QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Efectuarea urmaririi penale








Efectuarea urmaririi penale


Pentru declansarea procesului penal trebuie ca organul judiciar penal competent sa fie sesizat ( incunostintat) despre savarsirea unei infractiuni.

Prin mod de sesizare a organului de urmarire penala se intelege mijlocul prin care acesta ia cunostinta, in conditiile legii, despre savarsirea unei infractiuni, determinand obligatia acestuia de a se pronunta cu privire la inceperea urmaririi penale referitoare la acea infractiune.




Sesizarea inseamna aducerea la cunostinta organelor judiciare penale competente a imprejurarii savarsirii unei infractiuni, in vederea luarii masurilor procesuale si procedurale prevazute de lege.

Modurile de sesizare se clasifica, in raport cu sursa de informare in:

a) moduri de sesizare externe (plangerea, denuntul);

b) moduri de sesizare interne (sesizarea din oficiu);

Modurile de sesizare se clasifica, in raport de efectele pe care le produc in:

a) moduri de sesizare generale (plangerea, denuntul, sesizarea din oficiu), care produc efec­ tul de a incunostinta organul de urmarire penala, nefiind indispensabile pentru inceperea urmaririi penale deoarece pot fi inlocuite;

b) moduri de sesizare speciale (plangerea prealabila, sesizarea si autorizarea organului competent, manifestarea dorintei guvernului strain), care produc efectul de a incunostinta organul de urmarire penala, dar, spre deosebire de cele generale, sunt indispensabile pen­tru inceperea urmaririi penale, neputand a fi inlocuite;

Modurile de sesizare se clasifica, in raport de organul de urmarire sesizat in:

a) moduri de sesizare primare, in situatia in care incunostintarea despre savarsirea unei infractiuni a ajuns pentru prima data in fata unui organ de urmarire penala (de exemplu, plangerea, denuntul, sesizarea din oficiu);

b) moduri de sesizare complementare, in situatia in care cauza a trecut anterior in fata unui alt organ de urmarire penala (de exemplu, in cazul in care un organ de urmarire penala isi declina competenta in favoarea altui organ potrivit art. 210 alin. (2) C. proc. pen.).


§1. Modurile generale de sesizare a organelor de urmarire penala

Plangerea respectiv incunostintarea facuta de o persoana fizica sau de o persoana juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune (art.222 Cod de procedura penala);

Plangerea trebuie sa contina:

numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului;

- descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii;

- indicarea faptuitorului, daca este cunoscut;

- indicarea mijloacelor de proba;

Plangerea poate fi facuta in scris (situatie in care ea trebuie semnata de petitionar; lipsa semnaturii nu va putea impiedica organul de urmarire sa tina seama de ea, putand sa o con­sidere fie denunt anonim, fie o sesizare din oficiu) sau oral (situatie in care se consemneaza intr-un proces-verbal de organul care o primeste);

Persoanele care pot face plangere sunt:

- persoana careia i s-a cauzat o vatamare prin infractiune; plangerea intocmita de o per­soana cu capacitate de exercitiu restransa (minor intre 14 si 18 ani) va fi incuviintata de catre persoanele prevazute de legea civila (parinte, tutore, curator);

- prin mandatar, mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramane atasata plangerii;

- prin substituiti procesuali (unul dintre soti pentru celalalt sot sau copilul major pentru parinti; persoana vatamata poate sa declare ca nu isi insuseste plangerea, situatie in care inscrisul respectiv nu poate fi luat in considerare ca fiind plangere);

- prin reprezentantii legali, pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu (minorul care nu a implinit 14 ani si persoana pusa sub interdictie);

Plangerea gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite organului competent (art. 222 alin. (7) C. proc. pen.).


Denuntul, are acelasi caracter ca si plangerea, dar persoana care il face nu este circumstantiata (art.223 Cod de procedura penala), putand fi facut de orice persoana fizica sau juridica, care a luat cunostinta de savarsirea unei infractiuni, chiar si de catre cel care a comis-o ( autodenunt);

Continutul denuntului este similar cu cel al plangerii;

Denuntul poate fi facut in scris (situatie in care este necesara semnatura denuntatorului;

Denuntul nesemnat este considerat o simpla informare in baza careia, dupa o prealabila ve­rificare a veridicitatii sale, organul de urmarire penala se poate sesiza din oficiu) sau oral (situatie in care se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul in fata caruia a fost facut);

Denuntul poate fi formulat de catre orice persoana;

- in anumite situatii, denuntul poate fi facut chiar de catre persoana care a savarsit infractiunea (ipoteza autodenuntului).

- mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune (art. 255 C. pen.);

- cel care a savarsit infractiunea de denuntare calomnioasa nu se pedepseste daca, mai inainte de punerea in miscare a actiunii penale fata de persoana in contra careia s-a facut denuntul sau plangerea, se autodenunta, in sensul recunoasterii faptului ca denuntul este mincinos (art. 259 C. pen.);

- denuntul este facultativ, cu anumite exceptii, dupa cum urmeaza:

- omisiunea de a denunta de indata savarsirea vreuneia dintre infractiunile contra sigu­rantei statului prevazute in art. 155-163, 1661 si 167 C. pen. constituie infractiune

- omisiunea de a denunta de indata savarsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute in art. 174, 175, 176,211 C. pen. etc., constituie infractiune.

Sesizarea din oficiu are un caracter intern, se face numai de organul de urmarire penala care a luat cunostinta prin orice mijloc, fara vreo interventie din afara, ca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala; aceasta posibilitate nu este recunoscuta de lege si instantei de judecata.


ipoteze:

Constatarea unor infractiuni flagrante, in care situatie organul de urmarire penala incheie un proces-verbal ce constituie actul de incepere din oficiu a urmaririi penale;

- prin denunturi anonime, scrise sau verbale (telefonice); in aceasta situatie se impune ca cercetarile cu privire la faptele semnalate sa fie intreprinse cu multa operativitate, dis­cretie si atentie, deoarece s-ar putea ca ele sa nu fie veridice;

- prin mijloace de informare in masa (presa scrisa si vorbita);

- zvonul public;

- cercetarea altor fapte; astfel, organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu cand, desfasurand o cercetare in legatura cu o cauza, descopera fapte sau aspecte noi, uneori cu totul straine de ceea ce se cerceteaza;

- constatarea unor infractiuni de catre alte organe decat cele de urmarire penala (organele de constatare prevazute de art. 214 C. pen., comandantii de nave si aeronave, agentii po­litiei de frontiera etc.).


Modurile speciale de sesizare a organelor de urmarire penala


Plangerea prealabila;

Sesizarea la cererea organului competent;

Autorizarea organului prevazut de lege.


Plangerea prealabila, mod special de sesizare a organelor de urmarire penala

Plangerea prealabila este o institutie juridica cu caracter mixt:

- din punctul de vedere al dreptului penal, reprezinta o conditie de pedepsibilitate; astfel, lipsa plangerii prealabile este considerata o cauza care inlatura raspunderea penala;

- din punctul de vedere al dreptului procesual penal, reprezinta o conditie de procedibili­tate, lipsa plangerii prealabile constituie o cauza care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale;

Plangerea prealabila reprezinta un mod special de sesizare a organelor de cercetare penala si a procurorului;

- distinctia dintre plangerea prealabila si plangere:

- plangerea reprezinta numai un act de sesizare a organelor de urmarire penala prevazut de art. 222 C. proc. pen., cata vreme plangerea prealabila, pe langa faptul ca este o modalitate speciala de sesizare a organelor de urmarire penala; este, in acelasi timp, si o conditie de pedepsibilitate si de procedibilitate;

- plangerea nu reprezinta singurul mod de sesizare a organelor de urmarire penala, art. 221 C. proc. pen., reglementand si denuntul ca mod de sesizare sau sesizarea din oficiu, cata vreme plangerea prealabila reprezinta singurul act de sesizare pentru unele infractiuni prevazute in mod special;

- plangerea, odata depusa la organul judiciar, nu mai poate fi retrasa, operand in acest caz principiul oficialitatii, pe cand, in situatia plangerii prealabile, principiul oficialitatii nu-si are aplicabilitate, iar persoana vatamata are posibilitatea de a opera cu doua institutii conexe plangerii prealabile, si anume, retragerea plangerii prealabile, respectiv, impacarea partilor;

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila in cazul urmatoarelor infractiuni: lovirea sau alte violente (art. 180 C.pen.), vatamarea corporala (art. 181 C.pen.), vatamarea corporala din culpa (art. 184 alin. (1) si (3) C.pen.), violarea de domiciliu (art. 192 C.pen.), amenintarea (art. 193 C.pen.), violarea secretului corespondentei (art. 195 c.pen.), divul­garea secretului profesional (art. 196 C.pen.), violul (art. 197 alin. (1) C.pen.), pedepsirea unor furturi la plangerea prealabila (art. 210 C.pen.), abuzul de incredere (art. 213 C.pen.), distrugerea (art. 217 alin. (1) C.pen.), tulburarea de posesie (art. 220 C.pen.), abandonul de familie (art. 305 C.pen.), nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului (art. 307 C.pen.), tulburarea folosintei locuintei (art. 320 C.pen.).


Titularii plangerii prealabile

Plangerea prealabila poate fi introdusa de catre urmatoarele categorii de persoane:

- persoana vatamata (cand cel vatamat este un minor cu capacitate de exercitiu restransa, plangerea trebuie introdusa de acesta cu incuviintarea reprezentantului legal);

- reprezentanti conventionali (mandatul trebuie sa fie special; procura se ataseaza plangerii);

- reprezentantii legali (pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, pot face plan­gere prealabila reprezentantii lor - parintii, tutorele sau curatorul);

In cazul in care o infractiune a vatamat mai multe persoane si numai una dintre aceste per­soane a facut plangere prealabila, aceasta este suficienta pentru a subzista raspunderea penala;

Fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor la savarsirea ei, chiar daca plan­gerea prealabila s-a facut sau se mentine cu privire numai la unul dintre ei.


Continutul plangerii prealabile. Termenul de introducere

Plangerea prealabila trebuie sa cuprinda descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizarea daca persoana vata­mata se constituie parte civila, indicarea persoanei responsabile civilmente (cand este cazul);

Plangerea prealabila formulata oral este consemnata de organul judiciar care este sesizat in acest mod;

In cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni;

- din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul;

- de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul (in situatiile cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil);

In cazul in care plangerea prealabila a fost introdusa in termenul prevazut de lege la un or­gan necompetent, ea se considera valabil introdusa.


Aspecte specifice privind procedura plangerii prealabile

Procedura in cazul infractiunilor flagrante

In cazul in care infractiunea este flagranta, organul de urmarire penala este obligat sa con­state savarsirea acesteia, chiar daca nu s-a introdus plangerea prealabila;

Dupa constatarea infractiunii flagrante, organul de urmarire penala cheama persoana vata­mata si daca aceasta declara ca face plangere prealabila continua cercetarile; in caz contrar,procurorul dispune incetarea urmaririi penale.


Procedura in caz de conexitate sau indivizibilitate

In caz de conexitate sau indivizibilitate intre o infractiune pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila si o alta infractiune pentru care punerea in miscare a actiunii penale nu se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, daca dis­jungerea nu este posibila, se aplica procedura prevazuta in art. 35 C. proc. pen.


Procedura in cazul schimbarii incadrarii juridice

Daca intr-o cauza in care s-au facut acte de cercetare penala se considera ulterior ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pentru care este necesara plangerea prealabila, orga­nul de cercetare penala cheama partea vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere;

Daca persoana vatamata face plangere, organul de cercetare penala continua cercetarea;

Daca persoana vatamata nu face plangere, organul de cercetare transmite actele procuroru­lui in vederea incetarii urmaririi penale.


Medierea in procedura plangerii prealabile

Procesele penale declansate ca urmare a introducerii plangerii prealabile pot fi preintam­pinate ori finalizate prin intermediul procedurii medierii;

Medierea reprezinta o modalitate facu1tativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate, bazata pe increderea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.

Procedura medierii este reglementata in Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, publicata in M. Of. nr. 441 din 22 mai 2006;





Persoana vatamata si faptuitorul nu pot fi constransi sa accepte procedura medierii.


Alte moduri speciale de sesizare a organelor de urmarire penala

- sesizarea organului prevazut de lege

- sesizarea comandantului pentru infractiuni comise de militari sau de civili in legatura cu obligatiile militare (infractiuni contra ordinii si disciplinei militare, sustragerea de la serviciul militar, sustragerea de la recrutare etc.);

- sesizarea organelor competente ale cailor ferate, pentru unele infractiuni contra sigu­rantei circulatiei pe caile ferate;

- cererea Camerei Deputatilor, Senatului si Presedintelui Romaniei, pentru infractiuni savarsite in exercitiul functiei de catre membrii Guvernului;

- hotararea Camerei Deputatilor si Senatului de a pune sub acuzare Presedintele Romaniei pentru inalta tradare;

- autorizarea organului prevazut de lege

- autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru infractiunile savarsite in afara teritoriului tarii contra statului roman sau contra vietii unui cetatean roman ori prin care s-a adus o vatamare grava integritatii cor­porale sau sanatatii unui cetatean roman, cand sunt savarsite de catre un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii (art. 5 C. pen.);

- exprimarea dorintei guvernului strain pentru infractiuni contra vietii, integritatii corporale, sanatatii, libertatii sau demnitatii savarsite impotriva unui reprezentant al statului respectiv.


Actele premergatoare

Potrivit art. 224 Cod de procedura penala, in vederea inceperii urmaririi penale se pot desfasura o serie de activitati anterioare, care se consemneaza intr-un proces verbal ce constituie mijloc de proba.

Actele premergatoare au natura juridica proprie. Ele completeaza si verifica informatiile existente si fundamenteaza convingerea organelor de urmarire penala.

In faza actelor premergatoare por fi efectuate anumite investigatii prealabile, ca ascultarea unor persoane, cercetari la fata locului, perchezitii, insa nu pot fi dispuse masuri procesuale, deoarece acestea por fi luate numai fata de invinuit sau inculpat, ceea ce implica o urmarire penala inceputa.

Nu in orice cauza pot fi efectuate acte premergatoare, ci numai in situatiile in care actele de sesizare adresate organelor de urmarire penala nu contin suficiente elemente pentru a se dispune inceperea urmaririi penale.

Actele premergatoare se efectueaza in vederea indeplinirii urmatoarelor obiective:

- completarea informatiilor organelor de urmarire penala pentru a le aduce la nivelul unor cunostinte si constatari care sa determine inceperea urmaririi penale;

- verificarea informatiilor deja detinute in baza sesizarii primite;

- verificarea existentei sau inexistentei vreunuia din cazurile prevazute la art. 10 C. proc. pen., a caror incidenta ar putea determina, dupa caz, dispunerea inceperii sau neinceperii urmaririi penale.

- in cadrul actelor premergatoare se pot desfasura o multitudine de activitati dupa cum urmeaza:

- activitati care nu au elemente comune cu regulile procesuale penale, nefiind reglemen­tate in Codul de procedura penala (spre exemplu, filajul unor persoane suspecte, organi­zarea de filtre, efectuarea de razii etc.);

- activitati care, sub aspect formal, pot semana cu unele acte procedurale, dar care nu capata haina juridica a acestora (spre exemplu, verificarea gestiunii prin efectuarea unei revizii contabile, activitate care prezinta aspecte comune cu desfasurarea expertizei judi­ciare, relatii scrise sau verbale de la diferite persoane care pot avea aspecte comune cu declaratiile partilor sau ale martorilor etc.);

- activitati desfasurate conform regulilor procesuale penale (spre exemplu, cercetarea la fata locului, in cazul constatarii unei infractiuni flagrante, dispunerea unei constatari medico-legale, in cazul descoperirii unui deces, survenit in conditii violente sau sus­pecte, ridicarea de obiecte si inscrisuri etc.);

- pe parcursul desfasurarii actelor premergatoare, nu se pot dispune masuri procesuale, deoarece acestea se pot lua numai impotriva invinuitului sau inculpatului, ceea ce implica existenta unui cadru procesual (respectiv, inceperea urmaririi penale);

- actele premergatoare se efectueaza pana la momentul in care organul judiciar competent are suficiente informatii in baza carora sa poata dispune inceperea urmaririi penale;

- actele premergatoare se consemneaza intr-un proces-verbal care poate constitui mijloc de proba in procesul penal.


Organele competente sa efectueze acte premergatoare

Actele premergatoare pot fi efectuate de catre:

- organele de urmarire penala (atat procurorul, cat si, mai ales, organele de cercetare penala);

lucratorii operativi anume desemnati din Ministerul Administratiei si Internelor, altii decat cei cu atributii de cercetare penala;

- lucratorii operativi din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei

nationale, anume desemnati in acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale;

- investigatorii sub acoperire anume desemnati din cadrul politiei judiciare.


Actele premergatoare efectuate de investigatorii sub acoperire desemnati din cadrul politiei judiciare

Se pot folosi investigatori sub acoperire doar in conditiile existentei autorizarii motivate a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala;

Conditiile-premisa pentru obtinerea autorizarii procurorului sunt urmatoarele:

- existenta indiciilor temeinice si concrete despre savarsirea ori pregatirea unor infractiuni grave (infractiuni contra securitatii nationale prevazute in codul penal si in legi speciale,infractiuni de trafic de stupefiante si arme, trafic de persoane etc.)

- infractiunea respectiva sa nu poata fi descoperita ori faptuitorii sa nu poata fi identificati prin alte mijloace.

Cererea de autorizare adresata procurorului va contine urmatoarele elemente:

- datele si indiciile privitoare la faptele si persoanele fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune;

- perioada pentru care se cere autorizarea;

Ordonanta de autorizare a folosirii investigatorilor sub acoperire va cuprinde urmatoarele mentiuni:

- indiciile temeinice si concrete care justifica masura si motivele pentru care masura este necesara;

- activitatile pe care le poate desfasura investigatorul sub acoperire; in cazuri urgente si temeinic autorizate se poate solicita autorizarea si a altor activitati decat cele initiale, procurorul trebuind a se pronunta de indata;

- persoanele fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune;

- identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmeaza sa desfasoare activitatile autorizate;

Perioada pentru care se da autorizarea:

- cel mult 60 de zile (art. 2242 alin. (2) C. proc. pen.);

- perioada poate fi prelungita, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile;

- durata totala, in aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi un an;

- alte mentiuni prevazute de lege;

- identitatea reala a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvaluita, acest aspect facand parte din secretul profesional;

Prin procedeul procurorului de a aduce la cunostinta inculpatului, acuzat de trafic de droguri, ca in dosarul de urmarire penala faptele au fost probate prin folosirea unui investigator sub acoperire s-a realizat o divulgare tacita a identitatii politistului, viata, integritatea corporala ori sanatatea acestuia fiind astfel puse in pericol.


§4. Inceperea urmaririi penale –art.229 Cod de procedura penala .


Consideratii preliminare

Inceputul urmariri penale determina limita in timp a declansarii procesului penal si pozitia procesuala a participantilor fixandu-le drepturile si obligatiile.

Specific este faptul ca urmarirea penala incepe indiferent daca in actul de sesizare se indica sau nu cine este faptuitorul si indiferente daca acesta este sau nu cunoscut si spunem ca urmarirea penala poate incepe si „in rem”.

Inceperea urmaririi penale se face prin rezolutie si din acest moment faptuitorul devine invinuit si este subiect de drept procesual.

Conditii care se cer:

- o conditie pozitiva, adica un minim de date cu privire la savarsirea infractiunii

o conditie negativa, adica inexistenta cazurilor prevazute in art.10 cu exceptia celui de la lit. b1.

Rezolutia de incepere a urmaririi penale trebuie confirmata motivat de procurorul care supravegheaza activitatea de urmarire penala in termen de cel mult 48 ore de la inceperea urmaririi penale, organele de cercetare penala fiind obligat sa inainteze si dosarul cauzei.

Sanctiunea neconfirmarii – inexistenta inceperii urmaririi penale. Actele efectuate dupa inceperea urmaririi penale neconfirmate se considera a nu fi facute in cursul urmaririi penale.

Daca se constata existenta vreunui caz de la art. 10 Cod de procedura penala (cu exceptia art. 10 lit. b1) se inainteaza procurorului propunerea de neincepere a urmaririi penale ( N.U.P.), acesta din urma pronuntandu-se prin rezolutie.

Impotriva rezolutiei de N.U.P., partea interesata poate formula plangere adresata prim-procurorului, in termen de 20 de zile de la comunicarea solutiei.

Inceperea urmaririi penale se poate dispune de procuror sau de organul de cercetare penala prin urmatoarele acte:

In cazul sesizarii prin plangere, denunt ori in ipoteza sesizarii din oficiu, rezolutia de incepere a urmaririi penale (act simplu, atat in forma, cat si in continut, cuprinzand doar temeiul legal, dispozitia de incepere a urmaririi penale, data si ora la care s-a inceput urmarirea penala, incadrarea juridica, numele si prenumele faptuitorului, daca acesta este cunoscut si semnatura organului de urmarire penala); rezolutia va fi inregistrata intr-un registru special;

Ordonanta prin care procurorul solutioneaza un conflict de competenta, dispunand toto­data si inceperea urmaririi penale;

Organul de urmarire penala comunica organului care a inregistrat persoana juridica despre inceperea urmaririi penale impotriva persoanei juridice, in vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare (art. 4797 alin. (1) C. proc. pen.);

Cu ocazia sesizarii organelor judiciare in vederea inceperii urmaririi penale pot fi incidente urmatoarele ipoteze:

- se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute la art. 10 C. proc. pen., cu exceptia celor de la lit. b1) si i);

- se constata existenta cazului prevazut in art. 10 lit. b1) C. proc. pen.;

a-se constata existenta cazului prevazut in art. 10 lit. i) C. proc. pen.;

Ipoteza existentei vreunuia din cazurile prevazute la art. 10 C. proc. pen., cu exceptia celor de la lit. b1) si i);

- organul de cercetare penala inainteaza procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala;

daca procurorul este de acord cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, o con­firma prin rezolutie motivata si instiinteaza despre aceasta persoana care a facut sesizarea; impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale se poate face plangere la instanta de judecata;

- daca ulterior se constata ca nu a existat sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, procurorul infirma rezolutia si restituie actele organului de cercetare penala, dispunand inceperea urmaririi penale;

- daca procurorul constata ca in cauza nu este incident vreunul din cazurile prevazute in art. 10 C. proc. pen., cu exceptia lit. b1), restituie actele organului de cercetare penala, fie pentru completarea actelor premergatoare, fie pentru inceperea urmaririi penale;

Ipoteza existentei cazului prevazut in art. 10 lit. b1) C. proc. pen.

- organul de cercetare penala dispune inceperea urmaririi penale;

- organul de cercetare penala inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire penala;

- daca procurorul este de acord cu propunerea, dispune prin ordonanta scoaterea de sub urmarire penala si instiinteaza despre aceasta, cand este cazul, persoana care a facut sesizarea;

- daca procurorul constata ca in cauza nu este incident cazul prevazut la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. restituie dosarul organului de cercetare penala, care are obligatia de a continua urmarirea penala, procedand la efectuarea acesteia, potrivit legii si tinand seama de imprejurarile speciale ale fiecarei cauze;

Ipoteza existentei cazului prevazut in art. 10 lit. i) C. proc. pen.;

- a singurul organ judiciar penal competent a dispune o solutie corespunzatoare este instanta de judecata;

- dosarul este necesar a ajunge in fata instantei de judecata pentru ca aceasta sa dispuna incetarea procesului penal si inlocuirea raspunderii penale.


Desfasurarea urmaririi penale

Consideratii preliminare

Desfasurarea urmaririi penale presupune efectuarea tuturor actelor procesuale si procedurale necesare pentru realizarea obiectului urmaririi, motiv pentru care majoritatea activitatilor se concentreaza in jurul strangerii si administrarii probelor referitoare la existenta infractiunii, la identificarea faptuitorului si la stabilirea raspunderii acestuia, in asa fel incat sa se poata decide daca este sau nu cazul sa fie trimis in judecata.

Urmarirea penala se poate desfasura:

In rem, cand nu se cunoaste persoana faptuitorului, caz in care se efectueaza acte de urmarire penala pentru lamurirea imprejurarilor in care s-a savarsit infractiunea si pen­tru a descoperi identitatea persoanei care a savarsit fapta;

In rem si in personam cand se cunoaste persoana faptuitorului;

Urmarirea penala se poate desfasura:

- numai fata de invinuit, in cauzele penale mai simple si daca nu este necesara privarea de libertate a invinuitului pe o durata mai mare de 10 (zece) zile; in aceasta ipoteza, la finalizarea urmaririi penale se va dispune punerea in miscare a actiunii penale si tri­miterea invinuitului in judecata in calitate de inculpat;

- fata de inculpat, in cauzele penale complexe, cand exista probe temeinice ca faptuitorul poate fi invinovatit de savarsirea infractiunii, ceea ce determina punerea in miscare a actiunii penale, precum si posibilitatea privarii de libertate a inculpatului pe o durata de cel mult 180 de zile.



Daca in cauza exista temeiuri pentru punerea in miscare a actiunii penale, organul de cercetare penala face propuneri in acest sens prin intermediul unui referat care se inainteaza spre rezolvare procurorului.



Pentru a se pune in miscare actiunea penala trebuie intrunite cumulativ urmatoarele conditii:

faptuitorul sa fie cunoscut ;

sa exista probe sau indicii temeinice care justifica tragerea la raspundere penala a celui fata de care se efectueaza urmarirea penala ;

sa nu existe vreunul din cazurile prevazute de art.10 C. proc. pen. care impiedica punerea in miscare a actiunii penale.

Actul de inculpare in faza de urmarire penala:

Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale - este emisa de procuror si trebuie sa contina toate mentiunile generale indicate in art.203 Cod procedura penala si in plus date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia.

Rechizitoriul


Efectuarea urmaririi penale fata de invinuit

Urmarirea penala efectuata fata de invinuit se caracterizeaza printr-o serie de aspecte par­ticulare, cum ar fi:

- cauzele instrumentate nu sunt complexe;

- participarea persoanelor interesate, invinuitul si persoana vatamata, fara a avea calitatea de parti in procesul penal si avand drepturi procesuale mai restranse;

- interventia redusa a procurorului in activitatea organ ului de cercetare penala.

Organul de cercetare penala desfasoara o serie intreaga de activitati:

- audierea invinuitului si a partilor, a martorilor;

- dispozitia de efectuare a constatarilor tehnico-stiintifice sau medico-legale;

- ridicarea de obiecte sau inscrisuri;

- retinerea invinuitului (cu obligatia incunostintarii de indata a procurorului);

- solicitari adresate procurorului in vederea autorizarii unor activitati de ancheta penala (spre exemplu, punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurii arestarii preven­tive, efectuarea de interceptari si inregistrari audio-video, efectuarea unei perchezitii domiciliare, retinerea si predarea corespondentei etc.);

In ipoteza in care urmarirea penala este efectuata de catre procuror, intreaga activitate de strangere a probelor este realizata, in principiu, de catre acesta.


Punerea in miscare a actiunii penale

In cazul in care organul de cercetare penala considera ca sunt temeiuri pentru punerea in miscare a actiunii penale intocmeste un referat cu propuneri in acest sens, pe care il inain­teaza procurorului; acesta va dispune:

- punerea in miscare a actiunii penale, prin ordonanta, act de inculpare, care va contine, mentiunile prevazute in art. 203 C. proc. pen., date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia;

- infirmarea propunerii organului de cercetare penala, prin rezolutie; in aceasta ipoteza, procurorul poate sa dispuna restituirea dosarului organului de cercetare penala, daca considera necesara continuarea cercetarii penale sau clasarea, scoaterea de sub urmarire, incetarea urmaririi penale ori suspendarea urmaririi penale.


Efectuarea urmaririi penale fata de inculpat

Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in procesul penal si se numeste inculpat.

In acest caz se efectueaza, in principiu, toate actele de urmarire penala care sunt efectuate si fata de invi­nuit;

Dar, exista acte de urmarire penala specifice acestei situatii, cum ar fi:

- arestarea preventiva a inculpatului;

- inculpatul este chemat de catre organul de urmarire penala pentru a-i comunica fapta pentru care este invinuit si pentru a-i da explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are (in cazul in care inculpatul este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in tara, organul de cercetare penala va continua urmarirea, dupa punerea in miscare a actiunii penale si fara a-l asculta);

- inculpatul este obligat sa se prezinte la toate chemari le ce i se vor face in cursul proce­sului penal;

- inculpatul are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa.


Netrimiterea in judecata

Consideratii preliminare

Pe parcursul urmaririi penale, constatandu-se existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 C. proc. pen., se poate dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale, respectiv, clasarea;

Aceste ipoteze procesuale se caracterizeaza prin urmatoarele:

- reprezinta atributul exclusiv al procurorului;

- au drept finalitate stingerea urmaririi penale, impiedicand, practic, trecerea cauzei in faza de judecata;

- nu determina o solutionare a cauzei decat in sens negativ;

- au un caracter relativ, principiul autoritatii lucrului judecat avand aplicabilitate numai in cazul hotarari lor judecatoresti, nu si in cazul actelor procurorului.


Incetarea urmaririi penale

Incetarea urmaririi penale reprezinta o solutie de netrimitere in judecata, care are loc cand se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-h), i) si j) C. proc. pen. si exista invinuit sau inculpat in cauza.

La propunerea motivata a organului de cercetare penala, procurorul se pronunta asupra incetarii urmarii penale prin rezolutie motivata daca nu s-a pus in miscare actiunea penala si prin ordonanta daca s-a pus in miscare actiunea penala.

Pentru a se dispune incetarea urmaririi penale este necesar a fi indeplinite urmatoarele conditii:

- sa existe invinuit sau inculpat in cauza;

sa existe vreunul din cazurile prevazute la art. 10 lit. f)-h), i) si j C. proc. pen.

Incetarea urmaririi penale poate fi:

- totala (cand stingerea cauzei penale are loc in intregime);

- partiala (daca in aceeasi cauza sunt mai multi invinuiti sau inculpati ori daca mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, iar cazul de impiedicare a exercitarii actiunii penale se aplica numai pentru anumiti invinuiti sau inculpati, ori numai la anumite fapte);

Daca organul de cercetare penala constata existenta vreunui caz de incetare intocmeste un referat cu propunere in acest sens pe care, impreuna cu dosarul cauzei, il inainteaza procurorului care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala;

Procurorul poate dispune:

- restituirea dosarului la organul de cercetare penala, cu dispozitia de a termina cercetarea in ipoteza in care constata ca nu este cazul sa dispuna incetarea sau cand a dispus incetarea partial;

- incetarea urmaririi penale prin ordonanta (in cazul in care s-a pus in miscare actiunea penala) sau prin rezolutie motivata (in cazul in care nu s-a pus in miscare actiunea penala);

Ordonanta de incetare a urmaririi penale va cuprinde:

- mentiunile aratate in art. 203 C. proc. pen. (data si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la care se refera, obiectul actului, temeiul legal si semnatura celui care a intocmit-o);

- mentiuni1e speciale prevazute in art. 244 C. proc. pen. (datele privind persoana si fapta la care se refera incetarea, precum si temeiurile de fapt si de drept pe baza carora se dis­pune incetarea urmaririi penale);

- dispozitiile complementare prevazute in art. 245 C. proc. pen.

- revocarea masurilor asiguratorii luate in vederea repararii prejudiciului sau executarii pedepsei amenzii;

- confiscarea lucrurilor care, potrivit art. 118 C. pen., sunt supuse confiscarii speciale si restituirea celorlalte; daca proprietatea corpurilor delicte si a celorlalte obiecte care au servit ca mijloace materiale de proba este contestata, ele sunt pastrate de organul de cercetare penala pana la hotararea instantei civile;

- masurile asiguratorii privind reparatiile civile si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii; in cazul mentinerii masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca per­soana vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la comunicarea incetarii urmaririi penale, acestea se vor considera desfiintate;

- sesizarea instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris;

- stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare, a persoanelor care trebuie sa le suporte, precum si ordonarea incasarii lor;

- restituirea cautiunii in cazurile prevazute de lege;

- mentiuni despre luarea vreuneia dintre masurile de siguranta cu caracter medical (obligarea la tratament medical sau internarea medicala), daca in cursul urmaririi pe­nale s-a luat vreuna din aceste masuri;

- termenul inlauntrul caruia procurorul trebuie sa se pronunte asupra incetarii urmaririi penale din momentul inregistrarii dosarului cu propunerea organului de cercetare penala la secretariatul parchetului nu este precizat;

- exceptie: procurorul se va pronunta asupra incetarii urmaririi penale in aceeasi zi in care a primit propunerea de incetare de la organul de cercetare penala, cand cazul de incetare priveste un invinuit sau inculpat arestat.

Alte obligatii ale procurorului in ipoteza dispunerii incetarii urmaririi penale

- instiintarea persoanelor interesate;

- solicitarea revocarii arestarii preventive a invinuitului ori inculpatului (se inainteaza instantei competente dosarul cauzei impreuna cu referatul de propunere a revocarii arestarii preventive).



§7. Suspendarea urmaririi penale (art. 239-241 C. proc. pen.)

Suspendarea urmaririi penale consta in intreruperea temporara a procesului penal ca urmare a existentei unei boli grave a invinuitului sau inculpatului, care il impiedica sa ia parte la acti­vitatea procesuala, boala constatata printr-o expertiza medico-legala.

Pentru a se putea dispune suspendarea urmaririi penale, se impune indeplinirea urmatoare­lor conditii:

- invinuitul sau inculpatul sa sufere de o boala grava care il impiedica sa ia parte la pro­cesul penal; boala poate fi de ordin fizic sau psihic, temporara (de scurta sau de lunga durata), sau permanenta, curabila sau incurabila, independenta de vointa invinuitului sau inculpatului, ori, dimpotriva, rezultatul propriei sale activitati;

- boala grava sa fie constatata printr-o expertiza medico-legala:,

In ipoteza suspendarii urmaririi penale, organul de cercetare penala indeplineste urmatoa­rele activitati:

- dispune efectuarea unei expertize medico-legale (in ipoteza in care cererea invinuitului sau inculpatului de suspendare nu este insotita de depunerea la dosar a unui asemenea mijloc de proba); expertiza medico-legala nu este, insa, obligatorie;

- va inainta procurorului de supraveghere un referat cu propunerea de suspendare a urmaririi penale, impreuna cu dosarul cauzei;

- continua sa efectueze toate actele a caror indeplinire nu este impiedicata de situatia invi­nuitului sau inculpatului;

- se intereseaza periodic daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale (in cazul in care ca a incetat cauza de suspendare, inainteaza dosarul procuroru­lui pentru a dispune reluarea urmaririi penale);

Procurorul indeplineste urmatoarele activitati:

- dispune suspendarea urmaririi penale prin ordonanta

- mentiunile aratate in art. 203 C. proc. pen.;

- datele privitoare la persoana invinuitului sau inculpatului;

- fapta de care este invinuit;

- cauzele care au determinat suspendarea;

- masurile luate in vederea insanatosirii invinuitului sau inculpatului;

- comunica invinuitului sau inculpatului si persoanei vatamate despre luarea masurii;

- restituie dosarul organului de cercetare penala.

Conform art. 70 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea si organizarea profe­siei de mediator, daca procedura de mediere se desfasoara dupa inceperea urmaririi penale declansata in urma introducerii plangerii prealabile,

urmarirea penala se suspenda, in temeiul prezentarii de catre parti a contractului de mediere;





Suspendarea dureaza pana cand procedura medierii se inchide prin oricare din modalitatile legale.


Scoaterea de sub urmarire penala

Scoaterea de sub urmarire penala reprezinta o solutie de netrimitere in judecata, care are loc cand se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in alt. 10 lit. a)-e) C. proc. pen. si exista invinuit sau inculpat in cauza.

Pentru a se dispune scoaterea de sub urmarire penala este necesar a fi indeplinite urmatoa­rele conditii:

- sa existe invinuit sau inculpat in cauza;

- sa existe vreunul din cazurile prevazute la alt. 10 lit. a)-e) C. proc. pen.;

Scoaterea de sub urmarire penala poate fi:

- totala (cand stingerea cauzei penale are loc in intregime);

- partiala (daca in aceeasi cauza sunt mai multi invinuiti sau inculpati, ori daca mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, iar cazul de impiedicare a exercitarii actiunii penale se aplica numai pentru anumiti invinuiti sau inculpati, ori numai la anumite fapte);

Daca organul de cercetare penala constata existenta vreunuia dintre cazurile de scoatere de sub urmarire penala, va inainta procurorului dosarul, impreuna cu un referat cu propunerea de scoatere de sub urmarire penala;

Procurorul poate dispune:

- restituirea dosarului la organul de cercetare penala, cu dispozitia de a continua cerceta­rea, in cazul in care constata ca nu este cazul sa dispuna scoaterea de sub urmarire sau cand a dispus scoaterea de sub urmarire partial;

- scoaterea de sub urmarire penala:

» prin ordonanta (in cazul in care s-a pus in miscare actiunea penala);

» prin rezolutie motivata (in cazul in care nu s-a pus in miscare actiunea penala);

» numai prin ordonanta, in cazul prevazut de art. 10 lit. b1) C. proc. pen., indiferent daca actiunea penala a fost sau nu pusa in miscare;

Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala va cuprinde aceleasi mentiuni ca si ordonanta de incetare a urmaririi penale;

Termenul inlauntrul caruia procurorul trebuie sa se pronunte asupra scoaterii de sub urmarire penala din momentul inregistrarii dosarului cu propunerea organului de cercetare penala la secretariatul parchetului nu este precizat;

Exceptie: procurorul se va pronunta asupra scoaterii de sub urmarire penala in aceeasi zi in care a primit propunerea de incetare de la organul de cercetare penala, cand invinuitul sau inculpatul este arestat.

Alte obligatii ale procurorului in ipoteza dispunerii scoaterii de sub urmarire penala:

- instiintarea persoanelor interesate;

- solicitarea revocarii arestarii preventive a invinuitului ori inculpatului (se inainteaza instantei dosarul cauzei impreuna cu referatul de propunere a revocarii arestarii preventive);

In cazul in care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala pe considerentul lipsei gradu­lui de pericol social se vor pune in executare sanctiunile cu caracter administrativ, dupa cum urmeaza:

» executarea mustrarii si a mustrarii cu avertisment aplicate de catre procuror se face de indata, dupa dispunerea scoaterii de sub urmarire penala, sau se fixeaza un termen la care se dispune aducerea invinuitului sau inculpatului, in situatia in care mustrarea nu poate fi executata cu ocazia dispunerii scoaterii de sub urmarire;

» executarea amenzii se face dupa expirarea termenului in care se poate face plangere contra ordonantei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala, iar daca s-a facut plangere, dupa respingerea acesteia.


§9. Clasarea

Clasarea reprezinta o solutie de netrimitere in judecata, care are loc cand se constata existenta anumitor cazuri prevazute in art. 10 C. proc. pen. si nu exista invinuit in cauza.

Clasarea presupune indeplinirea urmatoarele conditii:

- sa nu existe invinuit in cauza (fie organul de urmarire penala nu are nici un fel de date cu privire la persoana care a savarsit fapta, fie urmarea produsa nu provine dintr-o actiune umana, ci dintr-o imprejurare neavand legatura cu activitatile umane, cum ar fi, de exemplu, o moarte naturala);

- sa existe anumite cazuri prevazute la art. 10 C.proc. pen.; clasarea nu se poate dispune cu ocazia incidentei oricaruia dintre cazurile prevazute la art. 10 C. proc. pen.; nu se pot retine ca temeiuri ale clasarii cauzei aspectele din art. 10 C. proc. pen., care sunt aplicabile intuitu personae, cum ar fi inlocuirea raspunderii penale, impacarea partilor etc.;

Clasarea se dispune de catre procuror, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penala, prin ordonanta.


§10. Prezentarea materialului de urmarire penala invinuitului si inculpatului (art.250 si 257 Cod de procedura penala)


Prezentarea materialului de urmarire penala constituie acea activitate desfasurata de organele de urmarire penala, la sfarsitul urmaririi penale, prin care probele administrate sunt aduse la cunostinta invinuitului sau inculpatului in vederea cunoasterii de catre acesta a intregului mate­rial probator si pentru a i se da posibilitatea de a combate probele in acuzare prin noi cereri sau declaratii suplimentare.

Prezentarea materialului de urmarire penala se efectueaza de catre:

- procuror (in cazul in care actiunea penala nu a fost pusa in miscare pe parcursul urmaririi penale sau in cazul in care infractiunea respectiva este de competenta exclusiva a procurorului, indiferent daca actiunea penala a fost sau nu pusa in miscare);

- organul de cercetare penala (cand infractiunea este de competenta acestuia, iar actiunea penala a fost pusa in miscare);

Prezentarea materialului de urmarire penala implica indeplinirea urmatoarelor conditii:

- cercetarea penala sa fie terminata;

- sa existe suficient material probator in cauza, care sa faca posibila trimiterea inculpatu­lui in judecata;

- invinuitul sau inculpatul sa fie prezent pentru a putea lua contact cu organul de urmarire penala (invinuitul sau inculpatul va fi adus, in cazul in care se afla in arest preventiv, ori va fi chemat, in cazul in care este cercetat in stare de libertate);

Daca invinuitul sau inculpatul se prezinta, este prins ori adus, pana la momentul inaintarii dosarului la procuror, organul de cercetare penala procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala;

Daca invinuitul sau inculpatul se prezinta, este prins ori adus, dupa inaintarea dosarului la procuror, acesta procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala;

Prezentarea materialului de urmarire penala are in vedere indeplinirea de catre organul de urmarire penala a urmatoarelor obligatii:

- informarea invinuitului sau inculpatului ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala;

- indicarea incadrarii juridice a faptei;

- asigurarea posibilitatii de a lua de indata cunostinta de material (invinuitul sau inculpatul va studia dosarul fila cu fila, in mod nelimitat sub aspect temporal; invinuitului sau inculpatului i se vor citi lucrarile din dosar, daca nu poate sa citeasca; invinuitului sau inculpatului care nu cunoaste limba romana i se va traduce materialul de urmarire penala de catre un interpret);

- invinuitul sau inculpatul este intrebat daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare;

Se va intocmi un proces-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala; proce­sul - verbal va cuprinde urmatoarele mentiuni:

- mentiunile din art. 91 C. proc. pen.;

- mentiuni despre indeplinirea obligatiilor prevazute la art. 250 C. proc. pen.;

- declaratiile suplimentare, cererile noi si raspunsurile invinuitului sau inculpatului;

- semnaturile organului judiciar, invinuit sau inculpat, aparator;

In ipoteza unor cereri noi formulate de invinuit sau inculpat, organul de urmarire penala, prin ordonanta:

- va admite cererile si va dispune completarea urmaririi penale;

- va respinge cererile de noi probe;

O noua prezentare a materialului de urmarire penala se desfasoara dupa aceeasi procedura;

Daca in cauza sunt mai multi inculpati, materialul de urmarire penala se prezinta individual, incheindu-se separat proces-verbal de prezentare a materialului pentru fiecare inculpat.


§11.Terminarea urmaririi penale (art.255-260 Cod de procedura penala).

Terminarea urmaririi pena1e reprezinta o etapa a acestei faze in care organul de cercetare, dupa ce a apreciat ca a administrat toate probele necesare in cauza, pregateste dosarul in vederea inaintarii lui procurorului, pentru ca acesta sa se pronunte potrivit legii.

Urmarirea penala se poate desfasura fie cu actiunea penala pusa in miscare, fie fara actiune penala pusa in miscare, legea prevazand doua proceduri distincte dupa cum in cauza a fost sau nu pusa in miscare actiunea penala.


Terminarea urmaririi penale fara actiune penala pusa in miscare

Se disting trei momente:

- ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii;

- inaintarea dosarului privind pe invinuit;

- prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror;

Ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii

Cercetarea se considera terminata daca invinuitul nu a propus noi probe ori a propus noi probe, dar organul de cercetare penala a respins propunerea ca netemeinica si daca a pro­pus noi probe si propunerea sa a fost gasita temeinica, cercetarea penala, in urma aces­tor propuneri fiind completata;

Inaintarea dosarului privind pe invinuit la procuror

Organul de cercetare penala intocmeste un referat in care va consemna rezultatul cerce­tarii, dupa care va inainta dosarul la procuror;

Referatul de terminare a urmaririi penale va cuprinde:

- date despre persoana invinuitului;

- fapta retinuta in sarcina invinuitului;

- probele administrate;

- incadrarea juridica a faptei;

- daca este cazul, datele suplimentare prevazute la art. 260 C. proc. pen. privitoare la mijloacele materiale de proba si masurile luate referitor la ele in cursul cercetarii penale, precum si locul unde se afla, masurile asiguratorii privind reparatiile civile sau executarea pedepsei amenzii luate in cursul cercetarii penale, respectiv, cheltuielile judiciare;

- prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror

- conform procedurii analizate.


Terminarea urmaririi penale cu actiunea penala pusa in miscare

Organul de cercetare penala inainteaza de indata procurorului dosarul cauzei, insotit de un referat care va avea acelasi continut cu cel al referatului intocmit la terminarea urmaririi penale, fara actiune penala pusa in miscare;

Momentul terminarii cercetarii penale intervine dupa completarea cercetarii si dupa indeplinirea dispozitiilor privitoare la prezentarea materialului de urmarire penala.


Verificarea lucrarilor urmaririi penale

Referatul de terminare a urmaririi penale impreuna cu dosarul cauzei sunt inaintate la procuror in vederea verificarii lucrarilor urmaririi penale;

Termenul de verificare de catre procuror:

- 15 zile de la primirea lucrarilor;

- de urgenta si cu precadere, in cauzele in care sunt arestati;

Se vor constata urmatoarele aspecte:

- urmarirea penala a fost efectuata de organul competent (in caz contrar, procurorul va trimite dosarul organului competent sa efectueze urmarirea penala);

- urmarirea penala a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor legale privind aflarea adevarului;

- urmarirea penala este completa (in caz contrar, procurorul va dispune restituirea cauzei sau trimiterea ei la alt organ de urmarire penala);

- probele necesare in cauza au fost legal administrate;

- urmarirea penala a fost efectuata cu respectarea garantiilor dreptului la aparare.



loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







loading...


Cauta referat