Avantajele intreprinzatorului

Avantajele intreprinzatorului

A. Independenta

Intreprinzatorul ia toate deciziile fundamentale privind propria afacere si o indreapta pe drumul stabilit de el.
Pentru unele persoane, libertatea conferita de activitatea de intreprinzator este mai degraba o necesitate decat un lux. Acesti oameni pun mare pret pe controlul propriului destin, pe libertatea de decizie si de actiune.

[Exemplul 1-9]
La sfarsitul anului 1990, Cristi Cafrita, inginer hidromecanic la Romenergo, a hotarat sa-si incerce norocul in SUA, plecarea fiind usurata de includerea sa intr-o delegatie care urma sa negocieze in SUA recuperarea unor creante de la partenerii de afaceri.

Dupa finalizarea negocierilor, Cristi Cafrita a a acolo si a reusit dupa un timp sa se angajeze ca lucrator necalificat (incarcare/descarcare marfa) la un cunoscut lant de magazine apoi, prin intermediul unei agentii de recrutare si plasare a fortei de munca, ca inginer, obtinand si angajarea cu contract de munca permanent.

Atunci cand sotia sa nu a primit aprobarea de a veni in SUA, insa, Cristi Cafrita a hotarat sa se intoarca in tara. Ceea ce i-a ramas dupa aceasta experienta a fost spiritul antreprenorial: "in 1993, cand m-am intors din America, eram hotarat sa nu mai am nici un sef."
Pentru ca a hotarat ca banii pe care ii castigase in SUA ar trebui investiti in ceva sigur (cumpararea unui apartament), a inceput prin a vinde diverse produse la taraba

Dupa ce a fost pradat de tigani in plina zi, a hotarat sa se mute in Piata Latina, unde a gasit un loc liber chiar in partea cu cel mai bun vad. Comertul a fost prosper, astfel ca a putut sa se dezvolte cu inca 2 tarabe.

In 1995, in urma unei discutii cu un fost coleg de serviciu, a aparut ideea fabricarii de mobilier. Au vizitat un targ de utilaje pentru industria lemnului, care se desfasura in acea perioada, si au achizitionat o masina universala de tamplarie in valoare de circa 2.000 USD. Deoarece randamentul partenerului sau de afaceri nu era multumitor, Cristi Cafrita a cumparat partea acestuia din firma.

Firma domnului Cafrita, Livisty SRL, a trecut de la prelucrarea lemnului natur la cea a PAL-ului, specializandu-se pe mobila de comanda, un segment de piata ce nu poate fi acoperit de firmele mari (din cauza unor costuri suplimentare prea mari). Printre cei care au preferat mobila produsa de Livisty altor nume mari de pe piata s-au numarat Elena Lasconi, Radu Herjeu, Valentin Ceausescu, Dan Constantinescu (senator PNL) sau atleta Violeta Beclea-Szekely. Firma are 9 angajati si a inregistrat in 2002 o cifra de afaceri de 2,5 miliarde de lei si un profit de 1% din cifra de afaceri (in 2001 profitul fiind de 7%, ca rezultat al unui volum mai mic de investitii), iar numarul de comenzi depaseste capacitatea de productie. (Sursa: adaptare dupa revista Capital nr. 7 din 13 februarie 2003)

B. Exprimarea neingradita a calitatilor personale

Majoritatea angajatilor au deseori tendinta de a acuza mediul intern al organizatiei pentru randamentul redus al propriei activitati. Din acest punct de vedere, intreprinzatorul este limitat numai de propriile abilitati in drumul sau catre succes.

[Exemplul 1-10]
Un exemplu de intreprinzator care a stiut cum sa faca fata cu succes ostilitatilor din jurul sau este Constantin Popeci din Craiova. in 1989 Popeci era director general al IUG - intreprinderea de Utilaj Greu din Craiova, la care lucra de cand a fost fondata intreprinderea, in 1976. Imediat dupa revolutie, sefii au hotarat ca nu-l mai vor ca director, iar salariatii strigau il intampinau cu strigate de genul "Nu avem nevoie de capitalisti!".

Dezamagit si putin debusolat, a reactionat totusi rapid si hotarat. Cu 300.000 de lei si cu un credit bancar de 1.000 - 2.000 USD, a achizitionat o hala de la fosta intreprindere de Masini Agricole si Tractoare, practic un strung stricat si o presa, vechi. Demersurile de cumparare au fost dificile, trebuind chiar sa inventeze un investitor german bogat, pentru a putea convinge factorii decizionali. Cand, la 21 mai 1990, a primit cheile halei, a gasit un nou mesaj de intampinare: "Popeci, pleaca acasa! N-avem nevoie de capitalisti!"; asa se face ca timp de 46 de luni a lucrat singur la strung.

Activitatea a avut insa destul succes pentru a permite initierea altora, in paralel (de exemplu, aceea de dealer pentru marcile Mercedes sau Crysler). Cand a considerat ca are o pozitie destul de solida, la sfarsitul anului 2002 a achizitionat intreprinderea de Utilaj Greu din Craiova. Planul de investitii pentru anul 2003 este de 2 milioane USD, activitatea fiind finantata pentru moment din toate celelalte firme pe care le detine Constantin Popeci. Intreprinderea avea o piata traditionala la exterior, fiind cunoscuta in Europa, dar pierduse contracte din cauza marketingului, a nerespectarii termenelor de livrare, a neseriozitatii in relatiile cu clientii. Inainte de cumparare, angajatii faceau greva de doua-trei ori pe luna si nu-si luau salariile cu lunile. In prezent, intreprinderea a reinceput sa exporte pe pietele traditionale, iar conducerea spera sa recastige treptat piata rusa. (Sursa: adaptare dupa revista Capital nr. 33 din 14 august 2003)

C. Cunoasterea mai buna a capacitatilor si limitelor proprii

Multitudinea problemelor la care intreprinzatorul este obligat sa gaseasca solutii duce la o mai buna auto-evaluare. in plus, pentru dezvoltarea afacerii si pentru a depasi concurenta, intreprinzatorul este obligat sa invete in fiecare zi ceva nou.

[Exemplul 1-11]
Bogdan Chiritoiu a fost comentator de fotbal american, rugby si lupte la postul de televiziune Pro TV, manager de proiect pentru deschideri de canale (Acasa TV a fost proiectul sau), sef de imagine si campanie pentru alegerea lui Ion tiriac la Comitetul Olimpic Roman, director executiv al Fundatiei Olimpice si a lucrat la departamentul de marketing al unei agentii de publicitate. A realizat insa ca, desi castiga bine, nu reusea sa se bucure prea mult de bani, pentru ca desori nu avea timpul pentru a-i cheltui - uneori nici macar pentru a plati curentul electric.

Discutand cu Raluca Andor, a realizat ca o firma care isi propune sa presteze orice tip de serviciu are un succes aproape garantat, bazat pe comoditatea celor mai multi dintre oameni. Practic, firma urma sa faca orice solicita clientul: de la cumparaturi pentru cei care nu au timp de asa ceva si pana la identificarea unor firme care produc cele mai ciudate marfuri sau plata lunara a facturilor.

Investitia totala in primul an de functionare s-a ridicat la 10.000 EUR, o mare parte fiind profitul reinvestit. Firma a fost denumita "James Butler", pentru a impune respect si a da senzatia ca este vorba de o firma serioasa, aspect esential in domeniul serviciilor.

Firma a inceput sa functioneze la sfarsitul lunii martie 2002, iar primele comenzi au aparut in aprilie. in prima luna au fost peste 100 de comenzi, aproximativ 50% fiind cereri de aprovizionare la domiciliu. Sistemul este urmatorul: clientul vrea sa i se faca piata, firma trimite un om care face acest lucru contra unei sume de bani, in functie de suma cheltuita - pentru cumparaturi intre 500.000 si 1.000.000 de lei comisionul firmei este de 160.000 de lei.
O alta parte importanta din comenzi se refera la obtinerea de acte. in timp, au inceput sa apara si alte servicii: catering, dar si situatii in care o persoana vrea ca masina sa-i fie dusa la service. Uneori trebuie duse diferite pachete dintr-o zona in alta a Bucurestiului, sau trebuie scos un caine la plimbare, sau trebuie gasita o menajera, sau trebuie identificate firma care se ocupa de cele mai variate probleme. Printre cele mai neobisnuite solicitari s-au numarat plantarea unei livezi, construirea unui gard folosind un tip bine precizat de material de constructie, dar si amenajarea unui apartament in perioada cand proprietarul era plecat in Canada.

Dupa prima luna de functionare, cifra de afaceri a fost de circa 1.000 USD, ceea ce a permis acoperirea costurilor. Dupa un an de activitate, cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ 800 milioane lei, iar profitul de 65 milioane lei. in 2003, cei doi intreprinzatori spera sa dubleze cifra de afacere si au in vedere chiar dezvoltarea unui sistem de franciza. (Sursa: adaptare dupa revista Capital nr. 12 din 20 martie 2003)

D. sansa unui castig ridicat

Intreprinzatorul de succes castiga mai mult decat ar putea castiga in calitate de angajati intr-o alta organizatie. Acest supliment de venituri este considerat, de regula, o recompensa pentru riscul asumat si eforturile suplimentare depuse pe parcursul derularii afacerii.

[Exemplul 1-12]
Daniel Ciobanu a lucrat cativa ani ca bucatar in mai multe restaurante luxoase din Bucuresti, apoi a plecat in 1994 cu un contract de munca in Germania, pentru a reusi sa stranga banii necesari deschiderii propriei afaceri in Romania.

Dupa 2 ani de munca s-a intors in tara si, in asociere cu un prieten, a deschis o mica pizzerie, fiecare din ei investind cate 5.000 USD. Cifra de afaceri a pizzeriei a fost de circa 3.000 USD pe luna, iar profitul de 1.000 USD era impartit in mod egal de cei doi parteneri.

Dupa 1 an, Daniel Ciobanu a hotarat sa isi mai deschida o pizzerie, de data asta pe cont propriu, numele noii pizzerii urmand sa fie "Ton‑Ton". Profitul acesteia a fost de 500 USD/luna.

Dupa inca 1 an de zile, a vrut din nou sa se extinda. A discutat cu asociatul sau si au ajuns la intelegere sa isi recupereze investitia initiala de 5.000 USD si sa se retraga din prima afacere.
Banii recuperati i-a reinvestit intr-o noua locatie, a carei cifra de afaceri a fost in 2002 de circa 2.100 USD lunar, profitul fiind de 700 USD/luna.

Din ambele locatii pe care le detinea, Daniel Ciobanu a dezvoltat un sistem de livrare la domiciliu pentru zona centrala a orasului Bucuresti.

Practic, cele 2 pizzerii realizeaza o cifra de afaceri de 43.000 USD pe an, profitul net fiind de 14.500 USD anual, adica aproximativ 150 de salarii medii pe economie. (Sursa: adaptare dupa revista Capital nr. 42 din 17 octombrie 2002)

E. Siguranta locului de munca

Intreprinzatorul isi creeaza propriul sau loc de munca, a carui durata depinde numai de propria sa abilitate de a mentine afacerea in viata. Nu exista riscul concedierii si nici cel al pensionarii fortate.

F. Posibilitatea de a ajuta familia

Intreprinzatorul poate asigura locuri de munca membrilor familiei sau de a realiza diferite lucrari sau servicii in conditii avantajoase si in folosul familiei. in cazul angajarii membrilor familiei, etica mediului intern a organizatiei poate cunoaste o imbunatatire semnificativa.
Afacerile pot fi continuate de unii membri ai familiei.

[Exemplul 1-13]
Elena si Vasile Gliga din Reghin au invatat mestesugul viorilor dupa 20 de ani petrecuti in Fabrica de Instrumente de la Reghin. Dupa ce, colegi de liceu fiind, au fost exmatriculati in clasa a 11-a pentru ca erau hotarati sa se casatoreasca, au fost nevoiti sa se angajeze ca muncitori necalificati la Fabrica de Instrumente din Reghin. Nu au renuntat insa la scoala si au fost mai departe colegi la seral, apoi Vasile Gliga a absolvit cursurile Facultatii de Industrializarea Lemnului din Brasov. S-au intors apoi la Reghin, la Fabrica de Instrumente, carierele lor avand un traseu ascendent.
Vasile Gliga a realizat prima vioara in debara, in 1988, expediind-o pe ascuns la un concurs important destinat lutierilor, la Cremona in Italia. in 1990, au vandut vioara cu care a participat la concurs, au cumparat o Dacie si au inceput lucrul acasa, realizand 2 viori pe luna.
In 1991 au plecat de la Fabrica de Instrumente. Activitatea inceputa atunci s-a dezvoltat atat de mult incat acum exista un intreg grup de firme Gliga, avand aproape 900 de angajati si producand circa 3.000 de instrumente pe luna, la preturi cuprinse intre 50 USD (instrumente scolare) si 5.000 USD (unicate), iar numele Gliga este cunoscut in randul instrumentistilor la nivel mondial (Sir Yehudi Menuhin a primit, cu cativa ani in urma, o vioara Gliga pe care a apreciat-o printr-o scrisoare trimisa lutierului din Reghin).
Cifra de afaceri a depasit 5 milioane USD in anul 2002, 98% din instrumente fiind exportate. Dintre acestea, jumatate ajung in SUA, unde grupul are firma Gliga Violins USA care este administrata de fiul cel mare. In cele mai multe firme sotia este actionarul majoritar. Dumitrita, fiica de 23 de ani este directorul de marketing al grupului de firme, iar sotul ei este directorul uneia dintre firme. Mirona, fiica cea mai mica de 17 ani, se ocupa de relatiile cu clientii si participa la targuri internationale. in plus, pentru Mirona, campioana nationala la dans sportiv si foarte bine plasata in topul mondial, a fost infiintat in 1998 clubul "Dansul viorilor" iar in 1999 a fost construit un gimnaziu privat cu specific de dans sportiv, care are in prezent 100 de elevi. Vasile Gliga spune simplu: "Totul se datoreaza familiei". (Sursa: adaptare dupa revista Capital nr. 35 din 28 august 2003)

G. Libertatea de a decide singur modul de utilizare a resurselor acumulate

Resursele acumulate pot fi investite in afacerile altora, pot fi depuse la banci sau investite in propria afacere. Aceasta din urma varianta constituie alegerea intreprinzatorul.

[Exemplul 1-14]
Silviu Prigoana lucra, inainte de 1989, ca tehnician la Fabrica de Bere din Cluj. in primavara lui 1990, insa, a renuntat la slujba pe care o avea la Fabrica de Bere si si-a deschis un mic restaurant in orasul Gherla din judetul Cluj. Nu a fost insa pe deplin multumit de satisfactiile personale pe care i le aducea afacerea sa si, dupa ce a citit intr-o revista economica americana din 1991 despre ponderea foarte redusa a serviciilor in economiile tarilor foste comuniste fata de situatia din tarile occidentale, a decis sa isi dezvolte afacerile in domeniul serviciilor.

Si-a vandut restaurantul de la Gherla si a venit la Bucuresti, unde a infiintat firma de salubritate Rosal. A hotarat sa inceapa in forta, a luat un credit de 100 de milioane de lei si a investit in 8 masini de salubritate, continuand pana in 1994 sa dezvolte compania. Au avut numeroase contracte de salubrizare cu firme sau asociatii de locatari, iar in 1998 a reusit sa castige licitatia organizata de Primaria Bucuresti pentru salubrizarea domeniului public din sectorul 3.

Intre timp, insa, se extinsese in alte cateva domenii: a infiintat, de exemplu, o companie care realiza containere metalice (pornind de la necesitatile firmei de salubritate, containerele fiind insa disponibile pe piata la preturi foarte mari) sau o firma de software (pornind tot de la nevoile specifice ale firmei de salubritate si analizand preturile extrem de ridicate de pe piata).

Asa a luat nastere grupul de firme Rosal Servis. Fiecare firma nou infiintata trebuie sa deserveasca celelalte companii ale lui Silviu Prigoana, dar si sa aduca profit din relatile cu tertii. Principiul de functionare este destul de simplu: directorul si responsabilul financiar al noii firme se ocupau de activitatea curenta iar, daca in cateva luni firma nu aducea un profit de minim 10%, firma era desfiintata. Rata de succes a fost insa atat de ridicata incat in prezent grupul numara circa 50 de firme, avand aproximativ 3.500 de angajati care lucreaza in domenii foarte diferite: transport, constructii, deratizare si dezinsectie, comunicatii, comert cu obiecte de arta, productia de proteze ortopedice, parafarmaceutice, mobila si cherestea, media, management si consulting, leasing, productie de electronice. Grupul de firme are un profit net mediu anual de circa 1 milion USD, la o cifra de afaceri anuala de peste 300 miliarde de lei.

Cea mai recenta mare investitie a lui Silviu Prigoana a reprezenta-o postul de televiziune Realitatea TV, investitia finala urmand a se ridica la circa 8 milioane USD. (Sursa: adaptare dupa revista Capital nr. 45 din 08 noiembrie 2001)

H. Obtinerea recunoasterii publice

Posibilitatea de a sprijini comunitatea ii ofera intreprinzatorului ii ofera recunoastere in mediul sau de activitate. Acest sprijin se concretizeaza in oferirea, prin intermediul pietei, de produse sau servicii utile comunitatii, precum si in diferite initiative filantropice.

I. Putere si influenta in cadrul organizatiei

Salariatii firmei trebuie sa respecte indicatiile intreprinzatorului, ceea ce ofera acestuia satisfactii de ordin psihologic, situatia fiind asemanatoarea celei din armata sau din domeniul politic.
in plus, intreprinzatorul are posibilitatea de a selecta intreaga echipa de colaboratori, functie de abilitatile si nivelul sau de instruire, ceea ce va facilita organizarea si controlul afacerii.

J. Diminuarea muncii monotone

intreprinzatorul desfasoara, prin natura demersului sau economic, o varietate de activitati. in plus, are puterea de a transfera angajatilor realizarea unor asemenea activitati.

Dezavantajele intreprinzatorului

A. Riscul de a nu obtine veniturile asteptate

Evolutia oricarei firme este fluctuanta, inducand variatii importante ale veniturilor. Acest lucru implica, firesc, variatii ale profitului si, deseori, ale salariilor. in plus, intreprinzatorul acorda prioritate, de regula, altor obligatii financiare in defavoarea venitului imediat.

B. Riscul pierderii capitalului investit

Sunt foarte frecvente situatiile in care, atunci cand afacerea da faliment, intreprinzatorul pierde resursele investite si inregistreaza o deteriorare a reputatiei.

C. Responsabilitatea foarte mare asumata

Intreprinzatorul isi asuma singur eventualul esec al afacerii. El este responsabil de gestiunea resurselor investite. Deciziile pe care le ia el au efect asupra salariatilor, clientilor, familiei si comunitatii.

In acest context, este esentiala puterea de a lua decizii dificile in momente importante pentru afacere, mentinandu-si o atitudine pozitiva chiar si in momentele defavorabile, de criza si, in plus, dezvoltarea capacitatii de a invata din greseli (care trebuie considerate oportunitati prin se poate invata cum se poate actiona mai eficient si nu doar simple obstacole in calea reusitei).

D. Consum foarte mare de resurse personale

Conducerea unei afaceri - si, mai ales, a unei afaceri incipiente - impune un program de lucru foarte incarcat, iar odata cu succesul si dezvoltarea afacerii exista o tendinta de crestere a efortului care trebuie depus de intreprinzator.
in acelasi timp, recompensa - sub forma profitului - se poate lasa asteptata un timp indelungat.

E. Riscul neglijarii familiei

Consumul foarte ridicat de resurse (timp, bani) pe care il impune conducerea unei afaceri duce, frecvent, la tensiuni in cadrul familiei. De multe ori, intreprinzatorii sunt luati pe nepregatite de aparitia acestor situatii, care le afecteaza performantele si ii poate chiar decide sa abandoneze o afacere ale carei roade intarzie sa apara.

F. Deteriorarea sanatatii

Unul din cele mai importante riscuri pentru un intreprinzator este reprezentat de deteriorarea propriei sanatati, ca efect al efortului foarte mare depus sau al lipsei de satisfactii; cele mai dificile situatii necesita tratamente psihologice de specialitate.

G. Dependenta de experti externi in probleme cheie

Pentru realizarea activitatilor variate si complexe ale firmei, intreprinzatorul trebuie sa apeleze la experti (juristi, contabili, consultanti marketing etc.), ale caror activitati si decizii nu le poate controla.

H. "Frustrarea parentala" in cazul dezvoltarii puternice a firmei

in cazul unei afaceri care creste foarte mult, apare in mod obiectiv necesitatea delegarii unor responsabilitati salariatilor, ceea ce diminueaza controlul intreprinzatorul asupra activitatilor propriei firme.

I. Aparitia unor conflicte de ordin etic

intreprinzatorul este confruntat deseori cu tentatia de a incalca unele norme etice pentru a inregistra succese cu afacerea sa. Alteori, poate aparea sentimentul ca o anumita situatie dificila poate fi depasita numai daca sunt ocolite niste norme etice.

J. Pierderea fostului loc de munca

Atunci cand intreprinzatorul renunta la un loc de munca si initiaza o afacere apare, in cazul insuccesului acesteia, riscul imposibilitatii de re-angajare in vechiul loc de munca sau, chiar, de incadrare intr-o organizatie condusa de altcineva.