QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Judecata in caile ordinare de atac








JUDECATA IN CAILE ORDINARE DE ATAC



a)     Aspecte generale


Caile de atac sunt mijloacele prin care, la cererea procurorului sau a persoanelor indrituite de lege, se pune in miscare un control judiciar in scopul desfiintarii hotararilor penale nelegale sau netemeinice1 si inlocuirea lor cu hotarari conforme cu legea si adevarul.




Ele reprezinta astfel, un remediu procesual susceptibil de folosire facultativa prin care se realizeaza o solutionare legala si temeinica a cauzelor deduse judecatii .

In pofida garantiilor prevazute de lege pentru a se asigura desfasurarea in cele mai bune conditii a actului de justitie si pentru pronuntarea unor solutii legale si temeinice, apar situatii cand hotararea judecatoreasca este gresita, fie din cauza partilor, care nu au informat corect pe judecatori ori nu si-au putut formula apararile necesare. Din aceste motive, caile de atac constituie un remediu procesual, o puternica garantie pentru aflarea adevarului .

Prin art.128 din Constitutia Romaniei, s-a prevazut ca, impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.

Acest principiu recunoscut ca drept al fiecarei persoane, este consacrat si de alte documente de drept international. Astfel, art.145 din Pactul International, privind drepturile civile si politice, prevede ca 'orice persoana declarata ca raspunzand de savarsirea unei infractiuni are dreptul, in conformitate cu normele prescrise de aceasta lege, sa ceara examinarea, de catre o jurisdictie superioara, a declararii vinovatiei sale si a pedepsei aplicate'.

Si art. 13 din Coventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza 'un recurs efectiv in fata unei instante nationale oricarei persoane ale carei drepturi si libertati recunoscute de conventie au fost incalcate'.

De asemenea art. 5 paragraful 4 din Conventie prevede ca 'orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca recurs in fata unui tribunal pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala.'

In acelasi sens si art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia europeana, dispune ca 'orice persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinovatiei sau condamnarii de catre o instanta superioara. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat sunt reglementate de lege.'

Rolul cailor de atac in procesul penal difera, in raport cu titularii acestor cai.

Faptul ca hotararea ce se va pronunta poate fi desfiintata sau casata prin intermediul cailor de atac, stimuleaza partile sa aiba o pozitie activa in cadrul procesului intrucat fiecare spera intr-o solutie favorabila.

De existenta cailor de atac tine si respectarea dreptului de aparare, care da partilor ca certitudinea desfiintarii sau casarii hotararii le va fi favorabila prin pronuntarea unei solutii legale si temeinice.

Pentru procuror, exercitarea cailor de atac constituie mijlocul practic prin care isi aduce la indeplinire obligatia legala de a veghea la respectarea legalitatii in activitatea instantelor astfel incat sa nu fie afectate interesele generale ale societatii, ordinea de drept, drepturile si libertatile cetatenilor.

Procurorul, prin intermediul cailor de atac, va sesiza fie o instanta superioara, fie chiar instanta care a pronuntat hotararea, solicitand pronuntarea unei alte hotarari legale si temeinice.

Legea obliga instantele, in caile de atac, sa manifeste rol activ, sa respecte dispozitiile legale pe intreg parcursul judecatii, sa se preocupe de pronuntarea unor hotarari legale si temeinice.

Notiunea de control judiciar, ca functie a cailor de atac, este definita ca fiind dreptul si obligatia pe care le au in cadrul unui sistem judiciar, instantele judecatoresti superioare, de a verifica, in conditiile si cu procedura stabilite de lege, legalitatea si temeinicia hotararilor pronuntate de instantele inferioare lor si de a desfiinta sau de a casa, in tot sau in parte, acele hotarari care sunt gresite sau de a le confirma pe cele ce sunt legale si temeinice.


b)    Clasificari ale cailor de atac

Caile de atac reglementate in Codul de procedura penala pot fi clasificate dupa mai multe criterii existente in doctrina dintre care exemplificam:

a) in functie de conditiile de exercitare, caile de atac se impart in ordinare si extraordinare.

Sunt cai de atac ordinare acelea pe care legea le confera in mod formal, fara a cere indeplinirea vreunei conditii exceptionale si care se folosesc contra hotararilor nedefinitive, care nu au intrat in puterea lucrului judecat ( apelul si recursul ).

Sunt cai extraordinare de atac acelea pe care legea le confera in mod exceptional si pot fi exercitate numai impotriva unor hotarari definitive, care au intrat an puterea lucrului judecat ( contestatia in anulare, revizuirea, recursul in interesul legii ).

Intre cele doua cai de atac, exista si importante deosebiri in care sens mentionam:

a)     caile de atac ordinare sunt deschise intotdeauna partilor interesate, pe cand folosirea anumitor cai extraordinare este lasata numai la indemana anumitor organe;

b)     caile de atac ordinare se exercita intr-un termen scurt, pe cand cele extraordinare, intr-un termen mai lung;

c)     folosirea cailor ordinare atrage automat suspendarea executarii hotararii, pe cand folosirea cailor extraordinare nu atrage o asemenea suspendare.

Caile de atac extraordinare se indreapta intotdeauna impotriva unor hotarari definitive care au intrat in autoritatea de lucru judecata.


b) in functie de consecintele pe care le pot produce in caz de admitere:

a)     de reformare;

b)     de anulare;

c)     de retractare.

Calea de atac este de reformare atunci cand, fiind de competenta instantei superioare, daca aceasta constata ca hotararea atacata este nelegala, ca urmare a unor erori de fapt sau de drept, o desfiinteaza si va pronunta, ea insasi, o noua hotarare in locul celei initiale .

Calea de atac este de anulare in cazul in care, solutionand-o, instanta superioara, daca constata existenta unor erori de fapt sau de drept, se va limita la anularea acesteia urmand ca rejudecarea cauzei sa se faca de instanta a carei hotarare a fost desfiintata.

Aceeasi cale poate fi atat de reformare cat si de anulare dar cu o pondere mai insemnata si anume, apelul si recursul sunt cai de atac preponderent de reformare si doar incidental, de anulare, pe cand recursul in anulare este o cale de atac preponderent de anulare .

Calea de atac de retractare este aceea care nu se adreseaza instantei superioare ci chiar instantei care a pronuntat hotararea atacata ( revizuirea, contestatia in anulare, recursul in anulare ).


c) In raport cu natura chestiunilor asupra carora poarta controlul judiciar

declansat, prin folosirea cailor de atac, acestea pot fi cai de atac de fapt sicai de atac de drept.


Caile de atac de fapt repun in discutie toate constatarile si solutiile adoptate prin hotararea atacata atat in fapt cat si in drept.                    

Caile de atac de drept pun in discutie reexaminarea problemelor de drept.

d) In raport cu limitele in care pot fi folosite, caile de atac se clasifica in comune si speciale.

Sunt cai de atac comune, cele ce pot fi folosite in toate cauzele penale, fara nici o limitare.

Sunt cai de atac speciale, cele a caroro folosire este limitata la anumite cauze.

In literatura juridica de specialitate sunt cunoscute si alte criterii de clasificare a cailor de atac.

Sunt legislatii care consacra numai o singura cale de atac ordinara - apelul, cum sunt legislatiile din Anglia, S.U.A; alte legislatii consacra ca singura cale de atac recursul cum au fost legislatiile din fostele state ale Uniunii Sovietice.

Legislatia franceza cosacra si o a treia cale de atac ordinara - opozitia. In literatura de specialitate franceza se considera ca sunt cai de atac ordinare numai opozitia si apelul, recursul fiind trecut printre caile de atac extraordinare.


c)     Apelul


A.Generalitati


Apelul a fost cunoscut inca din dreptul roman unde, incepand din anul 509 i.C., in baza unei legi a consulului P.Valerius Publicola, condamnatii aveau dreptul de a apela la popor, pe calea unei asa-numite provocatio ad popolum.

Odata exercitat apelul, se judeca in urma convocarii magistratului de catre Adunarea Populara, care confirma sau infirma sentinta, fara sa o poata modifica, agrava sau atenua, in fata Adunarii Populare iar magistratul isi asuma functia de Minister Public in apararea hotararii sale.

Erau si situatii in care nu exista apel. In procedura acuzatoriala, sentinta era pronuntata de un colegiu de jurati, prezidat de un pretor special, fara drept de vot.

Juratii reprezentau poporul iar judecata lor avea valoare de lucru judecat si nu era supusa apelului.

In acceptiunea sa moderna, apelul s-a constituit in jurisdictiile imperiale care aveau dreptul nu numai de a casa dar si de a modifica hotararile apelate.

In dreptul canonic, institutia apelului s-a cladit pe schema dreptului roman dar s-a simplificat si adaptat spirirului moral si de echitate al bisericii.

Doctrina apelului a fost elaborata si formulata in secolele 12-17, de catre criminalistii italieni, sub influenta dreptului roman si a dreptului canonic.

Codicele de procedura penala criminala, din 2.dec.1864, intrat an vigoare la 30.apr.1865, cuprindea dispozitii in materia gradelor de jurisdictie respectiv reglementa separat apelul in materie corectionala si apelul in materie politieneasca.

Apelul se judeca de catre Curtea Apelativa in circumscriptia careia se afla tribunalul care a pronuntat hotararea atacata.

Apelul era suspensiv de executare dar Curtea avea obligatia sa-l solutioneze in termen de 30 zile de la sesizarea sa daca era admis pentru violare de lege sau omisiunea vreunor forme legale hotarand, chiar ea, asupra fondului.

Codul de procedura penala Carol al II-lea, din 19 martie 1936, prevedea ca apelul poate fi folosit exclusiv in materia hotararilor date in prima instanta de judecatorie si de tribunal; hotararile pronuntate in materie criminala de catre curtile cu jurati, nu puteau fi atacate cu apel.

Puteau promova apel Ministerul Public, inculpatul, partea civila, partea responsabila civilmente.

Calea ordinara a apelului a fost desfiintata prin Legea 345/29.12.1947, iar prin Legea 45/01.07.1993, s-a trecut noul sistem de doua cai de atac ordinare - apelul si recursul.


d)    Conditii pentru apelarea hotararilor



Pentru exercitarea caii ordinare de atac a apelului trebuie indeplinite urmatoarele conditii :

a)     hotararea judecatoreasca sa fie data in prima instanta (art.361);

b)     hotararea sa nu fie definitiva;

c)     legea sa nu interzica atacarea hotararii;

d)     sa existe un titular legal al apelului iar acesta sa aiba interesul sa-l

foloseasca si sa-si manifeste intentia in acest sens;

e)     apelul sa fie declarat in forma si termenul prevazute de lege.


Hotararile supuse apelului


Conform art.361 alin.1, sentintele pot fi atacate cu apel.

Pot fi atacate cu apel si incheierile date in prima instanta dar numai odata cu fondul (art.361 alin.2).

Legea prevede ca apelul declarat impotriva sentintei se considera a fi facut si impotriva incheierilor chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentintei (art. 361 alin. 3).

De la regula ca hotararile primei instante pot fi atacate cu apel, exista si anumite exceptii. Art.361 , mentioneaza expres ca nu pot fi atacate cu apel:

- sentintele priviind infractiunile pentru care punerea in msicare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate;

sentintele pronuntate de cutile de apel si Curtea Militara de Apel;

- sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie;

d)     sentintele de dezinvestire;

e)     sentintele pronuntate in materia executarii hotararilor penale, precum si cele priviind reabilitarea.


Titularii dreptului de apel


Potrivit art.362, au calitatea de titulari ai dreptului de apel:

a) procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila;

Apelul procurorului in ce priveste latura civila este inadmisibil in lipsa apelului formulat de partea civila, cu exceptia cazurilor in care actiunea civila se exercita din oficiu.

Procurorul poate declara apel si recurs chiar daca nu a participat la judecata in prima instanta, cat si in cauzele in care procesul penal a fost pornit din oficiu, sau la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Apelul si recursul se declara de catre procurorul din cadrul parchetului de pe langa instanta care a pronuntat hotararea ce urmeaza a fi atacata.

Atat teoria cat si jurisprudenta au apreciat ca Ministerul Public poate declara apel sau recurs si in situatia in care instanta si-a insusit concluziile procurorului de sedinta.

Acest drept revenindu-i prim - procurorului parchetului din care face parte procurorul de sedinta.

b) inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila;

Impotriva sentintei de achitare sau de incetare a procesului penal inculpatul poate declara apel si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal

Inculpatul poate declara apel si recurs personal sau prin mandatar special cat si prin substituitii procesual pe care-i prevede legea.

Persoana juridica, avand calitatea de inculpat declara apel sau recurs prin reprezentantii sai legali.



c) partea vatamata, in ceea ce priveste latura penala a cauzei;



Art. 362 alin. (1) litera c) a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, in sensul deciziei Curtii Constitutionale care prin Decizia nr. 100 din 09 martie 2004, publicata in M.O., partea I, nr.261 din 24 martie 2004, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitia “ in cauzele in care actiunea penala se pune in missacre la plangere prealabila dar numai in ce priveste latura penala “ din cuprinsul art.362 alin.1 lit.c, din C.pr.pen., este neconstitutionala, acordandu-i partii vatamate dreptul de a exercita apelul si recursul in orice cauza penala in care a fost parte in proces, cu devolutia asupra ambelor laturii ale procesului.

d) partea civila si partea responsabila civilmente, in ce priveste latura penala si civila a cauzei;

Anterior Legii nr. 356/2006 textul art. 361 alin. 1 litera d) avea urmatorul continut: 'partea civila si partea responsabila civilmente in ce priveste latura civila'.

Prin Decizia nr. 489 din 9.11.2004 (publicata in M. Of. P. I nr. 1200 din 15.12.2004), Curtea Constitutionala a statuat ca se incalca principiul constitutional a egalitatii cetatenilor in fata legii si al acessului liber la justitie, limitandu-i partii civile si partii responsabile civilmente dreptul de a uza calea de atac a apelului si recursului numai in latura civila a cauzei.

Ca atare, prevederile art. 361 alin. (1) litera d), au fost modificate prin Legea nr. 356/2006.

e) martorul, expertul, interpretul si aparatorul, numai cu privire la cheltuielile

judiciare cuvenite acestora;

f) orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei. Aceasta reglementare da posibilitate oricarei persoane fizice sau juridice ale carei interese au fost vatamate sa recurga la calea de atac al apelului.


Termenul de declarare a apelului


Potrivit art.363, termenul de apel este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel.

Termenul de apel are caracterul unui termen legal imperativ. Neexercitarea dreptului de apel inlauntrul acestui termen, atrage decaderea pentru titularul sau, din acest drept si nulitatea cererii, facand astfel ca hotararea primei instante sa treaca in puterea lucrului judecat.

Este un termen absolut si, prin urmare, decaderea opereaza de drept chiar daca nu a fost invocat de procuror sau de partea potrivnica, instanta fiind obligata sa puna, din oficiu, in discutia partilor, tardivitatea apelului si sa-l respinga ca atare.

Termenul de 10 zile, pentru procuror, curge de la pronuntare.

In cazul in care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la inregistrarea la Parchet a adresei de trimitere a dosarului.

Dupa redactarea hotararii, instanta este obligata sa trimita de indata dosarul, procurorului, iar acesta este obligat sa-l restituie dupa expirarea termenului de apel.

Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronuntare, termenul curge de la pronuntare.

Pentru partile care au lipsit atat la dezbateri cat si la pronuntare precum si pentru inculpatul detinut ori pentru inculpatul militar in termen, elev al unei institutii militare de invatamant ori internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ si care au lipsit de la pronuntare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Pentru martor, expert, interpret si aparator, calea de atac a pelului poate fi exercitata de andata dupa pronuntarea incheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare si cel mai tarziu in 10 zile de la pronuntarea sentintei prin care s-a solutionat cauza.


Momentul la care se implineste termenul de apel


Termenul de apel se calculeaza pe zile libere, cu prorogarea, cand este cazul, a momentului final.

In cazul in care ultima zi a termenului de apel este o zi nelucratoare ( sambata, duminica, o alta zi nelucratoare, declarata sarbatoare legala sau o zi in care serviciul este suspendat ), va avea loc o prorogare, in sensul ca termenul va expira la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza.

Zilele nelucratoare din interiorul termenului sunt asimilate celor lucratoare si, deci, sunt luate in considerare la calcularea acestuia.

Daca cererea de apel a fost depusa la instanta in ultima zi a termenului dar dupa expirarea timpului legal de lucru fiind insa inregistrata in aceeasi zi, apelul se considera facut in termen intrucat termenul de apel se calculeaza pe zile si nu pe ore.

Apelul se considera facut in termen si daca a fost depus la alta instanta in termenul prevazut de lege.

Apelul este considerat a fi facut in termen si daca a fost depus la administratia penitenciarului sau la unitatea militara, urmand ca aceste aspecte sa rezulte din data inregistrarii apelului la aceste unitati sau din atestarea facuta de catre cele doua administratii.

Data in raport de care se verifica daca apelul procurorului a fost declarat in termen, este data inregistrarii la instanta a cererii de apel si nu data adresei prin care Parchetul trimite la instanta, declaratia de apel.


Repunerea in termen


Termenul de apel este un termen peremtoriu, nerespecarea lui duce la decaderea din dreptul de a exercita calea de atac si, pe cale de consecinta, la respingerea lui ca tardiv.

Sunt si situatii in care partile au pierdut termenul de apel din motive ce nu le sunt imputabile si au lipsit atat de la judecata cat si la pronuntare, motiv pentru care, in dispozitiile art.364 si 365, au fost prevazute doua situatii remediu: repunerea in termen si apelul peste termen.


1) repunerea in termen (art. 364)


Pentru ca partea care nu declara apel in termen sa poata beneficia de institutia

repunerii in termen trebuie sa intruneasca, cumulativ, trei conditii:

a)     apelul sa fie declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege;

b)     intarzierea in declararea apelului sa fi fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare;

c)     cererea de apel sa fi fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile.


2) apelul peste termen (art. 365)


Apelul declarat peste termen poate fi declarat in situatiile in care partea care a lipsit la toate termenele de judecata cat si la pronuntare poate declara apel si peste termen dar nu mai tarziu de 10 zile de la data, dupa caz, a inceperii executarii pedepsei sau a inceperii executarii dispozitiilor privind despagubirile civile.

Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea dar, instanta poate dispune suspendarea executarii hotararii atacate.

Apelul declarat in aceste conditii va fi verificat de instanta de apel, sub toate aspectele adica, el va avea un efect devolutiv si extensiv.


Declararea apelului


Apelul se declara prin cerere scrisa.

Cererea trebuie semnata de persoana care face declaratia. Modul in care este redactata cererea nu intereseaza ci numai faptul ca aceasta sa exprime in mod explicit, vointa de a declara apel.

Semnatura este obligatorie si poate apartine apelantului, reprezentantului ori aparatorului sau si, in cazul inculpatului, sotul sau sotia.

In cazul in care cererea de apel nu este semnata de apelant, celelalte persoane trebuie sa precizeze in cuprinsul acesteia, pentru cine declara apel iar daca cererea este formulata de un reprezentant conventional, anexarea procurii speciale este obligatorie.

Persoanele juridice constituite parti civile, pot declara apel printr-o adresa oficiala indreptata instantei de apel.

Cererea de apel nesemnata si neatestata, in conditiile art.366 alin.2, poate fi confirmata in instanta de apel, prin semnare sau oral, fie de catre titularul dreptului de apel, personal, fie de catre reprezentantul lui.

Declaratia de apel poate fi facuta si oral, in sedinta in care prima instanta pronunta hotararea.

In cazul in care apelul este declarat oral, presedintele completului de judecata este obligat sa ia act de aceasta declaratie si sa o consemneze intr-un proces verbal care are valoarea unei cereri scrise de apel.


Depunerea declaratiei de apel


Potrivit art.367 alin.1, cererea de apel se depune la instanta a carei hotarare se ataca.

Depunerea cererii de apel in mod gresit la instanta de apel, nu atrage anularea acesteia. Instanta de apel la care s-a depus cererea are obligatia sa o inregistreze spre a-i da data certa si apoi sa solicite primei instante, dosarul, in vederea judecarii apelului.

Prin derogare de la dispozitiile art.367 alin.1, persoanele aflate in stare de detinere pot depune cererea de apel si la administratia locului de detinere.

In cazul in care cel arestat face declaratia de apel oral, administratia locului de detinere este obligata sa ia act de aceasta declaratie si sa o constate intr-un proces verbal.

Daca inculpatul este militar, poate depune cererea de apel la unitatea militara din care face parte.

Orice alte persoane cu drept de a face apel, pot preda cererea de apel, prin scrisoare recomandata, la un oficiu postal.


Motivarea apelului


Motivele de apel se formuleaza in scris prin chiar cererea de apel sau printr-un memoriu separat, depus fie odata cu cererea, fie ulterior insa cel mai tarziu in ziua judecatii.

Motivele pot fi formulate si oral, inclusiv la termenul de judecata.


Renuntarea la apel


Art.386 este sediul materiei care reglementeaza renuntarea expresa la apel.

Pentru nedeclararea in termen a apelului, C.pr.pen. nu cuprinde o reglementare speciala.

Renuntarea expresa la apel este declaratia prin care un titular al dreptului de apel arata in mod explicit ca nu intelege sa se mai foloseasca de acest drept.

Art.368 alin.1 prevede ca pot renunta la apel, partile.

In literatura juridica de specialitate s-a apreciat insa ca, in ceea ce-l priveste pe procuror, acesta poate renunta tacit la dreptul de apel prin nefolosirea acestei cai, sens in care poate sa o faca printr-o declaratie scrisa ori orala.

Potrivit art.368 alin.2, asupra renuntarii, cu exceptia apelului care priveste latura civila a cauzei, partile pot reveni inlauntrul temenului pentru declararea apelului.

Renuntarea sau revenirea asupra renuntarii poate sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, in termenul de apel.


Retragerea apelului


Folosirea facultativa a caii de atac de catre titularii dreptului de apel, poate fi o alternativa si la renuntarea acestei cai de atac inainte de a o folosi.

C.pr.pen. recunoaste aceasta posibilitate, de a retrage apelul, pentru partile care le-au declarat insa, acestia nu mai pot reveni chiar daca titularul de apel s-a inselat cu privire la consecintele manifestarii sale de vointa.

Retragerea apelului trebuie sa fie pura si simpla adica, neconditionata. De aceea, oricare ar fi scopul in vederea caruia aceasta retragere a fost facuta, instanta de apel nu are posibilitatea de a verifica daca acest scop este si realizat.

Instanta de apel, pusa in fata declaratiei de retragere a apelului, trebuie sa verifice daca aceasta declaratie satisface conditiile de care depinde validitatea ei si, in caz afirmativ, sa ia act de manifestarea de vointa a titularului respectiv.


Persoanele care pot retrage apelul


Potrivit art.369 alin.1, apelul poate fi retras de oricare dintre parti.

Retragerea apelului poate fi totala, cand titularul dreptului de apel poate devolua, prin folosirea caii de atac, ambele laturi ale procesului penal si partiala, numai cu privire la latura penala sau la latura civila.

In ceea ce-l priveste pe procuror, din dispozitiile art.369 alin.3 rezulta ca procurorul care a facut declaratia de apel nu poate retrage apelul pe care l-a declarat.

Legea recunoaste insa aceasta posibilitate, procurorului ierarhic superior adica procurorului de la Parchetul de pe langa instanta superioara celei care a solutionat cauza.

Prin aceasta dispozitie s-a urmarit, pe de o parte, determinarea procurorilor de a folosi cu mai mult discernamant dreptul de apel, evitandu-se aglomerarea instantelor cu apeluri nejustificate si, pe de alta parte, asigurarea unui control riguros din partea procurorilor ierarhic superiori asupra modului in care subordonatii lor folosesc calea de atac.

Apelul declarat de procuror si retras de procurorul ierarhic superior poate fi sustinut de partea in favoarea careia a fost declarat.

Inculpatul minor nu poate retrage apelul indiferent daca l-a declarat personal sau daca acesta a fost facut de reprezentantul legal (art.369 alin.2).

Dispozitia cuprinsa in acest text de lege are caracter imperativ. De aceea, simpla prezenta pasiva in instanta a reprezentantului legal, alaturi de inculpatul minor, nu valideaza retragerea apelului facuta de minor.

Reprezentantul legal trebuie sa faca el, in mod expres, declaratia de retragere a pelului.




Conditiile retragerii apelului


In ceea ce priveste timpul in care trebuie facuta declaratia de retragere, art.369 alin.1 dispune ca apelul poate fi retras oricand dupa declaratia apelului pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de apel.

Cu privire la forma pe care trebuie sa o imbrace declaratia, aceasta poate fi facuta atat in scris cat si oral dar, in toate cazurile, in mod expres.

Declaratia de retragere a pelului poate fi facuta de apelant, personal, prin mandatar spacial sau de reprezentantul legal. Cerinta prezentarii unui mandat special cand retragerea apelului se face prin mandatar, este impusa si aparatorului care face declaratia de retragere, indiferent daca acesta a fost desemnat din oficiu sau a fost ales.

Reprezentantul legal al unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, poate retrage apelul facut, numai prin persoana reprezentata.

Persoana aflata in stare de detinere isi poate retrage apelul printr-o declaratie scrisa sau verbala, atestata ori consemnata intr-un proces verbal incheiat de conducerea locului de detinere.

De asemenea, apelul poate fi retras si oral, in fata instantei de apel.

In ceea ce priveste locul unde se face declaratia de retragere a apelului, art.369 alin.1, prevede ca aceasta poate fi facuta fie la instanta a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de apel.

Declaratia verbala de retragere a pelului se face numai in sedinta, la instanta de apel.


Efectele retragerii apelului






Principalul efect al retragerii apelului este trecerea sentintei atacate in puterea lucrului judecat. Acest efect se produce insa, in momente diferite raportate la momentul cand a intervenit declaratia de retragere.

Astfel, daca apelul a fost retras inlauntrul termenului de apel, hotararea va ramane definitiva la data expirarii termenului de apel (art. 416 alin. 1 pct.2).

Cand apelul este retras dupa implinirea acestui termen, sentinta va ramane definitiva la data declaratiei de retragere a pelului (art. 416 alin. 1 pct. 3).

Dupa ce si-a retras apelul iar instanta a luat act, prin decizie, de aceasta declaratie, persoana respectiva nu mai poate declara un nou apel si nici recurs contra hotararii pronuntate.

In conformitate cu dispozitiile art.192 alin.(1) pct. (3) litera (2), in caz de retragere a apelului, cheltuielile judiciare provocate de cererea de apel, vor fi suportate de cel ce si-a retras apelul.


Efectele apelului


a) Efectul suspensiv

Efectul suspensiv al acestei cai de atac consta in aceea ca in cursul termenului de atac si, dupa aceea, in cursul judecatii, hotararea nu este definitiva si, prin urmare, dispozitiile acesteia sunt suspendate.

Potrivit art.370, apelul declarat in termen este suspensiv de executare, atat in ceea ce priveste latura penala cat si latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel.

Efectul suspensiv a fost reglementat intrucat este cunoscut faptul ca atat timp cat hotararea nu este definitiva, inculpatul se bucura de prezumtia de nevinovatie.

Efectul suspensiv este general intrucat, in sistemul legii procesual penale romane, majoritatea hotararilor pronuntate in prima instanta sunt supuse apelului.

Efectul suspensiv este absolut deoarece se produce ope legis (in virtutea legii) adica prin declararea oricarui apel adica, chiar si atunci cand este neintemeiat.

Efectul suspensiv este constant pentru ca, odata ce apelul a fost declarat, el se manifesta in permanenta, din momentul declararii si pana la solutionarea caii de atac.

Efectul suspensiv al apelului poate fi total sau partial.

Este total atunci cand apelul este indreptat impotriva hotararii primei instante, in intregime si pattial cand apelantul critica numai latura penala sau latura civila.


Efectul devolutiv


Termenul de “devolutiv” provine din latinescul “devolvo” (vere, volvi, volutum) care inseamna a face sa se treaca, sa se transmita ceva, de la un subiect la altul.

In cazul cailor de atac este vorba de transmiterea unui drept, respectiv dreptul de a judeca, de la judecatorul de grad inferior la un judecator de grad superior.

In aceasta situatie, cauza este repusa in discutie pentru o noua judecata.

Efectul devolutiv al apelului nu promoveaza la instanta careia i se transmite cauza o reeditare a judecatii care a avut loc ci o noua judecata, cu caracter autonom si care are drept scop verificarea legalitatii si temeiniciei hotararii atacate.

Prin efectul devolutiv al apelului nu se poate transmite de la prima instanta la instanta de apel decat ceea ce a fost supus judecatii celei dintai.

Sub acest aspect, in ceea ce priveste faptele, instanta de apel nu poate fi sesizata cu fapte ce nu au constituit abiectul judecatii in prima instanta iar in ceea ce priveste persoanele, ea nu poate nici sa se pronunte cu privire la persoanele care nu au figurat ca parti in procesul solutionat de prima instanta.

Intrucat prin hotararea judecatoreasca sunt rezolvate ambele laturi, penala si civila, ale cauzei, pe de o parte si dat fiind ca subiectii procesuali au interese procesuale diferite, in raport cu calitatea lor procesuala, legiuitorul a reglementat in asa fel efectul devolutiv al apelului incat instantei de apel i se transmite dreptul de a face o noua judecata, fie asupra tuturor aspectelor judecate in prima instanta, fie numai asupra unora dintre aceste aspecte.

Devolutia cauzei in apel poate fi, asadar, integrala, cand instanta de apel capata dreptul de a reexamina toate aspectele de fapt si de drept si parsiala, cand instanta de apel reexamineaza numai unele dintre aspectele de fapt si de drept ce au consituit obiectul judecatii instantei de prim grad.

In stabilirea limitelor in care are loc devolutia, art.371 prevede ca instanta de apel judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de apel si numai in raport cu calitatea pe care apelantul o are in proces.

Limitele efectului devolutiv ale apelului sunt, asadar, determinate de persoana care a declarat apelul, persoana la care se refera declaratia de apel si calitatea pe care apelantul o are in proces.


Limitele efectului devolutiv in raport cu persoana care a declarat apelul


Apelul declarat de oricare dintre parti devolueaza cauza numai cu privire la interesele proprii adica, in raport cu situatia sa din proces chiar daca aceste interese coincid cu cele ale unei alte parti.

Aceste aspecte sunt valabile si in ceea ce priveste pe martori, experti, interpreti si aparatori sau persoanele ale caror interese au fost vatamate printr-un act al instantei.

O situatie mai deosebita o are procurorul, care in proces reprezinta societatea, ceea ce presupune ca in fiecare cauza penala trebuie sa se stabileasca o situatie exacta si sa se faca o corecta aplicare a legii.

Sub acest aspect, apelul procurorului produce efect devolutiv atat in ceea ce priveste faptele si persoanele care au fost trimise in judecata.



Limitele efectului devolutiv in raport cu persoanele la care se refera declaratia de apel


In cazul in care declaratia de apel nu indica faptele si persoanele cu privire la care hotararea primei instante este considerata gresita, apelul trebuie considerat ca se refera la acea hotarare in totalitatea sa.

Acest efect devolutiv se rasfrange deci, asupra tuturor faptelor si persoanelor deduse judecatii.



Limitele efectului devolutiv in raport cu calitatea pe care apelantul o are in proces


In literatura juridica, persoanele care pot declara apelul au fost grupate in raport cu limitele diferite ale efectului devolutiv, determinate de calitatea lor in proces, in doua categorii.

In prima categorie au fost incluse persoanele care, prin apelul lor, pot devolua fondul cauzei si masurile procesuale adiacente fondului, adica procurorul si partile din proces.

In cea de a doua categorie au fost incluse persoanele care pot devolua prin apel, numai chestiunile auxiliare asupra carora s-a pronuntat prima instanta, adica martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite si partii vatamate (vezi Decizia 100/09.03.2004).

Declaratia de apel a procurorului, facuta fara rezerve, are un efect devolutiv integral, adica atat asupra faptei cat si asupra persoanei.

In cazul in care declaratia facuta de procuror este limitata, in sensul ca este restransa numai la anumite fapte sau persoane, apelul va fi raportat numai la aspectele vizate in cererea de apel.

In cazul in care declaratia de apel a procurorului se refera numai cu privire la unul dintre inculpatii trimisi in judecata, instanta de apel nu va putea agrava situatia celorlalti inculpati.

Daca, insa, apelul a fost facut in favoarea unuia dintre inculpati, instanta de apel va putea examina cauza si cu privire la ceilalti inculpati, nevizati prin declaratia procurorului, carora le va putea usura situatia.

In cazul in care prin declaratia de apel, procurorul isi restrange apelul in defavoarea numai la anumite fapte, instanta de apel nu are dreptul sa ia in discutie alte fapte, nici ca efect al devolutiei, nici prin extindere deoarece efectul extinctiv se refera numai la persoane si nu la fapte.

Daca, insa, apelul procurorului a fost declarat in favoare, instanta de apel poate sa examineze cauza si cu privire la faptele nevizate prin declaratia de apel dar fara a agrava situatia inculpatului.

In cazul in care procurorul a declarat apel in favoarea inculpatului, cu privire la latura penala a cauzei, instanta de apel nu va putea sa agraveze situatia acestuia sub aspectul laturii civile deoarece ar incalca dispozitiile art.372 alin.2, insa va putea sa-i usureze din acest punct de vedere situatia, exonerandu-l de plata despagubirilor civile.

Daca apelul procurorului a fost declarat in defavoarea inculpatului si vizeaza numai latura civila a cauzei, instanta va putea sa-i agraveze acestuia situatia si sub aspectul laturii penale intrucat nu avem de-a face cu un apel in favoarea inculpatului.

Declaratia de apel a inculpatului devolueaza fara rezerve atat in latura penala cat si in latura civila a cauzei fara a i se putea insa agrava situatia caci opereaza regula non reformatio imperius, regula prevazuta de art.372.

Daca inculpatul critica sentinta numai sub anumite aspecte, instanta va examina apelul, de asemenea, fara a-i agrava situatia.

Apelul partii civile devolueaza numai latura civila.

Apelul partii responsabile civilmente are un efect devolutiv ca cel al partii civile.


Efectul neagravarii situatiei in propriul apel


Potrivit art.372 alin.1, instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel ce a declarat apel.

Acest efect are o aplicabilitate mai larga, exprimata prin dispozitiile alin.2 al aceluiasi text, prin care se prevede ca prin apelul declarat de procuror in favoarea unei parti, nu poate agrava situatia acestuia.

Acest apel declarat de procuror este considerat casi cum ar fi fost facut de catre parte si provoaca aceleasi efecte, fiind supus restrictiei din alin.1 al art.372.

Rezulta ca in apelul procurorului nu exista decat doua alternative si anume, aceea de a usura situatia inculpatului cand este facut in interesul acestuia ori de a mentine solutia adoptata de prima instanta, prin respingerea apelului.

In nici un caz, instanta nu va putea sa agraveze situatia inculpatului, sub aspect penal sau civil.

Cele mai frecvente situatii le intalnim in cazurile cand apelul este declarat de inculpat, situatii in care in propria lui cale, instanta nu are cum a-i agrava situatia.


Efectul extensiv


Consta in posibilitatea de rasfrangere a caii de atac fata de partile in privinta carora hotararea primei instante a ramas definitiva prin neatacare, motiv pentru care apare ca un remediu procesual pentru inlaturarea erorilor savarsite in infaptuirea justitiei.

Potrivit art.373, instanta de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti, o situatia mai grea.

Pentru ca efectul extensiv al apelului sa poata opera este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:

a)     sa existe un apel, valabil declarat;

b)     subiectul procesual fata de care opereaza extinderea sa nu fi declarat apel sau sa nu fie

vizat prin apelul declarat de un alt subiect procesual;

c)     sa existe mai multi subiecti procesuali care au aceeasi calitate sau un interes comun,

dintre care unul sau mai multi nu au declarat apel;

d)     sa existe o unitate procesuala.



Judecarea apelului


Potrivit art. 378 alin.1, obiectul judecatii in apel consta in verificarea hotararii pronuntate de prima instanta pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei cat si a oricaror probe noi, administrate in fata instantei de apel.

Cu ocazia judecarii apelului instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, atunci cand acesta nu a fost ascultat la instanta de fond precum, si atunci cand instanta de fond nu a pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare.

Instanta de apel are obligatia sa efectueze un control asupra hotararii apelate cu privire la toate aspectele de fapt si de drept, dand o noua apreciere probelor administrate in fata primei instante.

Verificarea are loc pe baza motivelor de apel insa instanta, din oficiu, poate examina hotararea sub toate aspectele.

Aspectele de fapt asupra carora s-a pronuntat prima instanta si care, datorita efectului devolutiv al apelului, se transmit spre examinare instantei, de regula privesc existenta sau inexistenta faptei ce constituie obiectul judecatii, existentei sau inexistentei datelor, a imprejurarilor sau situatiilor invocate de catre inculpat ca circumstante atenuante, gradul de participare a inculpatului la savarsirea infractiunii, temeiurile de fapt ale sustinerilor formulate in aparare.

Instanta trebuie sa verifice daca in cauza au fost administrate toate probele si daca au fost corect interpretate.

Aspectele de drept pe care este chemata sa le examineze instanta de apel, pot fi de drept substantial sau de drept procesual.

Dintre aspectele de drept substantial sunt supuse atentiei instantei cele referitoare la incadrarea juridica a faptei, normele de incriminare, dispozitiile referitoare la participatia penala, la formele de savarsire ale infractiunii ( consumata, tentativa ), la formele de unitate infractionala ( continuata, complexa ), la pluralitatea de infractiuni cat si la alte coordonate care conduc la stabilirea infractiunii.

In ceea ce priveste aspectele de drept procesual, instanta trebuie sa verifice, in principiu, modul in care au fost respectate dispozitiile legale privind desfasurarea procesului penal pe intreg parcursul acestuia respectiv la sesizarea instantei, compunerea instantei, publicitatea sedintei de judecata, participarea procurorului, asistarea inculpatului de catre aparator atunci cand aceasta este obligatorie, potrivit legii, la efectuarea anchetei sociale in cauzele cu infractori minori.





In cazul in care instanta de apel va constata ca au fost incalcate anumite dispozitii sanctionate cu nulitatea absoluta a hotararii, o va desfiinta si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanta de fond.


Masuri premergatoare judecatii


1. Fixarea termenului de judecata


Dupa primirea dosarului si inregistrarea acestuia, presedintele instantei sau judecatorul delegat va fixa termen pentru judecarea apelului.

Potrivit art.293, judecata in apel va avea loc cu respectarea acestor dispozitii fara a se face vreo distinctie intre judecata in prima instanta si judecata in apel.


2. Citarea partilor si prezenta acestora la judecarea apelului


Potrivit art.375 alin.2, judecarea apelului se face cu citarea partilor.

Judecarea apelului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului cand acesta se afla in stare de detinere.

In cauzele cu infractori minori, potrivit art.484 alin.2 raportat la art.493, se citeaza, pe langa parti, autoritatea tutelara, parintii, tutorele, curatorul sau persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul si serviciul de reintegrare sociala.

In aparare pot fi citati martorii, expertii si interpretii, atunci cand este cazul.

Daca instanta considera necesara prezenta si a altor persoane, acestea vor fi citate.

Procedura de citare se efectueaza potrivit reglementarilor prevazute in art.174 -art.181.


3. Masuri pentru asigurarea dreptului de aparare


Potrivit art.294, presedintele instantei de apel este obligat ca in toate cazurile in care asistenta juridica este obligatorie, odata cu fixarea termenului de judecata, va lua masuri si pentru desemnarea unui aparator din oficiu.

Nerespectarea acestei dispozitii, cand asistenta juridica, potrivit legii, este obligatorie, este sanctionata cu nulitatea absoluta.


4. Desemnarea completului de judecata


Compunerea completului de judecata este stabilita prin Legea 304/2004 de organizare judiciara.

De regula, apelurile se judeca in complet de 2 judecatori, atat la tribunale cat si la curtile de apel, ( art. 54 alin. 2 si 3 din Legea 304/2004) nerespectarea compunerii completului fiind sanctionata cu nulitatea absoluta.

Infractiunile de coruptie - (Legea 78/2000, Legea.161/2003, OUG 43/2002, modificata prin OUG 24/2004) se judeca in complet de un judecator la fond si de doi judecatori in apel.


5. Desfasurarea judecatii


Judecarea apelului, ca si judecarea cauzei in prima instanta, are loc urmare a unor verificari prealabile ce au menirea sa conduca, daca procesul, asa cum prevad dispozitiile art.377, este in stare de judecata.

In acest sens, instanta trebuie sa verifice regularitatea constituirii completului de judecata, prezenta partilor, indeplinirea procedurii de citare, asistenta juridica obligatorie, regularitatea sesizarii, legalitatea luarii si mentinerii masurii arestarii preventive, rezolvarea oricaror exceptii sau cereri formulate de parti.


6. Desfasurarea judecarii apelului


Potrivit art.378 alin.1, instanta, judecand apelul, verifica hotararea atacata, pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate la instanta de apel.

In vederea solutionarii apelului, instanta poate da o noua apreciere a probelor si, in acelasi timp, poate administra orice probe noi pe care le considera pertinente, concludente si utile cauzei.

Daca partile nu au solicitat probe ori daca au solicitat, le-au fost respinse, judecarea apelului se reduce la dezbaterea acestuia.

Dezbaterile se rezuma la o confruntare in fata instantei de apel, a pozitiilor apelantului si ale partii opuse, avand ca finalitate aflarea adevarului.

Ordinea in care se desfasoara aceasta confruntare este stabilita de art.377, text care prevede ca presedintele completului da cuvantul apelantului, apoi intimatului si, in urma, procurorului.

Daca intre apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvant il are procurorul.

In cazul in care hotararea a fost atacata de mai multe parti ( inculpat, parte vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente ) si procuror, acestia vor lua cuvantul in urmatoarea ordine: procuror, parte vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente si inculpat.

Ultimul cuvant trebuie sa-l aiba intotdeauna, indiferent de calitatea sa, inculpatul

( intimat sau apelant ).

Procedura de judecata a apelului capata dimensiuni sporite atunci cand instanta procedeaza si la o cercetare judecatoreasca, administrand probe noi. Prin probe noi se inteleg acele probe care nu au fost administrate la urmarirea penala sau la prima instanta.


Trasaturi caracteristice cercetarii judecatoresti in apel


Aceasta se deosebeste de cea facuta in prima instanta prin aceea ca nu este obligatorie, are un caracter complementar si nu este exclusiva.

Cercetarea judecatoreasca in apel nu se face dupa norme ce sunt proprii, in mod exclusiv, acestei cai de atac ci aceasta se desfasoara potrivit normelor procesuale si procedurale de la judecata in prima instanta.

Din dispozitiile art. 378 rezulta ca cercetarea judecatoreasca este urmatoarea: ascultarea inculpatului, coinculpatilor, a celorlalte parti, a martorilor, expertilor si interpretilor.

La instanta de apel, audierea inculpatului in cadrul cercetarii judecatoresti, nu este obligatorie.

Daca constata unele contradictii intre declaratiile facute de el in cursul cercetarii judecatoresti la prima instanta, presedintele completului, potrivit art.325 alin.1, poate sa-i ceara anumite explicatii si chiar sa-i citeasca in intreg declaratiile date. Dupa ce a dat aceste explicatii si a raspuns la intrebari, potrivit art.323 alin.4, inculpatul poate fi, din nou, ascultat.

In cadrul cercetarii judecatoresti, instanta de apel poate, din oficiu sau la cerere, daca considera necesar, aducerea si prezentarea in sedinta de judecata a mijloacelor materiale de proba existente.

Ca si la prima instanta, la instanta de apel, cercetarea judecatoreasca se considera terminata odata cu epuizarea probatoriului.

Acest moment procesual trebuie declarat si constatat de presedintele completului de judecata pentru a nu se reveni ulterior la administrarea de noi probe si, implicit, la dezbaterea asupra fondului cauzei ( art.339 ).


7. Deliberarea si luarea hotararii


Dupa incheierea dezbaterilor, completul de judecata delibereaza in vederea adoptarii unei solutii.

Potrivit art. 378 alin. 3, instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate.

Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta care se semneaza de toti membrii completului de judecata.


8. Solutionarea apelului


Potrivit art.379 alin.1, instanta, judecand apelul, pronunta una din urmatoarele solutii:

respinge apelul, mentinand hotararea atacata:

daca apelul este tardiv sau inadmisibil;

daca apelul este nefondat.

Apelul se respinge ca tardiv in cazul in care a fost declarat dupa expirarea termenului legal si nu exista temeiuri pentru repunerea in termen sau pentru a fi considerat ca apel peste termen.

Termenul de apel fiind un termen peremptoriu, depasirea lui atrage decaderea din exercitiul dreptului de a ataca hotararea.

Apelul tardiv nu are efect extensiv.

Daca apelul este respins ca tardiv, instanta nu examineaza situatia celorlalti inculpati.

Apelul este respins ca inadmisibil:

cand a fost declarat impotriva unei hotarari care nu poate fi atacata cu apel;

f)      cand apelul a fost declarat de o persoana care nu are dreptul sa faca apel sau de o persoana care a depasit limitele in care putea ataca hotararea;

g)     cand apelul a fost declarat de o persoana care nu are interes personal.

Apelul se respinge ca nefondat atunci cand instanta de apel, examinand hotararea sub toate aspectele si nu numai in motivelor de apel invocate ci si din oficiu, constata ca aceasta este legala si temeinica.




Admiterea apelului


Potrivit art.379 alin.1, pct.2, lit.a, instanta admite apelul ti desfiinteaza sentinta primei instante si dispune o noua judecare in fond, potrivit art.345.

Potrivit art.379 pct.2, lit.b, instanta admite apelul, desfiintand sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarari a fost desfiintata pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate ori prin hotarare nu a rezolvat fondul cauzei.

Rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata se dispune si atunci cand exista vreounul dintre cazurile de nulitate prevazute in art. 197 alin. (2), cu exceptia cazului de necompetenta cand se dispune rejudecarea de catre instanta competenta.


Solutii complimentare si chestiuni complimentare


Daca hotararea este desfiintata pentru ca s-a constatat existenta vreuneia dintre cazurile prevazute in art. 332 alin. (2), se dispune restituirea cauzei, procurorului, in vederea refacerii urmaririi penale.

In cazul chestiunilor complimentare, instanta deliberand asupra apelului face, cand este cazul aplicatia dispozitiilor privitoare la reluarea dezbaterilor si a celor privitoare la repararea cauzei, la masurile asiguratorii, la cheltuielile judiciare si la oricare alte probleme de care depinde solutionarea justa si completa a apelului.

Totodata, instanta va verifica daca s-a facut o aplicare corecta a dispozitiilor referitoare la computarea retinerii si arestarii preventive.


9. Hotararea instantei de apel


Hotararea prin care instanta se pronunta asupra apelului se numeste decizie (art.311).

Decizia instantei de apel nu difera ca structura de sentinta primei instante si are, ca si aceasta, o parte introductiva numita si practica, o expunere numita si considerente si un dispozitiv ( valabil de la judecata in fond ).

Partea introductiva trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute in art.355 care fac trimitere la art.305, si anume: data si denumirea instantei, mentiunea daca sedinta a fost sau nu, publica, numele si prenumele judecatorilor, procurorului, grefierului, partilor, aparatorilor si a celorlalte persoane care participa in procesul penal.

Expunerea sau considerentele cuprinde temeiurile de fapt si de drept care au condus, dupa caz, la respingerea sau admiterea apelului sau atunci cand s-a dispus trimiterea cauzei la procuror, decizia va trebui sa cuprinda si faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite si prin ce mijloace de proba.

Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia data de instanta de apel, data pronuntarii deciziei, mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.

Decizia trebuie sa cuprinda, atunci cand cauza a fost trimisa spre rejudecare, si ultimul act procedural ramas valabil, de la care procesul urmeaza sa-si reia cursul.


Efectele deciziei


Desi nedefinitiva, hotararea instantei de apel produce, totusi, unele consecinte.

Una dintre acestea este dezinvestirea instantei de apel, de judecarea cauzei. Ca urmare, instanta de apel nu mai poate sa dispuna asupra cauzei si nici sa revina asupra solutiei pronuntate.

Un alt efect al deciziei este acela ca pronuntarea ei face posibila curgerea termenului de recurs.

Potrivit art.4161, hotararea instantei de apel ramane definitiva la data expirarii termenului de recurs, la data retragerii recursului ori la data pronuntarii hotararii prin care s-a respins recursul declarat impotriva hotararii prin care s-a admis apelul.


Procedura de rejudecare (art. 384)


Judecarea in fond a cauzei de catre instanta de apel sau rejudecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii atacate, se desfasoara potrivit regulilor aplicabile la solutionarea cauzelor in prima instamta.

Limitele rejudecarii sunt date de existenta unei hotarari pronuntate de o instanta de judecata ierarhic superioara, prin care s-au stabilit anumite obligatii pentru instanta de rejudecare.




Grigore Theodoru, op. cit. p. 297

Grigore Theodoru, op. cit.p. 297

Carmen Silvia Paraschiv, Apelul penal, Editura Militara, Bucuresti, 1999, p. 12

I. Tanoviceanu, V. Dongoroz, Tratat de drept si procedura penala, vol V, Tipografia 'Curierul judiciar', p. 415 si urm; V. Ramureanu, Caile extraordinare de atac in procesul penal, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970, p. 7; V. Papadopol, C Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa 'Sansa' SRL, Bucuresti, 1994, p. 20

Theodoru V., p. 301 - 302

Theoduru V., p. 302

G. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Editura Hamangiu, 2007, p. 718

Calmen Silvia Paraschiv, op. cit., p. 455




Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }