QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Nesupunere civila-argumente pro si contra






NESUPUNERE CIVILA-ARGUMENTE PRO SI CONTRA



Nesupunerea civila a fost teoretizata de americanul Henry David Thoreau (1817-1862). In eseul sau 'Civil Disobedence', explica de ce, din impotrivirea fata de razboiul cu Mexicul si fata de sclavagism, refuza sa plateasca statului impozitele.

Dintre exemplele celebre de aplicare a acestei politici putem aminti pe Mahatma Gandhi si Martin Luther King.

Mahatma Gandhi (1869 - 1948) a fost liderul indian al opozantilor fata de conducerea britanica, a carui campanie de nesupunere civila din 1930 a incurcat si deranjat puternic puterea coloniala. Incepand din anul 1906, lanseaza la nivel de masa metoda de revolta bazata pe rezistenta pasnica, denumita Satyagraha, o forma de refuz radical al oricarei colaborari cu autoritatile britanice. Aprobarea independentei Indiei in 1947 a fost considerata un triumf al lui Gandhi, a carui reputatie de om eviavios a dat o autoritate morala deosebita ideii de rezistenta neviolenta.




Martin Luther King (1929-1968) . Lupta sa non-violenta, incununata de succes, impotriva discriminarii persoanelor de culoare din Statele Unite a fost condusa de acesta sub semnul ideilor si metodelor lui Gandhi. In 1963 King a contribuit la organizarea marsului spre Washington, care a adunat mai mult de 200.000 oameni. In cadrul acestui mars a tinut renumitul discurs « Am un vis ». In el a fost descrisa o lume in care toti puteau deveni liberi pe cale pasnica. Acest mars a facut sa apara fragmentul Actului Drepturilor Civile din 1964.

Un alt exemplu al aplicarii politicii de nesupunere civila este cel al sufragetelor britanice care folosisera tactici similare inca din anii 1900. Hotarate sa asigure drept de vot femeilor, acestea tulburau intalnirile politice, legandu-se cu lanturi de zabrele si, daca erau arestate, isi asumau riscul de a muri datorita prelungitelor greve ale foamei. Sufragetele s-au bucurat de un succes considerabil, punand statul in defensiva, iar controversele stanjenitoare care au rezultat au oferit un model multor viitori protestatari.

Oficial, femeile britanice au primit drept de vot ca recunostinta pentru munca depusa in timpul primului razboi mondial. Dar pare putin probabil ca acest pas major s-ar fi realizat daca sufragetele nu ar fi facut din dreptul de vot pentru femei o cauza de lupta.

O prima observatie care se impune este ca exemplele de mai sus au fost incununate de succes datorita unor conditii speciale. Gandhi, Luther, sufragetele, au obtinut rezultate deoarece conducatorii acelor tari au tinut cont de coduri morale si legale, fapt ce a limitat cruzimea reactiilor acestora.

Istoria Uniunii Sovietice confirma faptul ca rezistenta pasiva are rezultate limitate. Sub Stalin, abuzul de forta si controlul statului asupra mijioacelor de comunicare in masa au inabusit opozitia cu atata grija incat din afara statului putea parea ca nu exista nemultumiri; doar cei care parasisera tara indrazneau sa vorbeasca liber. Insa in anii 1960 si 1970, deoarece represiunea devenise mai putin sangeroasa, oameni ca romancierul Alexander Soljenitin puteau supravietui dupa denuntarea anumitor aspecte ale societatii sovietice. Mentiuni asemanatoare si pentru China, unde Piata Tien an Men si-a dobandit un sangeros statut de simbol impotriva manifestarilor pasnice pentru drepturi civile.



Nesupunerea civila inseamna refuzul de a te supune legilor sau decretelor civile. De obicei, ia o forma pasiva. Oamenii practica nesupunerea civila pentru a arata ca ei considera legea sau vreo hotarare a autoritatilor ca fiind nedrepte si spera in acest fel sa le indrepte. Este semnificativ faptul ca Thoreau pornea de la axioma ca individul este o putere mai inalta si independenta decat puterea statului, care de fapt isi trage puterea tocmai de la individ.

Libertatea nu este ceva, care se da unui popor, ci este interactiunea dintre societate si stat.O forma a acestei interactiuni o reprezinta nesupunerea civila. Nesupunerea civila este impotrivirea constienta fata de o lege, o sarcina, conventie, indatorire oficiala sau autoritate politica.

Lipsa violentei este o componenta importanta a nesupunerii sociale, aceasta forma de protest asumandu-si voit toate consecintele care decurg din aceasta.

Nesupunerea civila se bazeaza asadar pe o decizie rationala si este de cele mai multe ori aleasa intentionat. Ea este des facuta publica (dar nu intotdeauna). Prin atentie publica se vrea informarea asupra propriei pozitii, iar dezbaterea publica ar trebui sa fie antrenata in acele puncte, in care este ignorata de cele mai multe ori. Scopul este de a exercita influenta asupra formarii deciziilor politice, sau asupra modificarii unei legi sau forme de guvernare.

Toate astea s-ar traduce in practica prin blocade, ocupatii de cladiri sau locuri, blocari ale intrarilor si iesirilor unor cladiri, boicoturi, infiintarea de institutii paralele celor deja existente in stat, neplata impozitelor si taxelor, neplata unor taxe care servesc folosirii bunurilor publice, etc.

Nesupunerea civila isi gaseste propriile limite insasi in cuvantul 'civil', asta insemnand o manifestare strict lipsita de violenta, fara sa ameninte nici o clipa libertatile individului, sa evite pe cat posibil confruntarea cu autoritatile publice si sa-si expuna doleantele intr-o dezbatere publica. Trebuie sa subliniem diferenta intre criminalul, care tulbura ordinea publica si cel care refuza sa fie supus.

Argumentand in favoarea nesupunerii civile putem spune ca nesupunerea civila poate fi o forma de exprimare a opiniilor la adresa situatiei sociale sau politice intr-un stat. Dreptul la libera exprimare presupune libertatea de a expune opinii prin orice mijloace disponibile, precum mass media, demonstratii publice, proteste, sindicate samd. De multe ori, nesupunerea civila este singura metoda de libera exprimare, singura alternativa disponibila cetatenilor, calea oficiala fiind adesea blocata de birocratie sau inertie.



Un alt argument pro este ca nesupunerea civila poate constitui un reglaj al aparatului democratic. Exista situatii in care democratiile au mereu tendinta de a devia spre aparate totalitare. Se impun uneori masuri extreme, radicale, sau care sint in completa opozitie cu dorintele populatiei. Astfel de situatii degradeaza insusi aparatul democratic in tara in cauza si declinul nu poate fi oprit decat prin proteste si nesupunere civila. Aceste manifestari ale populatiei poate sili guverne sa renunte la actiunile anti-democratice, daca acestea vor sa ramana la putere, sau pot duce la rasturnarea guvernelor.

Adevarata eficienta a nesupunerii civile este aceea ca o data ce un guvern a fost sanctionat in acest fel de populatie din cauza unei masuri nedemocratice, exista foarte putine sanse ca acest tip de incident sa se repete, deoarece nici un Guvern nu ar vrea sa fie rasturnat [precum cel precedent, de ex.]

De asemenea nesupunerea civila poate duce la imbunatatirea sistemului legislativ. Chiar daca nesupunerea civila nu ar fi folositoare in mod direct, in opozitie cu un guvern autoritar, folosul acesteia ar putea fi unul la nivel legislativ. Cu fiecare act de nesupunere civila datorat unor proteste, sau pur si simplu infractiuni, se pot elimina din ce in ce mai multe probleme in formularea si clauzele legilor, astfel incat astfel de situatii sa se evite pe viitor. Avem deci nevoie de devieri de la regula ca sa putem verifica functionalitatea regulii si pentru a o imbunatati. Aceasta ar trebui sa fie calitatea fiecarei democratii, perfectibilitatea sistemului prin a tine cont de nesupunerea civila si de cauzele acesteia.

Putem pe de alta parte sa observam si reversul medaliei: criticile ce pot fi aduse acestei politici.

Incepem enumerarea cu faptul ca nesupunerea civila ataca insusi fundamentul democratiei. Daca democratia este tocmai conducerea poporului prin reprezentantii sai alesi, atunci nesupunerea civila nu poate insemna decat atacarea democratiei, prin contestarea sistemului. Daca legile si deciziile elaborate in mod democratic lasa loc la nesupunere civila, asta inseamna ca democratia respectiva nu este functionala, fie pentru ca nu reuseste sa cuprinda vointa poporului, fie pentru ca sistemul nu este functional in conditiile socio-politice ale acelui areal. Se crede in mod gresit ca democratia trebuie sa rezolve toate problemele. Democratia este o societate profund conflictuala. Democratia nu trebuie sa rezolve toate problemele. Ea trebuie sa le puna si sa permita cai de discutare si de rezolvare.



O alta obiectie este ca nu ar trebui sa existe motiv pentru nesupunere civila. Daca democratia este sistemul care reprezinta vointa poporului, nesupunerea civila ar insemana intoarcerea impotriva propriilor decizii, contestarea vointei populatiei din care individul face parte. Or, daca o societate este unitara si cat de cat omogena in mentalitate, nesupunerea civila nu ar trebui sa loc, pentru nu ar avea cauze.

Alt argument impotriva nesupunerii civile este ca nesupunerea civila nu duce nicidecum la imbunatatirea sistemului democratic. Presupunand totusi ca exista situatii in care nesupunerea civila este justificata, folosita impotriva unui guvern corupt, autoritar, sau care nu mentine dorintele populatiei, ci decide singur, aceasta manifestare nu ar rezolva nimic, nu ar imbunatati sistemul democratic. Motivele esuarii ar fi urmatoarele: cazuri de nesupunere civila izolate nu au puterea de a impune guvernului sau de a-l avertiza, aceste acte vor fi pedepsite prin lege si reduse la tacere; daca ar exista un fenomen in masa de nesupunere civila, aceasta se intampla mai adesea in cazul regimurilor totalitare, nu in a celor democratice.

Indiferent unde te afli, sunt oameni care prefera sa ia asupra lor consecintele care reies din incalcarea unor norme in vigoare, in loc sa ramana pasivi si sa urmeze o politica, pe care nu o mai pot tolera in diverse puncte.


BIBLIOGRAFIE

1.RAWLS, JOHN: „A THEORIE OF JUSTICE” (cap.V: „A THEORIE OF CIVIL DISOBEDIENCE”)

2. THOREAU, HENRY DAVID : „CIVIL DISOBEDIENCE”





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }