QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Comportamentul intreprinzatorului si reducerea costului








Comportamentul intreprinzatorului si reducerea costului


Reducerea costurilor implica rationalitate in orientarea si mobilizarea eforturilor. O componenta importanta a calculului economic o reprezinta optimul producatorului, adica acesta inseamna ca producatorul urmareste ca la un cost de productie total dat sa maximizeze productia obtinuta. Optimul producatorului este considerat, stare de echilibru, deoarece, in acest caz, producatorul nu mai este nevoit sa caute alta solutie.

In ceea ce priveste volumul productiei, intreprinderea trebuie sa aleaga acel volum al productiei care, in conditiile date, maximizeaza profitul, adica asigura o diferenta maxima intre incasarile obtinute si costurile de productie.

Incasarea totala ( It ) reprezinta suma totala obtinuta in urma desfacerii productiei respective; ea se determina ca produs intre cantitatile totale vandute si pretul de vanzare unitar.




Incasarea medie ( Im) inseamna incasarea pe unitatea de bun vandut; ea nu este altceva decat pretul unitar.

Incasarea marginala ( Img ) reprezinta variatia incasarii totale, antrenata de catre o variatie infinit de mica a cantitatii vandute ;  ea se poate exprima ca spor de incasare pe unitatea suplimentara de volum desfacere.

Img = D It / D M

Intre incasarea medie si incasarea marginala exista aceeasi relatie generala ca intre variabilele medii si cele marginale : sporirea incasarii medii decurge din cresterea incasarii marginale.

Sporirea productiei atrage dupa fine atat cresterea costului global total, cat si a incasarilor totale.

Orientarea producatorului spre cresterea volumului productiei, sau dimpotriva, spre reducerea acestuia, ia in considerare evolutia costului marginal si a incasarii marginale. Cand marimea incasarii marginale, este insotita de scaderea costului marginal sau de cresterea mai lenta a acestuia fata de cea a incasarilor, atunci profitul se amelioreaza si, ca urmare, productia trebuie sa sporeasca. In cazul in care, costul marginal este in crestere sau cresterea este superioara incasarii marginale, inseamna ca o unitatea suplimentara de productie mareste costul global mai mult decat incasarea totala, micsorand profitul si impunand reducerea volumului productiei.

Profitul obtinut este maxim atunci cand incasarea marginala este egala cu costul marginal.

La un pret dat al factorilor de productie, costul de productie mediu si costul de productie marginal, se afla in raport invers fata de productivitate.

In figura nr. 7 se observa dependenta curbelor de costuri de evolutia curbelor de productivitate.

Fig. nr. 7. Dependenta dintre cost si productivitate


Din graficul de mai sus se desprind urmatoarele concluzii :

a)     cresterii productivitatii marginale ii corespunde scaderea costului marginal, iar scaderii productivitatii marginal ii corespunde cresterea costului marginal; cresterii productivitatii medii ii corespunde scaderea costului mediu si, respectiv, scaderea productivitatii medii este insotita de cresterea costului mediu.

b)     costul mediu este descrescator atunci cand costul marginal ii este inferior; costul mediu este crescator atunci cand costul marginal ii este superior;

c)     curbele de cost marginal si de cost mediu se intersecteaza in punctul in care costul mediu are nivelul cel mai scazut, dupa cum, curbele productivitatii marginale si productivitatii medii se intersecteaza in punctul in care productivitatea medie are nivelul cel mai ridicat.

Tipuri de comportament al producatorului

Asigurarea optimului producatorului necesita ca relatia dintre productivitate si costuri sa fie abordata pe termen lung, in cadrul caruia toti factorii de productie sunt variabili.

Pe termen lung se disting trei tipuri de comportament al producatorului:

a)     alegerea optimala a volumului de productie, astfel incat sa se obtina minimizarea cheltuielilor totale de productie;

b)     schimbarea de scara a productiei fara sa se recurga la substituire de factori ; producatorul poate modifica scara productiei prin variatii ale factorilor de productie – munca si capitalul – in aceeasi proportie;

c)     schimbarea de scara a productiei cu substituire de factori, modificand raportul capital / munca.

Constrangerea bugetara genereaza un anumit tip de comportament. Dreptele bugetare devin drepte de isocosturi.

Grafic acestea sunt prezentate in figura urmatoare:

Fig. nr. 8 Optimul producatorului in functie de linia bugetului


Schimbarea “ de scara de productie “ exprima un alt comportament al intreprinzatorului. Daca nivelul constrangerii bugetare se modifica, si intreprinderea mareste volumul productiei, dispunand de resurse mai mari, apare o noua dreapta a bugetului deplasata spre dreapta si paralela cu cea precedenta. La fiecare nivel al productiei, combinarea optimala capital – munca, este determinata prin tangenta unei noi isocuante cu dreapta de isocost. Punctele de echilibru formate ( E , E , E ) si curbele Qsi Q  denumite cai de expansiune sau linie de scara, pun in evidenta cresterea cantitatilor de factori utilizati, cresterea consecutiva a bugetului, in conditiile in care preturile relative ale factorilor sunt presupuse constante.

Cand calea de expansiune este o dreapta, cei doi factori progreseaza in aceleasi proportii in timpul expansiunii intreprinderii, fiind vorba de schimbare de scara fara substituire. Atunci cand schimbarea dimensiunii productiei se realizeaza cu substituire de factori, linia de scara sau calea de expansiune are forma unei linii frante.

Randamentul de substituire reprezinta castigul de productivitate realizat de intreprindere prin substituirea unui factor de productie prin altul. Spre deosebire de randamentul de scara ce presupune o proportie constanta a factorilor capital si munca, randamentul de substituire se obtine atunci cand intreprinderea modifica modelul sau tehnologia si schimba raportul capital –munca.

In activitatea concreta de reducere a costului, producatorii iau in considerare acel proces de productie care este eficient nu numai din punct de vedere tehnic, ci si economic. Ei compara pretul factorilor si aleg acei factori care combinati si substituiti asigura costuri globale mai mici si, deci, profituri mai mari.



Micsorarea costurilor necesita ridicarea nivelului de calificare a lucratorilor, perfectionarea echipamentului tehnic, a tehnologiilor de fabricatie, a activitatii de administrare, de gestiune si conducere.

Pe masura progresului stiintei si tehnicii, se creeaza posibilitatea micsorarii costurilor pe unitatea de rezultat, pe termen mediu si lung, aceste costuri sunt recuperate prin efecte mari si de calitate, fiind potentate de profituri si alte avantaje individuale si sociale.

Activitatea C:

1. Daca pretul unitar al bunului A este 200 u.m. si cel al bunului B este 400 u.m. pentru orice nivel al venitului, care va fi panta dreptei bugetului unui consumator?

2. Cand costul variabil global creste mai repede decat volumul productiei, costul marginal:

a)     scade;

b)     nu se modifica;

c)       creste atunci cand sporurile absolute ale costului variabil global sunt crescatoare, iar sporul absolut al productiei este constant sau se reduce;

d)     scade daca atat costurile totale, cat si volumul productiei cresc in progresie aritmetica.

3. Selectati din lista urmatoare factorii ce influenteaza oferta firmei pe termen scurt:

a)     productivitatea firmei;

b)     pretul intrarilor;

c)     numarul de firme existente pe piata;

d)     ameliorarea tehnologiei;

e)     productivitatea firmei concurente.

4. Costul . . . . . . este dependent de volumul productiei realizate.

a)     implicit;

b)     contabil;

c)     variabil;

d)     fix.

5. Pentru o productie de 200 bucati, o firma inregistreaza costuri fixe de 300 milioane u.m. si costuri variabile de 800 milioane u.m. Sa se determine costul total pe unitate de produs daca productia a crescut cu 10% si sa se compare acest cost cu cel anterior.

6. Costul productiei anuale a unei societati comerciale este format din : 700 000 u.m. costuri materiale si 200 000 u.m. costuri salariale. Din cele 700 000 u.m. costuri materiale, 100 000 sunt amortizari si 50 000 u.m. sunt cheltuieli cu iluminatul si incalzitul unitatii economice, iar din cei 200 000 u.m. costuri salariale, 20% sunt salariile personalului administrativ si de conducere.

Sa se calculeze care va fi costul total al productiei in cazul sporirii acesteia cu 5%.

7. In anul T0 costul total al celor 2000 bucati dintr-un bun oarecare, produse de o intreprindere, se ridica la 5 milioane u.m. In anul T1, volumul productiei sporeste la 3000 bucati, iar costul total creste la 8,4 milioane u.m.

Sa se determine :

a)     costurile medii in anii T0 si T1 ;

b)     costul marginal ;

c)     indicele cresterii productiei;

d)     cu cat  a crescut costul total pentru a obtine sporul respectiv de productie ?





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }