Istoricul dreptului muncii

ISTORICUL DREPTULUI MUNCII

Dreptul muncii a fost o creatie a capitalismului, dar aceasta disciplina a aparut inca din secolul al XII - lea odata cu infiintarea organizatiilor corporatiste a meseriilor traditionale.

Aceste organizatii corporatiste functionau pe principii monopoliste numai membrii acestora puteau exercita o profesie.

Organizarea lor ierarhica incepea cu ucenicii a caror formare se desfasura in calfe, care la randul lor munceau sub autoritatea unui mester care- renumera pe cei dintai, parte in natura ( locuinta si hrana ), parte in bani.

Se pot distinge trei etape istorice in evolutia dreptului muncii :

- prima etapa incepe cu aparitia, la sfarsitul secolului XIX - lea a primelor activitati de tip industrial bazate pe folosirea muncii salariate si se incheie in anul 1944, odata cu instalarea comunismului.

In Romania, prima masura de ordin legislativ in domeniul raporturilor de munca a fost Legea sanitara din 16 iunie 1874 care cuprindea dispozitii de protectie a muncitorilor in domeniul igienei si sigurantei muncii.

In Basarabia, in anul 1883, a fost adoptat Statutul muncii industriale, care stabilea un oarecare regim de protectie pentru femei si copii, prin Legea din 28 februarie 1897 a fost reglementat repausul dumunical.

In evolutia legislatiei muncii doua legi importante au fost :

- Legea meseriilor din 1902 care reglementa organizarea corporatiilor de meseriasi si raporturile dintre patroni, lucratori si ucenici

Legea din 1906 asupra muncii minorilor si a femeilor in asezamintele industriale, care a fixat la 12 ani limita minima de varsta a angajatilor din industrie.

A doua etapa in evolutia dreptului muncii o reprezinta perioada regimului totalitar comunist instaurat in anul 1944 care a durat pana in decembrie 1989.

Aceasta perioada s-a concretizat pe inlocuirea tuturor reglementarilor anterioare anului 1944  printr-o multitudine de legii, decrete si hotarari ale fostului Consiliu de Ministri care :

- consacrau in mod formal cele mai insemnate drepturi si libertati democaratice din domeniul muncii

- constrangeau raporturile de munca intr-o conceptie rigida, etatista si supercentralizatoare.

CONTİNUTUL DREPTULUİ MUNCİİ

In aparitia si dezvoltarea speciei umane munca a fost factorul determinant si reprezinta o necesitate obiectiva pentru existenta si progresul societatii.

Munca, continutul ei, regimul ei economic si juridic, au cunoscut profunde transformarii.

Munca a stat la baza aparitiei lui " homo faber ", a evolutiei si dezvoltarii sale pana la stadiul omului, a civilizatiei moderne.

Munca are doua intelesuri :

- ea semnifica o activitate manuala sau intelectuala indreptata spre producerea unor bunuri sau crearea unor valori necesare satisfacerii trebuintelor lor materiale sau spirituale

- rezultatul acestei activitati.

" Munca reprezinta activitatea umana specifica manuala si/ sau intelectuala prin care oamenii isi utilizeaza forta de munca in scopul producerii bunurilor cerute de satisfacerea trebuintelor lor " .

In sens larg, obiectul dreptului muncii il constituie totalitatea normelor juridice care reglementeaza procesul in care se desfasoara munca omului, adica relatiile sociale care se stabilesc intre oamenii in procesul muncii.

Munca poate fi o nevoie vitala, care tine de mijlocul de realizare a aspiratiilor individului, dar poate fi si o necesitate impusa omului de societate, pornind de la aceasta realitate se ajunge la concluzia ca obiectul dretului muncii consta in acele norme juridice care reglementeaza munca liber consimtita, desfasurata pe baze contractuale, caracterizata de principiile mutualitatii si protectiei legii.

Dreptul muncii nu are ca obiect toate formele muncii, tinde sa delimiteze strict campul acestor raporturi de munca.

Nu fac parte din obiectul dreptului muncii acele relatii sociale care privesc munca prestata in propria gospodarie pentru satisfacerea unor nevoi personale, de asemenea nu sunt cuprinse in sfera dreptului muncii acele norme care reglementeaza exercitarea unor profesii libere si activitatile care prin natura lor sunt reglementate de normele altor ramuri de drept.

Conform, Dictionarului explicativ al limbii romane prin munca se intelege activitatea constienta indreptata spre un anumit scop, in procesul careia omul efectueaza, reglementeaza si controleaza prin actiunea sa in schimbul de materii dintre el si natura pentru satisfacerea trebuintelor sale.

In Spania, dreptul muncii cuprinde aria tuturor reglementarilor juridice si a principiilor care au ca obiect barbatii si femeile care muncesc pentru altcineva si ansamblul institutional ce are legatura cu o astfel de situatie.

In Romania, dreptul muncii constituie acea disciplina a stiintelor juridice care studiaza totalitatea aspectelor teoretice si practice ale raporturilor juridice de munca nascute intre angajatori si angajatii subordonati acestora in baza contractelor individuale si colective de munca si rolul statului in desfasurarea acestor raporturi.

Conform Organizatiei İnternationale a Muncii care este o institutie specializata a O.N.U. se mentioneaza ca munca nu este o marfa, de aceea munca nu este supusa reglementarilor legale privind concurenta.

Actele Organizatiei İnternationale a Muncii sunt :

- Constitutia Organizatiei İnternationale a Muncii

- Conventiile

- Recomandariile.

Pana in prezent, Organizatia İnternationala a Muncii a adoptat peste 180 de conventii cu privire la cele mai importante probleme de munca, cum ar fi :

- drepturile si libertatile fundamentale ale omului

- conditii de munca

- munca femeilor si a copiilor

- salariatii in varsta

- muncitorii migrantii.

İZVOARELE DREPTULUİ MUNCİİ

Dreptul muncii este reglementat prin Constitutie, Codul Muncii si prin numeroase legi speciale[2].

Din categoria izvorelor dretului muncii fac parte si ordonantele si hotararile Guvernului, ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de ministri si conducatorii altor organe centrale.

De asemenea sunt considerate izvoare de drept contractele colective de munca, regulamentele interne si regulamentele de organizare si functionare.

Aceste izvoare de drept au o factura deosebita, deoarece este consecinta negocierii, conventiei intre cei doi parteneri sociali.

DOMENİUL DE APLİCARE AL DREPTULUİ MUNCİİ

Codul Muncii reglementeaza :

- totalitatea raporturilor individuale si colective de munca

- jurisdictia muncii

- controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca

- raporturile de munca reglemetate prin legi speciale

Codul Muncii se aplica urmatoarelor categorii de persoane :

- organizatiilor sindicale si patronale

- angajatorilor, persoane fizice si juridice

- cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca, care presteaza munca in Romania

- cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca, care presteaza munca in strainatate, in baza unor contracte incheiate cu un angajator roman

- cetatenilor straini sau apatrizi incadrati cu contract individual de munca, care presteaza munca pentru un angajator roman pe teritoriul Romaniei

- persoanelor care au dobandit statutul de refugiat si se incadreaza cu contract individual de munca pe teritoriul Romaniei

- ucenicilor care presteaza munca in baza unui contract de ucenicile la locul de munca.

PRİNCİPİİ FUNDAMENTALE ALE  DREPTULUİ MUNCİİ

LİBERTATEA MUNCİİ

Libertatea muncii este garantata de Constitutie. Constitutia in art. 41 prevede garantarea dreptului la munca, a alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, principiu instituit si art. 3 din Codul Muncii.

Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca, orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.

" Dreptul oricarei persoane la munca, la libera alegere a profesiei si felului muncii, la conditii echitabile si satsifacatoare de prestare a acestei muncii "[3]

İNTERZİCEREA MUNCİİ FORTATE

Munca fortata este orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.

Munca fortata este interzisa facand exceptie :

- munca unei persoane condamnate, prestata in conditii normale, in periada de detentie sau de libertate conditionata

- activitatile pentru indeplinirea indatoririlor militare si cele desfasurate, potrivit legii, in locul acestora, din motive religioase sau de constiinta

- prestatii impuse in situatia creata de calamitati sau de alt pericol si cele care fac parte din obligatiile civile normale stabilite de lege.

Codul Muncii arata ca nu constituie munca fortata munca sau activitatea impusa de autoritatile publice :

- pentru indeplinirea obligatiilor civice stabilite prin lege

- in baza unei hotarari judecatoresti de condamnare, ramasa definitiva

- in caz de forta majora.

PRİNCİPİUL EGALİTATİ DE TRATAMENT FATA DE TOTİ SALARİATİİ Sİ ANGAJATORİİ

" Cetatenii sunt egali in fata legii sia autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminare "[4].

Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, culoare, etnie, etc[5] este interzisa.

Constituie discriminare directa actele si faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, intemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile precizate mai sus, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute in legislatia muncii.

Constituie discriminare indirecta actele si faptele intemeiate in mod aparent pe alte criterii decat cele de mai sus, dar care produc efectele unei dicriminarii directe.

PRİNCİPİUL PROTECTİEİ MUNCİİ este reglementat atat de Constitutie. 38 cat si de Codul muncii.

Orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate in munca, precum si de respectarea demnitatii si a constiintei sale, fara nici o discriminare.

Acest principiu deriva din drepturile fundamentale ale omului, egalitatea in fata legii fiind reglemtata la sfarsitul sec. al XVIII-lea.

Codul muncii prevede expres ca tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, dreptul la negocieri colective, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protectie impotriva concedierilor nelegale.

PRİNCİPİUL DREPTULUİ LA ASOCİERE reglementat de cod in art. 7 este o reflectare a reglementarii sindicatelor din Constitutie (art. 9).

Astfel, atat salariatii cat si angajatorii se pot asocia liber pentru apararea drepturilor si promovarea intereselor lor profesionale, economice si sociale.

Dreptul la asociere sta la baza dreptului la negociere colectiva, pe care de asemenea il recunoaste legislatia muncii actuala.

PRİNCİPİUL CONSENSUALİSMULUİ art. 8 din cod reglementeaza principiul consensualismului in ceea ce priveste prestarea muncii remunerate, relatiile de munca se bazeaza pe principiul comnsensualitatii si al bunei credinte.

Legea stabileste ca pentru buna desfasurare a raporturilor demunca, participantii la raporturile de munca se vor informa si se vor consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca.