Rezolutiunea si rezilierea
contractelor
Prin rezolutiune se intelege
desfiintarea, pe cale judiciara sau conventionala, a
contractului sinalagmatic cu executare uno ictu, in cazul in care nu
se indeplinesc, in mod culpabil, obligatiile asumate prin conventie,
desfiintare care produce efecte retroactive. Cu alte cuvinte,
rezolutiunea contractului este o sanctiune a neexecutarii
culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare imediata, constand in
desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea
partilor in situatia avuta anterior incheierii
contractului. Rezolutiunea contractului si nulitatea-Desi
ambele au ca efect desfiintarea retroactiva a contractului, intre
rezolutiune si nulitate exista si importante deosebiri.
Astfel, in timp ce cauzele nulitatii sunt intotdeauna concomitente cu
momentul incheierii contractului, cauza rezolutiunii este intotdeauna
posterioara incheierii contractului. Nulitatea se intemeiaza pe ideea
ca un contract nu a fost valabil incheiat, pe cand rezolutiunea are
ca premisa un contract perfect valabil incheiat, care insa nu a fost
executat din culpa uneia dintre parti. Temeiul juridic al
rezolutiunii contractului-In doctrina,
s-a afirmat ca rezolutiunea contractului este o sanctiune
civila, garantie a respectari contractului, de natura a
contribui la executarea intocmai si cu buna-credinta, a
obligatiilor contractuale. Majoritatea autorilor considera insa
ca temeiul juridic al rezolutiunii il constituie reciprocitatea
si interdependenta obligatiilor din contractul sinalagmatic,
imprejurarea ca fiecare dintre obligatiile reciproce este cauza
juridica a celeilalte. Rezolutiunea judiciara-Potrivit
art. 1021 Cod civil, rezolutiunea nu opereaza de drept. Partea
indreptatita trebuie sa se adreseze instantei
judecatoresti cu o actiune in rezolutiune. In aceste conditii, legea recunoaste
instantei dreptul de a verifica si aprecia cauzele rezolutiunii,
putand, dupa caz, sa acorde un termen de gratie partii
actionate. Actiunea in rezolutiune poate fi introdusa de
partea in privinta careia angajamentul nu s-a realizat precum si
de avanzii ei cauza. Daca s-ar recunoaste o asemenea
actiune partii care nu-si executa
obligatia, ar insemna sa i se acorde o prima de incurajare, o
cale nejustificata de a se desprinde din raportul contractual la care a
convenit, ceea ce ar constitui o infrangere de neadmis a principiului
obligativitatii contractelor. Pentru admiterea
actiunii avand ca obiect rezolutiunea unui contract se cer indeplinite
urmatoarele conditii: una dintre parti sa nu-si fi
executat obligatiile sale; neexecutarea sa fi fost imputabila
partii care nu si-a indeplinit obligatia. Daca
neexecutare s-a datorat unei cauze fortuite, independente de vointa
debitorului, nu se va pune problema rezolutiunii, ci aceea a riscului
contractului; debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus in
intarziere, in conditiile prevazute de lege. Punerea in intarziere
este foarte importanta, pentru a putea dovedi refuzul de executare a
obligatiilor de catre cealalta parte contractanta. Instanta
judecatoreasca, constatand indeplinirea acestor conditii,
urmeaza sa se pronunte asupra rezolutiunii contractului. Rezolutiunea
conventionala-Clauzele contractuale exprese prin care
partile prevad rezolutiunea contractului pentru
neexecutarea obligatiilor uneia din ele se numesc pacte comisorii.
Aceste clauze sau pacte comisorii exprese nu trebuie confundate cu
conditia rezolutorie expresa care constituie o modalitate a
contractului. In cazul conditiei rezolutorii, rezolutiunea depinde de
un eveniment viitor si nesigur, strain de comportamentul debitorului
si nu are caracter sanctionator. Dimpotriva, in cazul pactului
comisoriu, rezolutiunea se datoreaza neexecutarii
obligatiilor contractuale de catre debitor si se pune in valoare
la initiativa creditorului. Avand in vedere consecintele lor asupra
fiintei contractelor, pactele comisorii sunt interpretate de practica
judiciara restrictiv si cu mai mare severitate. Intentia
partilor de a stipula o asemenea clauza trebuie sa rezulte
fara echivoc din cuprinsul actului juridic. Dupa modul in care sunt redactate,
respectiv intensitatea cu care produc efectele rezolutiunii, pactele
comisorii sunt de patru tipuri: Pactul comisoriu de gradul I este
clauza contractuala prin care partile prevad ca, in
cazul in care una dintre ele nu executa prestatiile ce le
datoreaza, contractul se desfiinteaza; Pactul comisoriu de
gradul II este clauza prin care partile convin ca in cazul
in care o parte nu-si executa obligatiile, cealalta parte
este in drept sa considere contractul ca desfiintat. Instanta
sesizata de partea care nu si-a executat obligatia va putea
totusi sa constate ca, desi obligatia nu a fost
indeplinita la termen totusi ea a fost executata inainte de a fi
avut loc declaratia de rezolutiune. Astfel, instanta nu
poate acorda un termen de gratie, dar va putea sa constate ca
rezolutiunea nu a avut loc; Pactul comisoriu de gradul III
consta in clauza prin care se prevede ca, in cazul in care una dintre
parti nu isi va executa obligatiile sale, contractul se
considera rezolvit de plin drept. Aceasta inseamna ca
instanta de judecata nu este indreptatita sa
acorde termen de gratie si sa se pronunte referitor la
oportunitatea rezolutiunii contractului; Pactul comisoriu de gradul IV
este acea clauza contractuala prin care partile prevad
ca, in cazul neexecutarii obligatiei, contractul se
considera desfiintat de drept, fara a mai fi necesara
punerea in intarziere si fara interventia instantei de
judecata. O asemenea stipulatie are drept efect desfiintarea
neconditionata a contractului, de indata ce a expirat termenul
de executare, fara ca obligatia sa fi fost adusa la
indeplinire. Instanta de judecata sesizata de una dintre
parti nu va avea alta posibilitate decat aceea de a constata
faptul ca rezolutiunea contractului a operat de plin drept. In
legatura cu toate pactele comisorii este necesar a fi
facuta observatia generala ca singurul in drept a
aprecia daca este cazul sa se aplice rezolutiunea este
creditorul care si-a executat sau se declara gata
sa-si execute obligatiile. Inscrierea in contract a unui pact
comisoriu expres nu inlatura posibilitatea acestuia de a cere
executarea silita a contractului si de a nu se ajunge la
rezolutiune. Debitorul care nu si-a executat obligatiile nu are
dreptul de a pretinde rezolutiunea contractului, chiar daca in
cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai
sever. Rezolutiunea produce efecte intre partile
contractului si fata de terti. Efectul principal
consta in desfiintarea contractului, atat pentru trecut (ex tunc),
cat si pentru viitor (ex nunc). Intre parti,
rezolutiunea contractului are ca efect repunerea lor in situatia
anterioara, partile fiind tinute sa-si restituie
prestatiile efcetuate in temeiul contractului desfiintat. Atunci cand
creditorul a suferit si un prejudiciu din cauza neexecutarii
obligatiei de catre cealalta parte, el are dreptul sa
ceara, pe langa rezolutiunea contractului, obligarea debitorului
la plata de daune interese. Daunele interese pot fi evaluate anticipat de
partile contractante printr-o clauza penala. In caz
contrar, intinderea daunelor interese va fi stabilita de instanta de
judecata, conform art. 1084 Cod civil. Fata de terti,
rezolutiunea contractului are ca efect desfiintarea tuturor
drepturilor consfintite in favoarea lor de catre dobanditorul bunului
sau bunurilor ce au format obiectul contractului rezolvit, conform principiului
"resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis". Astfel, urmare a
caracterului retroactiv al rezolutiunii, dobanditorul nu putea transmite
drepturi pe care nu le avea "nemo plus juris ad alium transfere potest,
quam ipso habet". Cu toate acestea, tertii dobanditori vor putea
opune dobandirea drepturilor lor prin posesie de buna credinta
(art. 1909 Cod civil), in cazul bunurilor mobile si prin uzucapiune, in
cazul bunurilor imobile. Rezilierea contractului este sanctiunea care se
aplica in cazul neexecutarii culpabile a unui contract cu executare
succesiva. Rezilierea are ca efect desfiintarea contractului
sinalagmatic, pentru cauza de neexecutare numai pentru viitor.
Prestatiile executate in trecut, fiind de regula ireversibile,
raman definitiv executate. Contractul de inchiriere, de exemplu, este un
contract cu executie succesiva, in timp. Daca la un moment dat
una dintre parti nu-si mai executa obligatia,
cealalta parte va putea cere rezilierea contractului Ca efect al
rezilierii, efectele viitoare ale contractului inceteaza, fara
insa ca aceasta sa aiba vreo influenta asupra a tot
ceea ce s-a executat pana atunci. In doctrina s-a afirmat ca, se
poate spune ca rezolutiunea contractelor cu executare succesiva
se numeste reziliere. De aceea, cu exceptia faptului ca
desfiinteaza contractul numai pentru viitor, rezilierii i se
aplica, sub toate celelalte aspecte, regimul juridic al rezolutiunii.
