica. Ministrii si conducatorii administratiilor, care aveau calitatea de ordonatori principali de credite aveau dreptul de a dispune de creditele deschise. Ordonatorii secundari de credite emiteau ordinele de plata in baza mandatelor emise pe numele lor prin ordonantele de delegatie. Platile se puteau face de catre casieriile publice numai dupa verificarea ordonantelor si a mandatelor de plata.

Cheltuielile publice locale se efectuau prin serviciile de contabilitate ale administratiilor respective, potrivit Legii contabilitatii publice

O modificare importanta in sistemul bugetar o reprezinta scindarea bugetului statului in buget ordinar si buget extraordinar. In bugetul ordinar se inscriau veniturile si cheltuielile incasate si respectiv platite efectiv, iar in bugetul extraordinar se cuprindeau veniturile neancasate si cheltuielile neefectuate din exercitiile bugetare anterioare.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial legislatia bugetara a reflectat rolul statului monopolist supracentralizat in care bugetul avea rolul de instrument tehnico-financiar subordonat principiului planificarii socialiste.

Potrivit principiului centralismului excesiv al bugetului de stat acesta cuprindea toate veniturile, respectiv, toate cheltuielile inclusiv cele aferente bugetelor locale. In acest fel se inlatura orice manifestare de autonomie financiara a unitatilor administrativ- teritoriale.

Procesul de restructurare a bugetelor publice pe principiile moderne, care sa raspunda necesitatilor de ordin practic al modului de gestionare eficienta a fondurilor publice s-a dovedit a fi un proces dificil. In capitolele urmatoare vor fi prezentate mai pe larg principalele caracteristici ale bugetelor publice in acord cu etapa pe care o parcurgem, avand in vedere si cele mai bune practici internationale in domeniu.