QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Libertatea supravegheata








Libertatea supravegheata


1.Concept si caracterizare


In ordinea graviatii masurilor educative, libertatea supravegheata ocupa locul second, situandu-se intre masura educativa a mustrarii si aceea a internarii intr-un centru de reeducare. Ea consta - asa cum rezulta din prevederile art. 103 CP - in lasarea minorului in libertate, timp de un an, supraveghat in mod deosebit de persoanele si institutiile expres si limitativ prevazute de legea penala, in scopul indreptarii acestuia. Ideea de baza in aplicarea acestei masuri consta in aceea ca minorul care a savarsit o infractiune, in loc sa fie judecat si condamnat, este lasat in libertate sub supraveghere pe timp de incercare de un an, ceea ce poate contribui la indreptarea lui.

Spre deosebire de mustrare a carei executare nu implica o actiune de durata si este irevocabila, libertatea supravegheata se caracterizeaza printr-o actiune - de supraveghere - prelungita in timp si poate fi revocata in anumite cazuri prevazute de lege, spre deosebire de internearea intr-un centru de reeducare care de asemenea are o durata si este revocabila, in cadrul libertatii supravegheate minorul isi pastreaza neatinsa libertatea fizica, fiind doar supus, inauntrul unei perioade determinate, unei supravegheri deosebite.




Libertatea supravegheata se deosebeste si liberarea conditionata - de care o apropie numai denumirea - atat prin momentul in care se dispune ( libertatea supravegheata in momentul solutionarii fondului, libertatea conditionata in cursul executarii unei pedepse privative de libertate), cat si prin durata termenului de incercare ( fix - in cazul libertatii supravegheate; variabil, in raport cu durata pedepsei aplicate - in cazul liberarii conditionate).

In literatura juridica s-a afirmat de catre V. Papadopol - ca intre libertatea supravegheata si suspendarea conditionata a executarii pedepsei exista importante asemanari care - in pofida deosebirilor existente - ar pune in evidenta comuna. Este adevarat ca intre cele doua institutii mai ales daca suspendarea executarii are loc sub supraveghere, exista asemanari – ambele presupun lasarea in libertate a infractorului, eventual sub supraveghere; posibilitatea revocarii, urmata de executarea efectiva a unei pedepse privative de libertate in viitor -, dar si deosebirile sunt semnificative: in cazul libertatii supravegheate pedeapsa se pronunta numai dupa ce minorul a avut, in continuare, o conduita necorespunzatoare caracterizata in savarsirea unei noi infractiuni, in timp ce in cazul suspendarii conditionate pedeapsa se pronunta imediat si numai executarea ei este subordonata unei conditii; apoi si durata termenului de incercare, precum si obligatiile impuse infractorului inlauntrul acestui termen sunt diferite. Insa, independent de aceste asemanari si deosebiri este greu de admis ca o masura educativa si o pedeapsa - chiar in conditiile suspendarii executarii ei - ar putea avea o esenta comuna, atata vreme cat natura lor juridica este cu totul alta.



2.Criteriile de folosire a masurii libertatii supravegheate


Ca si in cazul mustrarii, legea nu indica asemenea criterii. Acest lucru nici nu ar fi, de altfel, cu putinta, caci varietatea situatiilor concrete exclude posibilitatea identificarii unor criterii de generala aplicabilitate. Ceea ce se poate spune este doar ca, alegand aceasta masura, instanta trebuie sa aiba suficiente elemente de apreciere care sa-i formeze convingerea ca minorul - lasat in stare de libertate - va putea fi reeducat prin simpla sa supunere la o disciplina riguros controlata in cursul unei perioade legal determinate. In orice caz, data fiind pozitia sa intermediara pe scara masurilor educative, se poate afirma ca masura libertatii supravegheate este indicata - daca se face abstractie de persoana minorului - in cazul savarsirii unor infractiuni de o gravitate medie fata de care mustrarea apare insuficienta, iar internarea intr-un centru de reeducare excesiva.


3.Conditiile de folosire a masurii libertatii supravegheate


Aceste conditii pot fi grupate in jurul a trei elemente principale:

persoana minorului, persoanele carora li se va incredinta supravegherea acestuia si mediul in care urmeaza sa traiasca minorul in cursul termenului de incercare.

a). Conditii privitoare la persoana minorului.

Pentru luarea oricarei masuri educative, este necesar ca, la data pronuntarii acesteia, minorul sa nu fi implinit varsta de 18 ani. In cazul libertatii supravegheate, acesta limita este redusa insa cu un an, ceea ce inseamna ca instanta nu va putea face aplicarea art. 103 CP, daca la data judecatii minorul a implinit 17 ani. Aceasta rezulta, pe de o parte, din durata termenului de incercare, care este un termen fix, de un an si, pe de alta parte, din faptul ca supravegherea minorului nu se poate prelungi dincolo de ajungerea la majorat. O simpla citire a textelor care reglementeaza libertatea supravegheata este suficienta pentru a confirma concluzia de mai sus. ”Masura educativa a libertatii supravegheate consta in lasarea minorului in libertate pe timp de un an sub supraveghere deosebita”. (art.103 alin.1 CP);

” Daca inauntrul termenului prevazut in alin.1 minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui . instanta revoca libertatea supravegheata si i-a fata de minor masura internarii intr-un centru de reeeducare” (art.103 alin4 CP); ”masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare se ia in scopul reeducarii minorului . ” (art. 104 alin1 CP). Cu alte cuvinte, infractorul supus masurii educative a libertatii supravegheate trebuie sa se afle in stare de minoritate atat la data luarii masurii, cat si data cand ia sfarsit - dupa expirarea termenuui de un an -executarea acesteia, ceea ce inseamna, implicit, ca prevederile art. 103 CP nu pot fi aplicate unei persoane care, la data judecatii a depasit varsta de 17 ani.

A lua masura educativa a libertatii supravegheate fata de un infractor major sau fata de un minor care va deveni major in cursul termenului de incercare ar insemna sa se i-a o masura lipsita total sau partial, de eficienta, dat fiind ca cei carora li s-a incredintat supravegherea, pentru a-si aduce la indeplinire obligatiile ce le revin in cadrul acestei masuri, cu unele drepturi legate de capacitatea restransa a minorilor ( spre exemplu numai in perioada minoritatii copilul are in mod obligatoriu domiciliul la parintii sai, iar acestia la randul lor au datoria de a se ocupa de dezvoltarea lui fizica si intelectuala; ori la implinirea varstei de 18 ani persoana devine majora si dobandeste capacitatea deplina de exercitiu.

Minorului intre 17-18 ani la data solutionarii cauzei fata de care nu se poate lua masura libertatii supravegheate, urmeaza sa i se aplice masura internarii intr-un centru de reeducare sau o pedeapsa - la limitele reduse ale executarii, in conditiile art. 110 alin. 2 CP ( cu regimul supravegherii in cursul termenului de incercare).


b). Conditii privitoare la persoanele carora urmeaza a li se incredinta supravegherea. Supravegherea minorului in cursul termenului de incercare este de esenta masurii educative a libertatii supravegheate, constituind garantia principala a reeducarii minorului, de aceea legiuitorul a simtit nevoia sa determine in mod precis persoanele si institutiile carora - intr-o anumita ordine de preferinta - urmeaza a le fi incredintata sarcina supravegherii minorului.

“Supravegherea poate fi incredintata - se arata in art. 103 CP - , dupa caz, parintilor minorului, celui care l-a infiat sau tutorelui. Daca acestia nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta dispune incredintarea minorului . unei persoane de incredere, de preferinta unei rude apropiate, la cererea acesteia, ori unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor”.

Enumerrea de mai sus este limitativa; in acest sens, in practica s-a decis ca supravegherea minorului nu poate fi incredintata autoritatii tutelare. Legea nu explica ce intelege prin “persoane de incredere”, mentionand in mod explicit in categoria acestora numai “rudele mai apropiate; in orice – s-a aratat in literatura juridica - nu pot fi considerate “persoane de incredere” decat acelea care, avand o comportare si o moralitate de necontestat, vadesc, pe langa aptitudinile necesare, si un interes deosebit pentru reeducarea minorului. Cat priveste “institutiile legal insarcinate cu supravegherea minorilor”, ele sunt organizate si functioneaza in baza unei legi speciale privitoare la ocrotirea minorilor.

In cadrul persoanelor si institutiilor carora le poate fi incredintata supravegherea minorilor infractori legea distinge doua grupuri: in primul grup figureaza parintii minorului, infietorul si tutorele; in cel de-al doilea grup sunt incluse persoanele de incredere - de preferinta rudele apropiate - si institutiile specializate. Intre cele doua grupuri legea stabileste o ordine de preferinta, aratand ca numai daca persoanele din primul grup “nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare” instanta va recurge la o persoana sau institutie din grupul al doilea. Din moment ce persoanele din primul grup au prioritate, instanta, daca apreciaza ca acestora le lipsesc posibilitatile de ordin material, intelectual sau moral, pentru a exercita o supraveghere eficienta si benefica pentru minor si ca, deci, este cazul sa faca apel la cel de-al doilea grup, trebuie sa arate, in motivarea hotararii sale, elementele din care si-a format convingerea ca ele nu sunt in masura sa-si aduca la indeplinire in bune conditii insarcinarea ce li s-ar incredinta.





In cadrul primului grup - alcatuit din parinti, infietor si tutore -, de exemplu, chiar daca ambii parinti sunt in viata, supravegherea va putea fi incredintata infietorului, daca minorul a fost infiat, sau tutorelui, daca cei doi parinti au fost decazuti din drepturile parintesti sau pusi sub interdictie; tot astfel, in cadrul celui de-al doilea grup sarcina supravegherii va putea fi atribuita fie unei persoane de incredere, fie unei institutii specializate, in raport nu numai cu persoana minorului, ci si cu posibilitatile concrete ale acestora de a prelua acesta sarcina.

Trecerea de la un grup la altul se va face numai daca - asa cum arata art. 103 CP - persoanele din primul grup “nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare”. Legat de aceasta dispozitie legala, in practica judiciara s-a pus problema daca supravegherea minorului poate fi incredintata unei persoane de incredere sau unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor, cand parintii nu sunt despartiti in fapt sau in drept si deci alcatuiesc o familie organizata. Solutia a fost afirmativa. In motivarea ei s-a aratat ca “supravegherea deosebita” despre care se vorbeste in textul art. 103 alin.1 CP nu presupune numai legatura zilnica, materiala, a parintilor cu minorul; chiar in cazul in care sotii nu sunt despartiti, intre ei, sau intre ei si copii, nu intotdeauna exista legaturi afective, ori exista situatii conflictuale - permanente sau temporare - care au drept consecinta destramarea coeziunii familiale; aceasta determina, pe de o parte, lipsa de atentie pentru educarea si instruirea copiilor si, pe de alta parte, imprimarea in constiinta acestora a unor modele negative de comportament; mai mult, in unele cazuri, lipsa legaturilor afective si existenta conflictelor intre parinti pot pune copii in situatia de a cauta o compensare – in afara familiei, spre exemplu, in cadrul unor grupuri de prieteni cu conduita necorespunzatoare; in sfarsit, in alte cazuri, parintii nu prezinta un suficient potential educativ sau indestulatoare posibilitati pedagogice necesare influentarii procesului de invatamant ale minorului, ceea ce, de cele mai multe ori, se soldeaza cu esecuri scolare. De aceea, instantele judecatoresti, luand masura educativa a libertatii supravegheate, trebuie sa incredinteze supravegherea minorului parintilor acestuia daca ei alcatuiesc impreuna cu minorul o familie consolidata si prezinta garantia ca acesta poate fi corijat printr-o crestere si educare in spiritul respectarii regulior de conduita sociala si al dezvoltarii personalitatii morale a copilului; in cazul in care astfel de garantii nu sunt oferite, supravegherea minorului va fi incredintata unei persoane de incredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor.

In legatura cu prevederile art. 103 alin.1 CP, s-a ridicat si problema daca instanta judecatoreasca, din dorinta de a spori eficacitatea masurii libertatii supravegheate, poate sau nu incredinta supravegherea in mod concomitent mai multor persoane sau unei persoane si unei institutii. Practica judiciara a inregistrat solutii divergente. Literatura juridica opteaza, in general, pentru o rezolvare negativa. In sprijinul acestei solutii s-a aratat, in primul rand, ca prin intercalarea prepozitiilor “sau” si ori” , in locul conjunctiei “si”, legiuitorul si-a manifestat fara echivoc vointa ca instanta, avand de ales intre mai multe posibilitati, sa se fixeze asupra uneia singure. De asemenea, s-a observat ca distribuirea supravegherii asupra mai multor persoane si institutii poate crea practic dificultati, ceea ce nu poate fi decat in dauna eficientei masurii. Numai in mod exceptional minorul poate fi incredintat spre supraveghere ambilor parinti - art. 103 CP folosind termenul “parintilor”-, deoarece, atata vreme cat nici unul dintre ei nu este decazut din puterea parinteasca ori absent sau pus sub interdictie, in mod legal ei isi exercita in egala masura drepturile parintesti asupra minorului.

Este posibil ca in cazul perioadei de un an cat dureaza supravegherea, persoana careia i s-a incredintat aceasta sarcina sa inceteze din viata, ori sa piarda calitatea in baza careia s-a facut desemnarea sau drepturile ce decurgeau din aceasta calitate. In asemenea caz, instanta poate dispune inlocuirea sa cu o persoana din acelasi grup, sau daca o asemenea persoana nu exista, din celalalt grup. In literatura juridica s-a mers insa si mai departe si s-a admis ca persoana insarcinata cu supravegherea minorului poate fi inlocuita si atunci cand “nu exercita o supraveghere serioasa, corespunzatoare; cum eficienta masurii libertatii supraveghate - s-a argumentat - “ depinde de modul serios in care se efectueaza supravegherea in tot timpul cat masura este in fiinta, deficientele de supraveghere nu sunt si nu trebuie tolerate”, iar remediul nu poate fi altul decat inlocuirea persoanei insarcinate sa-l supravegheze pe minor.

Este imperios necesar ca alegerea persoanei careia i se va incredinta supravegherea minorului sa nu se faca la intamplare, mecanic, ci cu cea mai mare grija, caci de aceasta alegere va depinde in cel mai mare grad eficienta masurii. Instantele judecatoresti au o nestanjenita libertate de alegere, dar in egala masura au si o mare raspundere; de aceea ele trebuie sa se preocupe in mod deosebit de alegerea persoanei si institutiei celei mai indicate si sa motiveze convingator alegerea facuta.

Se pune intrebarea daca persoanele sau institutiile vizate prin dispozitiile art. 103 CP, sunt sau nu obligate sa primeasca sarcina de a exercita supravegherea asupra minorului.

Din acest punct de vedere trebuie sa distingem intre persoanele din cele doua grupuri. In ceea ce ii priveste pe parinti, infietor si tutore, este clar ca ei nu pot refuza sarcina de a asigura supravegherea minorului, deoarece ei au oricum, in baza calitatii lor, obligatia legala de a se ingriji de cresterea, instruirea si educarea acestuia. Avand, potrivit legii, aceasta obligatie cu caracter general, este firesc ca ei sa-si asume si sarcina speciala de a-l supraveghea cu o atentie si o exigenta sporita pe minor, dupa ce acesta, poate si datorita lipsei lor de suficienta diligenta, a incalcat legea penala. Dar daca persoanele sus-mentionate in pricipiu nu pot refuza sarcina supravegherii deosebite a minorului in cadrul executarii masurii educative prevazuta de art. 103 CP, nimic nu le impiedica, atunci cand ar fi cazul, ca ele sa invedereze instantei de a nu putea sa-si aduca la indeplinire in conditii corespunzatoare obligatiile ce le-ar reveni in baza textului. In asemenea caz, instanta va lua, desigur, in consideratie obiectiile formulate si, dupa ce va fi examinat dovezile prezentate sau administrate, chiar din oficiu, in justificarea lor, fie le va inlatura, ca neintemeiate, fie le va admite si va incredinta supravegherea minorului altei persoane din primul sau al doilea grup. In ceea ce priveste “persoanele de incredere” situatia este diferita. Din formularea legii - care arata ca acestora supravegherea minorului le va fi incredintata “la cerere” - se desprinde concluzia ca daca, in lipsa unei asemenea cereri, instanta le va incredinta sarcina supravegherii minorului, ele au dreptul sa o refuze, nefiind obligate nici macar sa-si motive refuzul. Incredintarea supravegherii minorului unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor - ipoteza subsidiara, caci, de regula, este preferabil ca minorul sa fie incredintat parintilor sau daca acestia nu vor oferi garantiile necesare, unei persoane de incredere -reprezinta o sarcina care nu poate fi refuzata, dat fiind insusi specificul activitatii acestor institutii.

Dupa luarea masurii libertatii supravegheate a minorului, instanta de judecata este obligata sa incunostiinteze scoala sau unitatea de munca unde este angajat, pentru ca acestea sa colaboreze cu persoana careia minorul i-a fost incredintat spre supraveghere.


c). Conditii referitoare la mediu

Legea penala nu cuprinde nici o dispozitie expresa cu privire la mediul in care urmeaza sa traiasca minorul in cursul termenului de incercare. Cerinta gasirii unui mediu prielnic este insa implicit cuprinsa in dispozitiile privitoare la alegerea persoanei careia ii va fi incredintata supravegherea minorului.

Luand masura educativa a libertatii supravegheate, instanta poate si trebuie sa administreze probele necesare din care sa rezulte - in linii generale - caracteriaticile mediului in care se va desfasura viata minorului in perioada supravegherii. Vor fi luate in considerare: raporturile de afectiune dintre minor si persoana chemata sa-l supravegheze, anturajul minorului, conditiile materiale si spirituale ce-i vor putea fi asigurate pe perioada termenului de incercare. Minorul, incomparabil mai mult decat majorul, este supus influentelor mediului in care traieste si de aceea instanta de judecata nu poate abdica de la indatorirea de a-i asigura mediul optim de reeeducare si dezvoltare.






4.Obligatiile persoanelor si institutiilor carora li s-a incredintat supravegherea minorului

Din dispozitiile art.103 alin.2CP, rezulta ca persoana-fizica sau juridical-careia instanta i-a incredintat supravegherea minorului are doua indatoriri deopotriva de importante:de a exercita o supraveghere permanenta asupra persoanei minorului se de a informa de indata instanta, in cazul in care acesta ar avea o comportare necorespunzatoare.

a).Prima obligatie-“supravegherea deosebita” a minorului- nu trebuie confundata cu supravegherea pecare in mod obisnuit trebuie sa exercite parintii, infietorul asu tutorele in baza calitatii lor.Ea este o supraveghere cu character special, datorita faptului ca este in mod special instituita de lege, este stabilita printr-o hotarare judecatoreasca si se exercita supra unui minor care are calitatea de infractor,.Acest character special-al supravegherii la cere ne referim este marcat prin insasi exprimarealegii care foloseste expresiile”supraveghere deosebita” si “a supraveghea indeaproape”, ambele semnificand necesitatea unui plus de saruinta si rigoare in raport cu supravegherea comuna care se exercita in cadrul drepturilor parintesti.Supravegherea speciala care constituie continutul masurii educative se desfasra “in scopul indreptarii” minorului.Ea trebuie sa porneasca de la cunoasterea deplina a particularitatilor minorului, sa se desfasoare folosindu-se cele mai potrivite metode pedagogice pentru indreptarea lui sis a se realizeze cu perseverenta, dar si cu tactul si simtul pedagogic indispensabile atingerii acestui obiectiv.


b).A doua obligatie-indatorirea de instiintare a instantei asupra compotarii necorespunzatoare a minorului-trebuie indeplinita “de indata”, adica imediat ce persoana careia I s-a incredintat supravegherea a constatat ca minorul  se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtarirele ori a savarsit din nou o fapta prevazuta de legea penala.Este vorba desigur, de conduita minorului in decursul termenului de incercare, caci daca o asemenea comportare necorespunzatare a avut loc ulterior, ea nu mai atrge nici o consecinta sub rapotul masurii educative a libertatii supravegheate.

Instanta careia trebuiie se I se faca instiintarea despre comportarea necorespunzatoare a minorului este instanta care a pronuntat masura libertatii supravegheate si care, dupa caz, poate fi prima instanta de judecata, instanta de apel asu cea de recurs;aceasta instanta trebuie instiintata chiar daca, din diferite motive, persoana sau institutia insarcinata cu supravegherea minorului a aflat despre manifestarile antisociale ale acestuia dupa implinirea termenului de incercare.

Cerinta informarii “de indata” a instantei este absolute fireasca, deoarece nu se poate tolera ca minorul sa sfideze in continuare normele unei comportari corecte si sa se intarzie luarea masurilor necesare pentru a-l adduce pe calea cea buna.

Este de mentionat ca informarea instantei despre comportarea necorespunzatoare nu se poate reduce la cateva generalitatinesemnificative si neconcludent;ea trebuie sa reprezinte o oglinda fidela a comportarii-pretins corespunzatoare-a acestuia, din care instanta sa poata trage cocluzii utile pentru hotararea care urmeaza sa se p ronunte.Desi aceasta instiintare este o sursa directa sic el mai adesea edificatoare asupra comportarii minorului, instanta nu se poate margini la sesizarea primita sin u isi poate insusi in mod mechanic informatiile si caracerizarile negative ale persoanei careia I s-a incredintat supravegherea minorului, el trebuie sa se supuna unei verificari si aprecieri propirii pentru a se convinge de veracitatea si pertinenta lor.Instanta trebuie sa se convinga es insai ca situatia prezentata de cek care exercita supravegherea este exacta caci, in raport cu situatia reala, masura educative a libertatii supravegheate urmeaza a fi mentinuta sau inlocita-pe cale judiciara-cu o sanctiune mai severa.In asemenea situatie, instanta are datoria sa-si exercite rolulactiv, solicitand autoritatii tutelare, autoritatii scolare sau conducerii locului de munca al minorului date concrete si verificabile, de natura sa confirme sau nu imputarile sau acuzatiile aduse minorului.Daca se afima ca minorul a comis o fapta prevazuta de legea penala, instanta este obligatata sa ceara serviciului de evidenta operative de pe langa organul de politie competent relatii in legatura cu savarsirea acelei fapte.

Nimic nu impiedica ca, in cursul termenului de incercare, persoana sau instanta careia I s-a incredintat supravegherea sa instiinteze de mai multe ori instanta de judecata desprecomportarea necorespunzatoare a minorului in cazul in care acesta a mentinut masura luata, considerand ca prima instiintare si, eventual, cele urmatoare nu au fost conforme cu realitatea, in sensul ca faptele relatate nu s-au confirmat ori nu prezinta caracterul sau gravitatea care li s-a atribuit.


5.Punerea in executare a masurii

Termenul de un an-in cursul caruia trebuie exercitata supravegherea asupra comportarii minorului-curge de la data punerii in executare a hotararii prin care s-a facut aplicarea art.103 CP.

In cazul in care minorul si persoana sau reprezentantul institutiei careia urmeaza a-I fi incredintata supraveghera sunt, ambii, prezenti in instanta la data pronuntarii hotararii, punerea in executare a masurii libertatii supravegheate se face de indata, in aceeasi sedinta.Ea implica, din partea instantei, indeplinirea catorva obligatii.In primul rand, instanta rebuie sa explice persoanei sau reprezentantului instutiei careia I s-a incredintat supravegherea, in ce consta aceasta, care este scopul ei cum urmeaza a fi exercitata pentru a fi eficienta;de asemenea, trebuie sa-I atraga atentia asupra obligatiei ce-I incumba de a o instiinta de indata in cazul in care minorul se sustrage de la supraveghere ori are purtari rele sau a incalcat din nou legea penala.In al doilea rand, instanta trebuie sa atraga atentia si minorului asupra modului cum urmeaza sa se comporte in cursul termenului de incercare, sfatuindu-l sad ea urmare povetelor si indrumarilor persoanei sub a carei supraveghere este pus;totodata, va explicava explica minorului care sunt consecintele pe care le va avea comportarea sa-buna sau rea-din perioada de proba.

In cazul in care, din orice motiv, punerea in executare a hotararii nu a putut avea loc in aceeasi sedinta, indeplinirea acestei operatii se amana la o dat aulterioara, pentru cand se va dispune aducerea minorului si chemarea persoanei sau a reprezentantului institutiei care urmeaza a supraveghea comportarea acestuia.

Din cele de mai sus rezulta ca pronuntarea liberattii supravegheate si punerea in executare a acestei masuri sunt doua momente deosebite-fiecare cu un continut propriu-care se succed in timp, chiar daca, toate persoanele implicate fiind prezente, ambele au loc in aceeasi sedinta.Punerii in executare ii urmeaza executarea propriu-zisa, care incepe chiar din momentul punerii in executaer si consta in supravegherea deosebita a minorului in tot cursul termenului de incercare.Observam, asadar, ca pe cand in cazul mustrarii punerea in executare si executarea masurii se realizeaza concomitant, intr-un moment unic, la libertatea supravegheata aceasta suprapunere in timp a celor doua operatii nu mai are loc, chiar daca ultima ii succeed celei dintai fara nici o pauza.


6.Incunostiintarea scolii sau a unitatii

In cazul in care minorul in privinta ceruia s-a luat masura liberattii supravegheate este elev sau incadrat in munca, instanta de judecata este obligata-potrivit art.103 alin.3 CP-ca, dupa luarea masurii, sa instiinteze scoala unde el invata sau unitatea la cere este angajt, “pentru ca acestea sa colaboreze la reeducarea minorului impreuna cu persoana careia acesta i-a fost incredintat.”

Literatura juridical a demnalat importanta acestei prevederi.La baza ei se afla o realiltate de necontestat:aceea ca pentru reeducaera morala a minorului este essential ca toate persoanele care se ingrijesc in mod direct si permanent de instructia scolara si de pregatirea profesionala a minorului sa colaboreze cu persoana careia I s-a incredintat supravegherea acestuia, sa se afle in permanent contact sis a se informeze reciproc.In felul acesta se creaza sanse sporite pentru ac scopul comun urmarit-reeduacrea minorului –sa se realizeze cat mai repede si mai deplin.







7.Revocarea masurii libertatii supravegheate

Potrivit prevederilor art.103 alin.4  CP, daca inlauntrul termenului de incercare minorul care are o comportare necorespunzatoare-in sensul ca fie se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui, fie are puratri rele, fie savarseste din nou o fapta prevazuta de legea penala-, ceea ce vadeste ca incercarea de a-l indrepta a esuat si ca, deci, scopul masurii educative nu a fost realizat, aceasta trebuie revocata si inlocuita cu o masura mai energica, considerate a fi de natura sa sigure cu mai multa eficacitate reeducarea minorului.

Sustragerea de la supreveghere consta in activitati menite, in conceptia minorului sa zadarniceasca supravegherea pe care persoana sau institutia desemnata de instanta este chemata sa o exercite asupra comportarii sale.Ea se poate realize prin disparitia de la domiciliu ori vagabondaj, prin refuz de a se supune indrumarilor si sfaturilor primate si lipseste masura educative de insusi continutul sau.Este deci imperiosa necesar ca, in acest caz, libertatea supravegheata sa fie revocata.Exista si alte situatii in care supraveghrea minorului inceteaza in fapt, total sau partial (in caz de boala sau deces al persoanei care exercita supravegherea sau in caz de renuntare a ei la sarcina primita);dar in aceste situatii supravegherea ia sfarsit sau se restrange nu datorita vointei sau culpei minorului, ci unor cause independente de vointa lui, astfel ca ar fi inechitabil ca ele sa duca-in defavoarea acestuia-la revocarea masurii si la inlocuirea ei cu o sanctiune mai grea.

Purtarile rele constau in manifestari-de obicei repetate-contrare principiilor moralei si adesea vatamatoare pentru ordinea sociala si interesele altor personae, dar care nu cad sub incidenta legii penale.

Fapta prevazuta de legea penala este o actiune sau inactiune incriminate prin normele dreptului penal, savarsita fi efara discernamant (caz in care nu constituie infractiune sin u atrage raspunderea penala), fie cu discernamant (situatie in care ea reprezinta o infractiune iar raspunderea penala este angajata).

In cazul in care comportarea necorespunzatoare a minorului, in cursul termenului de incercare, imbraca una din aceste forme, instanta este obligata sa revoce masura educativa a libertatii supravegheate, care a esuat, sis a adopte fata de minor un alt tratament juridic mai sever si presupus mai eficient.In referire la aceasta situatie, textul art.103 alin.4 CCCP pune la dispozitia instantei urmatoarele posibilitati si solutii:1.daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are puteri rele ori savarseste-fara discernamant-o fapta prevazuta de legea penala,consecutive revocarii libertatii supravegheate, instanta trebuie sa dispuna internarea acestuia intr-un centru de reeducare;2.daca minorul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si aceasta-fiind comisa cu discernamant-constituie infractiune, instanta are latitudinea de a allege intre a lua masura internarii intr-un centru de reeducare si a aplica o pedeapsa.In prima situatie, deci, instanta nu are de ales, internarea in centrul de reeducare fiind singura solutie posibila;in cea de-a doua situatie instanta poate opta intre cele doua solutii alternative:internarea in centru de reeducare sau aplicarea unei pedepse.In alegerea intre aceste alternative, instanta se va calauzi dupa criteriile-speciale si generale-de alegere a celei mai potrivite masuri pe care o reclama interesul reeducarii minorului.

Cea de-a doua situatie ridica insa unele probleme.Daca, constatand ca minorul a savarsit din nou o infractiune, instanta va revoca masura libertatii supravegheate, dupa care va opta pentru internarea in centrul de reeducare, din nou exista dificultati:minorul va executa numai aceasta din urma masura educative, care reprezinta tratamentul penal pentru intrega sa activitate infractionala.Solutia este impusa de o logica elementara:daca pentru prima infractiune, consecutive revocarii libertatii supravegheate, se va lua in mod obligatoriu masura internarii intr-un centru de reeducare, caci asa impune legea, nu ar fi normal ca pentru infractiunea ulterioara sa se ia din nou aceasta masura, dar nici o lata masura educative, adica mustrarea sau libertatea supravegheata.Daca insa instanta va opta pentru aplicarea unei pedepse-care, evident, de asemenea va reprezenta tratamentul penal unic pentru ambele infractiuni-cum se va stabili cuantumul acestei pedepse?Intre ce limite va fi ea fixate si cum se vor determina aceste limite?Credem ca, in situatia la care ne referim, ne aflam in fata unei pluralitati infractionala suigeneris, pentru care CP a stabilit un system propriu de sanctionare, constand in aplicarea, pentru ambele infractiuini a unei singure pedepse prevazute de lege pentru ultima infractiune savarsita.Cu alte cuvinte, in aacest caz, instanta, luand in considerare continutul concret si imprejurarile in care a fost comisa cea de a doua infractiune, va aplica minorului o pedeapsa individualizata in raport cu criteriile prevazute de lege-fara a lua in considerare existenta infractiunii anterioare, care nu va putea fi retinuta ca o circumstanta agravanta-iar aceasta pedeapsa ,unica, va reprezenta tratamentul penal aplicat minorului pentru ansamblul manifestarilor sale infractionale.

Este de observat ca atunci cand, in urma revocarii libertatii supravegheate, instanta aplica minorului o pedeapsa, nu apare indicat a se dispune suspendarea conditonata a executarii acesteia, conform art.110 CP, chiar daca, pe durata termenului de incercare, minorul ar fi incredintat spre supraveghere unei personae sau institutii.Atat masura educative a libertatii supravegheate, cat si suspendarea conditionata a executarii pedepsei presupune, din partea minorului, o anumita comportare corespunzatoare inauntrul unui termen termen de incercare, iar din partea instantei convingerea ca minorul va avea comportarea ce I se pretinde.Or, dupa revoacrea libertatii supravegheate datorita faptului ca minorul, desi exista certitudinea ca, lasat in continuare in libertate, chiar supravegheat, el se va indrepta fara executarea efectiva a pedepsei.

Cum se va proceda insa atunci cand, in cursul termenului de incercare minorul savarseste un concurs de infractiuni?Nu e xista nici o indoiala ca, in asemena caz, daca se apreciaza ca-dupa revocarea libertatii supravegheate-este cazul sa se ia masura internarii intr-un centru de reeducare, instanta de judecata va lua o singura data aceasta masura pentru toate infractiunile concurente, sin u de mai multe ori, pentru fieacare infractiune in parte.Intr-adevar, pe de o parte nu este de conceput ca minorul sa execute, concomitant sau succesiv, mai multe masuri de internare intr-un centru de reeducare, aceasta masura luandu-se pet imp nedeterminat, si, pe de alta parte, nu este posibila nici o contopire a celor doua sau mai multe masuri identice, deoarece regula contopirii este prevazuta de art.344 CP, numai pentru pedepse, nu si pentru masuri educative.Daca insa se apreciaza ca pentru infractiunile savarsite in cursul termenului de incercare este cazul sa se pronunte pedepse, atunci instanta de judecata, dup ace va fi revocat masura libertatii supravegheate, va stabili, pentru fiecare infractiune concurenta cate o pedeapsa distincat, dupa care se va aplica, pentru intregul concurs, o pedeapsa unica, in conformitate cu prevederile art.34 CP.Aceasta pedeapsa globala va reprezenta tratamentul penal aplicat minorului pentru intreaga sa activitate infractionala, inclusive deci si pentru prima infractiune, aceea pentru care fuseseluata initial masura libertatii supravegheate.

In conformitate cu dispozitiile art.489 CPP, revocarea masurii libertatii supravegheate-pentru motivul ca minorul are o comportare necorespunzatoare-, precum si inlocuirea acestei masuri sunt de competenta instantei care a pronuntat-o.Asadar, in principiu, instanta competenta sa dispuna asupra revocarii ai inlocuirii libertatii supravegheate este insasi instanta care a pronuntat aceasta masura, adica, dupa caz, instanta care a solutionat cauza in prima instanta, in apel sau in recurs.Prin exceptie de la aceasta regula, in cazul in care minorul a savarsit in cursul libertatii supravegheate o noua infractiune si, ca atare, revocarea libertatii supravegheate atrage alternative fie luarea masurii internarii intr-un centru de reeducare, fie aplicarea unei pedepse, instanta competenta sa dispuna revocarea libertatii supravegheate sis a ia una din aceste doua masuri este instanta careia ii revine competenta de a judecata aceasta ultima infractiune savarsita de minor.Atat in cazul regulei generale, cat si al exceptiei ne aflam, asadar, in prezenta unei competente derivate.


loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }