Principiile aplicarii legii penale in
spatiu
Aceasta este guvernata de un
principiu de baza care se completeaza cu alte trei principii de aplicare
subsidiara. Principiul fundamental in materia aplicarii legii penale romane in
spatiu este principiul teritorialitatii, prevazut de art. 3 cod penal, articol
in conformitate cu care legea penala romana se aplica infractiunilor comise pe
teritoriul tarii noastre.Elementul care determina incidenta legii penale romane
este locul comiterii infractiunii. Nu are importanta nici cetatenia
infractorului, nici cea a victimei, nici valoarea sociala impotriva careia se
indreapta actiunea. Tot ceea ce intereseaza este ca infractiunea sa fi fost savarsita
pe teritoriul Romanei.Teritoriul tarii este definit de art. 142 cod penal.
Potrivit aln. 1 al acestui articol, se considera infractiune savarsita pe
teritoriul tarii si infractiunea savarsita pe o nava sau aeronava romana. O
infractiune savarsita la bordul unor nave sau aeronave ramane o infractiune
savarsita pe teritoriul tarii, chiar daca ele sunt in afara teritoriului tarii.
Aceste nave si aeronave nu fac parte din teritoriul tarii, nu sunt o extindere
a teritoriului, ci o extindere a legii penale in cazul infractiunilor savarsite
pe acestea. In schimb, fac parte din teritoriul Romaniei localurile misiunilor
diplomatice si consulare straine existente in tara noastra. Regula ubicuitatii
(art. 143, Cod penal) -; O infractiune se socoteste a fi comisa pe teritoriul
tarii atunci cand pe acel teritoriu ori pe o nava sau aeronava a avut loc
actiunea ori s-a produs rezultatul. Aceasta regula are drept scop evitarea
situatiei de nepedepsire, care ar decurge din deplasarea victimelor dintr-un
stat in altul. Cele trei principii de aplicare susidiara sunt: a) Principiul
personalitatii legii penale romane b) Principiul realitatii legii penale romane
c) Principiul universalitatii legii penale romanea) Principiul personalitatii
legii penale romane. Acest principiu este formulat de art. 4 cod penal si,
potrivit acestuia, legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in
afara teritoriului tarii de cetatenii romani sau de persoanele apatride care
isi au domiciliul in Romania. In ceea ce priveste calitatea (sfera)
persoanelor, dispozitia din art. 4 este clara: cetatenii romani si cei apatrizi,
domiciliati in Romania. Potrivit dispozitiilor Constitutiei, apatrizii pot fi
extradati fara nici o distinctie, dupa cum isi au sau nu domiciliul in Romania.
Acestia nu mai beneficiaza, in strainatate, de protectia statului roman.
Astfel, sfera persoanelor care intra sub incidenta legii penale romane, in baza
principiului personalitatii, se restrange la cetatenii romani. Potrivit OUG
112/30.08.2001 sunt incriminate faptele savarsite in strainatate de cetatenii
romani sau de persoanele fara cetatenie, domiciliate in Romania. Potrivit art.
1 din OUG mentionata, intrarea sau iesirea dintr-un stat strain, prin trecerea
ilegala a frontierei acestuia, savarsita de un cetatean roman sau de o persoana
apatrida domiciliata in Romania, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare
de la 3 luni la 2 ani. Doctrina considera ca cetatenia trebuie sa existe in
momentul savarsirii infractiunii, dar ca este posibila aplicarea legii penale
romane in baza principiului personalitatii si atunci cand cetatenia a fost
dobandita dupa savarsirea infractiunii. Sanctionarea unei persoane care nu ar
avea cetatenie romana la data infractiunii ar insemna stabilirea, in mod
retroactiv, a obligatiei de a respecta legea penala romana in sarcina unei
persoane care la data comiterii infractunii nu avea nici o legatura cu statul
nostru. Legea penala se poate, deci, aplica, doar daca la data comiterii
infractiunii persoana care a comis fapta avea cetatenie romana. Sanctionarea
persoanei in cauza se face potrivit dispozitiilor inscrise in tratatele si
conventiile de asistenta juridica in materie penala, incheiate de Romania cu
alte state. In textele acestor tratate exista o clauza in conformitate cu care,
atunci cand se refuza extradarea, statul solicitat (Ex. Romania) are obligatia de
a judeca in conformitate cu legea nationala, infractiunea savarsita pe
teritoriul celuilalt stat de catre persoana a carei extradare s-a refuzat. De
lege lata, el este incident indiferent de legile penale ale statului pe
teritoriul caruia s-a comis infractiunea. Doctrina sustine ca ar trebui
conditionata aplicarea legii penale romane in baza acestui principiu de dubla
incriminare (legea penala ar trebui sa se aplice doar daca infractiunea este
prevazuta si de legea penala a statului unde a fost comisa). b) Principiul
realitatii legii penale romane
Elementul de legatura este valoarea impotriva careia se indreapta infractiunea.
Potrivit art. 5 cod penal, legea penala romana se aplica infractiunii savarsite
in afara teritoriului tarii de catre un cetatean strain, in cazul in care
infractiunea este indreptata impotriva sigurantei statului roman ori impotriva
vietii sau integritatii corporale a unui cetatean roman. Legea penala romana se
aplica in acest caz, indiferent daca legea statului in care a fost comisa infractiunea
o prevede sau nu. Deoarece este necesara o cooperare cu organele statului in
care a fost comisa infractiunea, punerea in miscare a actiunii penale este
conditionata de autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de
pe langa Curtea Suprema de Justitie. In acest caz, nu este suficienta sesizarea
din oficiu. c) Principiul universalitatii legii penale romane Potrivit acestui
principiu, legea penala romana se aplica sanctiunii savarsite in strainatate de
cetateni straini, sub rezerva a doua conditii: Fapta sa fie incriminata atat de
legea penala romana, cat si de legea penala a statului unde a fost savarsita. Infractorul
sa se afle benevol pe teritoriul Romaniei. Acest principiu este consacrat in
foarte putine legislatii, intrucat statele refuza sa incarce autoritatea
nationala cu cauze care nu au nici o legatura cu statul. E greu de aplicat acest text, fiindca: Limiteaza
competenta organelor de cercetare romane la acele ipoteze in care infractorul
se afla benevol pe teritoriul statului nostru. Caracterul subsidiar fata de
conventiile internationale privind extradarea. In ipoteza in care exista o
cerere de extradare care vizeaza persoana in cauza, autoritatile romane vor da
prioritate cererii de extradare, fara a refuza extradarea pe motiv ca ar avea
competenta in judecarea infractorului.
Art. 6 (2) cod penal prevede ca legea penala romana poate fi aplicata
infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii de un cetatean strain,
atunci cand aceste infractiuni au fost comise impotriva intereselor statului
roman ori impotriva intereselor unui cetatean roman. In cazul acestor fapte,
legea penala romana se aplica doar daca s-a obtinut extradarea persoanei in
cauza. O persoana poate fi judecata doar pentru infractiunea pentru care a fost
extradata. Aceasta dispozitie nu instituie o exceptie de la principiul
extradarii, ci instituie o exceptie de la regimul aflarii benevole a
infractorului pe teritoriul tarii noastre. In materia aplicarii legii penale in
spatiu sunt incidente imunitatile de jurisdictie penala Imunitatea de
jurisdictie penala Constituie o exceptie de la aplicarea in spatiu a legii
penale romane, indiferent de principiul care ar face incidenta aceasta lege. Se
considera ca acestea sunt o exceptie de la principiul teritorialitatii, insa
sfera e mult mai larga. Aceste imunitati au caracter general, dar nu absolut.
Ele au caracter general, pentru ca exclud in toate situatiile aplicarea legii
penale romane, dar nu au caracter absolut, pentru ca nu exonereaza de
raspundere persoana care a comis fapta. In baza conventiilor internationale,
statul al carui cetatean este cel ce a comis infractiunea are obligatia de a-l
trage la raspundere pentru fapta savarsita. Categorii de functionari care
beneficieaza de imunitate de jurisdictie penala: a) agentii diplomatici si
consulari acreditati in Romania b) reprezentantii organizatiilor internationale
aflate pe teritoriul tarii noastre c) sefii statelor straine, membrii
guvernelor straine, precum si alte categorii de functionari stabiliti prin conventii
internationale sau pe baza de reciprocitate, atunci cand se afla pe teritoriul
Romaniei d) personalul fortelor armate straine stationate sau aflate in tranzit
pe teritoriul statului roman cu acordul autoritatilor romane e) personalul
navelor si aeronavelor militare straine precum si personalul navelor si
aeronavelor utilizate in scopuri guvernamentale Aceste imunitati, legate de
personalul navelor si aeronavelor, vizeaza atat infractiunile savarsite la
bordul lor, cat si infractiunile savarsite de personalul acestora pe teritoriul
Romaniei. Spre deosebire de navele si aeronavele mai sus amintite, cele
folosite in scopuri comerciale nu beneficiaza de imunitate de jurisdictie,
atunci cand sunt stationate in porturi sau aeroporturi sau in marea teritoriala.
In schimb, navele comerciale aflate in tranzit prin marea teritoriala
beneficiaza de imunitate de jurisdictie penala. Legea penala romana se va
aplica infractiunilor savarsite la bordul acestor nave, in urmatoarele
situatii: a) Cand infractiunea a fost comisa de un cetatean roman sau fara
cetatenie domiciliat in Romania. b) Cand infractiunea a fost indreptata
impotriva intereselor Romaniei sau impotriva unui cetatean roman sau a unei
persoane rezidente pe teritoriul Romaniei. c) Cand infractiunea este de natura
sa tulbure linistea si ordinea publica din tara sau marea teritoriala. d) Cand
exercitarea jurisdictiei autoritatilor romane este necesara pentru a pune capat
unei activitati de trafic de stupefiante. e) Cand interventia autoritatilor
romane a fost ceruta in scris de capitanul navei sau de un agent diplomatic sau
consular al statului al carui pavilion il abordeaza.
