Executarea directa (in natura) a obligatiilor
Executarea
silita (urmarirea silita) este procedura
prin mijlocirea careia creditorul, titular al dreptului recunoscut
printr-o hotarare judecatoreasca sau printr-un alt titlu
executoriu, constrange - cu concursul organelor de stat competente - pe debitorul
sau, care nu-si executa de buna voie obligatiile
decurgand dintr-un asemenea titlu, de a si le aduce la indeplinire, in mod
silit. Legislatia executionala reglementeaza doua modalitati diferite de
executare: executarea
silita directa si executarea silita indirecta. Executarea silita este directa atunci cand creditorul
tinde sa obtina realizarea in natura a prestatiei care
formeaza obiectul obligatiei debitorului, astfel cum aceasta este
inscrisa in titlul executoriu, obligatie de a face. Aceasta
modalitate de executare mai este cunoscuta si sub denumirea de executare silita in natura. Daca
obiectul obligatiei debitorului il constituie un bun determinat, dupa
natura bunului, mobil sau imobil, executarea silita directa va fi mobiliara sau imobiliara. In cazul executarii silite directe imobiliare,
executorul judecatoresc este cel de la locul asezarii bunului.
Tot in cadrul aceleiasi modalitati exista si
executarea silita directa a obligatiilor de a face sau a nu face
ceva care implica faptul personal al debitorului. Aceasta
obligatie nu poate fi realizata pe calea constrangerii fizice.
Singura cale de constrangere pentru a determina pe debitor sa-si
execute obligatia in natura consta in aplicarea daunelor cominatorii, ca o
sanctiune constand in plata unei sume de bani pentru fiecare zi de
intarziere pana la executarea obligatiei in natura sa specifica,
sau incuviintarea de a executa creditorul obligatia debitorului, dar
pe cheltuiala acestuia. Executarea silita directa sau in natura
se realizeaza sub trei forme: a
predarii bunurilor
mobile; a predarii bunurilor imobile si a executarii altor obligatii de a face
sau a obligatiei de a nu face: predarea silita a bunurilor mobile.-Procedura
predarii silite a bunurilor debuteaza printr-o somatie
transmisa prin executorul
judecatoresc debitorului, pentru a i se oferi acestuia posibilitatea de a
se conforma
obligatiei stabilite prin titlul executoriu. Daca partea obligata sa predea un bun mobil,
determinat prin cantitate si calitate,
nu-si indeplineste obligatia in termen de o zi de la primirea
somatiei, predarea lui
se va face prin executare silita (art. 575 C. proc. civ.). In scopul realizarii
executarii, executorul judecatoresc va ridica bunul urmarit de la debitor sau de la persoana la
care se afla, punandu-l pe creditor in drepturile sale, stabilite prin titlul executoriu. Despre aceste operatii
executorul judecatoresc va incheia un proces-verbal, stabilind totodata
cheltuielile de executare pe care urmeaza sa le plateasca
debitorul. Procesul-verbal
mentionat constituie titlu executoriu in privinta cheltuielilor de
executare stabilite in
sarcina debitorului; predarea
silita a bunurilor imobile.-Procedura predarii silite a
bunurilor imobile constituie o forma de urmarire directa a obligatiei care
formeaza obiectul raportului juridic recunoscut printr-un titlu
executoriu. Aceasta
forma de executare se poate realiza in cazul admiterii unei actiuni
in revendicare, a unei
actiuni in evacuare si in cazul oricarei hotarari prin care
s-a dispus restituirea
sau predarea unui bun imobil. Aceasta
procedura cuprinde, in principiu, aceleasi etape ca si in cazul
predarii silite a bunurilor mobile. Astfel, daca partea obligata
sa paraseasca ori sa predea un imobil nu-si indeplineste
aceasta obligatie in termen de 5 zile de la primirea somatiei,
ea va fi indepartata prin executare silita, iar imobilul va fi
predat celui indreptatit. In vederea executarii silite a
obligatiei, executorul judecatoresc va soma pe debitor sa
paraseasca de indata imobilul, iar in caz de impotrivire,
va elibera imobilul cu ajutorul fortei publice, punand pe creditor in
drepturile sale. Daca executarea priveste un imobil in care se
gasesc bunuri mobile ce nu formeaza obiectul executarii si
pe care debitorul nu le ridica singur, executorul va incredinta
aceste bunuri in pastrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului. Despre
indeplinirea executarii potrivit prevederilor prezentei sectiuni
executorul judecatoresc va intocmi un proces-verbal; executarea silita a altor obligatii
de a face sau de a nu face-Necesitatea executarii silite se poate
ivi nu doar in cazul in care urmaritul a fost obligat printr-un titlu
executoriu sa predea un bun mobil sau imobil determinat, ci si atunci
cand el a fost obligat sa faca ceva sau sa se abtina
de la o anumita actiune. Astfel, daca debitorul refuza
sa indeplineasca o obligatie de a face, cuprinsa intrun titlu
executoriu, in termen de 10 zile de la primirea somatiei, creditorul poate
fi autorizat de instanta de executare, prin incheiere irevocabila,
data cu citarea partilor, sa o indeplineasca el
insusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului. Daca
obligatia de a face nu poate fi indeplinita prin alta
persoana decat debitorul, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei,
prin aplicarea unei amenzi civile. Instanta sesizata de creditor
poate obliga pe debitor, prin incheiere irevocabila, data cu citarea
partilor, sa plateasca, in favoarea statului, o
amenda civila de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilita pe zi
de intarziere pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu.
Pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neindeplinirea obligatiei creditorul
poate cere obligarea debitorului la daune-interese. Aceste dispozitiile
sunt aplicabile in mod corespunzator si in cazul cand titlul executoriu
cuprinde o obligatie de a nu face. Creditorul va putea cere instantei
de executare sa fie autorizat, prin incheiere irevocabila, data
cu citarea partilor, sa desfiinteze el insusi sau prin
alte persoane, daca este cazul, pe socoteala debitorului, lucrarile
facute de acesta impotriva obligatiei de a nu face. Daca
debitorul se opune la executarea obligatiei de catre creditor, acesta
va putea obtine, prin intermediul executorului judecatoresc,
concursul organelor de politie, jandarmerie sau al altor agenti ai
fortei publice, dupa caz.
