QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Drepturile creditorilor asupra patrimoniului debitorilor. Actiunea revocatorie (pauliana).








Drepturile creditorilor asupra patrimoniului debitorilor. Actiunea revocatorie (pauliana).

Conform prevederilor art. 975 C. civ. rom. creditorii pot sa atace, in numele lor personal, actele viclene facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor. Daca actiunea oblica permite creditorului de a se apara impotriva inactiunii debitorului sau, actiunea pauliana ii conferä drcptul de a impiedica pe debitor sa-l prejudicieze prin acte frauduloase, deci prin acte incheiate cu tertii indreptate tocmai impotriva intereselor creditorilor, scopul acestora find de a impiedica plata creantelor catre cei din urma. La baza actiunii revocatorii se afla un element psihologic si anume, tendinta debitorului aflat in dificultate de a incheia acte juridice cu tertii fie pentru a prejudicia creditorii, fie pentru a avea, eventual, un profit in viitor. Din punct de vedere juridic se considera ca temeiul acestei actiuni i1 constituie principiul executarii conventiilor cu buna credinta (art. 970 C. civ. rom.), precum si dreptul de gaj general pe care il au creditorii asupra patrimoniului debitorului. De asemenea, avand in vedere ca actele frauduloase reprezinta un delict civil impotriva creditorilor, debitorul este tinut a repara prejudiciul astfel cauzat, conform prevederilor art. 998 C. civ. rom. In doctrina se mai remarca si faptul ca actiunea pauliana se indreapta impotriva tertului cu care debitorul a incheiat actul fraudulos. In aceasta situatie exista anumite temeiuri juridice si pentru ràspunderea tertului si anume, daca a fost de rea credinta — deci complice la fraudä — räspunde in baza dispozitiei art. 998 C. civ. rom., iar dacä a fost de bunä credintä si a avut de castigat datorita actului incheiat cu debitorul, va fi tinut conform principiului imbogätirii fàrà justá cauzà (17, vol. II, P. 571). In lumina acestor consideratii actiunea pauliana este definita ca acea actiune acordata de lege creditorilor in scopul de a ataca ai a obtine revocarea actelor fäcute de debitori in frauda drepturilor lor si in beneficiul unor terti care fie au fost complici la frauda, fie s-au imbogatit pe aceasta. cale (Al. Bàicoianu, L’action Paulienne en droit civil compare, cf. 17, vol. II, P. 571).Deoarece legis1atia civila nu cuprinde decat putine precizari cu privire la aceasta actiune, conditiile exercitarii si efectele ei au fost analizate in doctrina si in jurisprudenta. Actiunea pauliana este o actiune personala — chiar daca este indreptata impotriva unui act privitor la instrainarea unor drepturi reale imobiliare — urmareste, in esenta, ca si actiunea oblica, readucerea unor bunuri in patrimoniul debitorului pentru a permite creditorului executarea silita si asupra acelor bunuri (29, P. 158-159). De asemenea, este considerata a fi, intr-o opinie, o actiune in daune, deoarece urmäreste indemnizarea creditorului pentru frauda incercatä de debitor si are ca efect revocarea actului fraudulos pana la concurenta creantei respective, astfel cum vom aräta mai departe (17, op. cit., p. 587; 29, p. 158). Intr-o alta opinie este privitä ca o actiune in inopozabilitatea actului incheiat de debitor (5, p. 519; 35. C. BIrsan, p. 319). Conditii referitoare la actele juridice Incheiate de debitor 1. Pentru a putea fi atacat prin actiunea pauliana actul juridic incheiat de debitor trebuie sa fie de natura a provoca creditorului un prejudiciu, proba acestui prejudiciu revenind creditorului. Fiind o chestiune de fapt, proba poate fi fäcutä prin orice mijioc de dovada admis de lege. Dc regula este avut in vedere rezultatul actului si anume insolvabilitatea sau sporirea insolvabilitätii debitorului. Daca starea de insolvabilitate este notorie, nu mai este necesarä admiterea unor dovezi. Daca nu este notorie, proba poate fi fäcuta prin urmarirea si executarea bunuribor debitorului. Daca pe aceasta cale creditorul nu a obtinut plata creantei sale, insolvabilitatea — si prejudiciul — rezulta in mod implicit. De aceea, se poate spune ca actiunea revocatorie are, in general, caracter subsidiar, deoarece este introdusa numai in cazul in care celelelalte mijloace de realizare a creantei nu au lost eficiente. Se considera cà in ipoteza unei executari care implica mari obstacole, creditorul va putea dovedi prejudiciul, fära a fi necesar sä probeze insolvabilitatea debitorului (17, vol. II, p. 574). 2. Actul atacat nu trebuie sa constituie exercitarea unui drept personal al debitorului cum ar fi, de exemplu refuzul debitorului de a primi o donatie sau de a revoca o donatie pentru ingratitudine, deoarece creditorul nu poate exercita aceste drepturi in numele debitorului, fiind vorba de drepturi exclusiv personale ale celui din urma. 3. In doctrina se precizeaza ca actul atacat trebuie sä conduca la o micsorare a patrimoniului debitorului. Astfel, renuntarea la o succesiune ori la un legat constituie o micsorare a patrimoniului, ceea ce inseanma ca o asemenea renuntare poate fi atacata prin actiunea pauliana, avand in vedere ca succesiunile si legatele se dobandesc deplin drept de catre mostenitorii legali si legatari din momentul deschiderii mostenirii fära sä fie deci necesara acceptarea. Desigur, daca mostenitorul renunta la succesiune, titlul säu de mostenitor se desfiinteaza cu efect retroactiv (Fr. Deak, Mo legalä, Bucuresti, 1991, p. 42). 4. Sunt acte care, prin exceptie, nu pot fi atacate prin introducerea actiunii revocatorii.In aceasta categorie sunt incluse actele prin care debitorul contracteaza noi datorii, deoarece micsorarea patrimoniului nu are loc ex nunc ci se creeaza doar riscul unei eventuale insolvabi1itàti cand acele datorii vor deveni exigibile. In cazul in care s-a constituit o garantie (de exemplu o ipotecä) in doctrina s-a aratat ca aceasta poate fi atacata pe calea actiunii pauliene numai dacä a fost constituita independent de obligatia pnncipala si ulterior acesteia (17, vol. II, p. 578; 29, p. 153). In aceeasi categorie sunt studiate si cazurile de optiuni legale intre drepturi ori acte, optiuni stabilite de lege, deoarece creditorii nu pot invoca prejudicierea lor prin faptul ca debitorul a ales o solutie dezavantajoasä. In ceea ce priveste partajul, de asemenea potrivit prevederilor art. 785 C. civ., daca acesta a fost efectuat, creditorii copartasilor nu-l pot ataca pe motiv de frauda sau de prejudiciu, cu exceptia cazului in care s-a facut in lipsa lor si fara sa se tina seama de opozitia lor prealabilä (17, vol. II, p. 578-579; 29, P. 154). In sfarsit se considera ca plata unei datorii nu poate fi atacata prin actiune revocatorie, deoarece prin aceasta se anuleaza un element pasiv al patrimoniului debitorului, chiar daca plata facuta micsoreaza activul care urmeaza sä se imparta intre ceilalti creditori. Solutia se justifica prin aceea ca plata unei creante exigibile este un act necesar. Desigur, plata facuta in mod fraudubos, in mod fictiv, in scopul de a pagubi ceilalti creditori ar putea fi atacata prin actiune pauliana (17, vol. II, P. 577; 29, p. 154). Frauda debitorului nu implica dolul contractual, deci frauda comisa cu intentia de a prejudicia creditorul, ci numai conditia debitorului cu privire la rezultatul actului sau, adica provocarea ori sporirea insolvabilitii sale, chiar daca prejudicierea creditorilor nu a constituit scopul imediat al conduitei sale. In doctrina s-a pus problema criteriilor potrivit carora se poate stabili daca actul a fost sau nu fraudulos. Intr-o opinie, se are in vedere valoarea morala comparativa a mobilurilor care au determinat savarsirea actului respectiv. Intr-o alta opinie este suficient ca debitorul sa stie ca actionand intr-un anumit fel va prejudicia pe creditorii sai. Pentru Josserand si alti autori, de exemplu, daca rezulta ca debitorul a cunoscut rezultatul actului se poate prezuma cä a vrut sa pagubeasca pe creditorii sai si aceasta indiferent daca actul este cu titlu oneros ori cu titlu gratuit (2, op. cit., p. 226; R. Demogue, op. cit., p. 409). Se arata, totusi ca in unele situatii nu ar fi necesar sä se dovedeasca frauda si anume, in cazul art. 562 C. civ. referitor la renuntarea la un uzufruct si in cazul art. 699 C. civ. relativ la renuntarea, la invocarea prescriptiei, situatii cand s-ar cere numai dovada existentei prejudiciului. Aceasta opinie a fost insa combatuta ca necorespunzatoare intentiei legiuitorului care a consacrat actiunea pauliana ulterior cazurilor amintite (17, vol. II, p. 82-5 83; 29, p. 155). Conditii privitoare la creditor Creanta creditorului trebuie sa fie certa, lichidida, exigibila si de regula anterioara actului impotriva caruia se introduce actiunea pauliana. In principiu, actele frauduloase ale debitorului pot fi atacate de catre oricare creditor a carui creanta s-a nascut anterior savarsirii actului atacat. Solutia se explica prin aceea ca un creditor posterior a avut in vedere patrimoniul debitorului existent in momentul in care a contractat, indiferent daca este vorba de o creanta chirografara, ipotecara sau privilegiata. Proba anterioritatii revine creditorului. Jurisprudenta se pronunta insa in sensul ca un creditor posterior va putea totusi ataca un act al debitorului daca acel act fraudulos a fost efectuat tocmai pentru a prejudicia Un creditor viitor, cu care urma deci sa se incheie un anumit contract (17, vol. , p. 580-581; 29, p. 155-156; 35, p. 317318). In legatura cu caracterul -exigibil al creantei in doctrina s-a discutat in ce masura creantele cu termen si cele afectate de o conditie suspensiva pot conferi creditorului temeiul unei actiuni revocatorii. Intr-o opinie, in ambele cazuri actiunea trebuie refuzata intr o alta opinie, in cazul conditiei suspensive dreptul creditorului find nesigur, acordarea actiunii pauliene nu s-ar justifica; in cazul creantei cu termen actiunea ar putea fi exercitata deoarece creditorul aflat intr-o asemenea situatie are un drept de valorificat, dar este necesar ca insolvabilitatea debitorului sa poata fi stabilita fara executarea bunurilor acestuia, tinand seama ca in ipoteza creantei cu termen creditorul nu poate proceda la executare pana cand nu s-a implinit termenul (17, vol. II, p. 580; 29, P. 156; R. Demogue, op. cit., p. 463-466). Conditii care privesc pe tertul dobanditor- Actiunea pauliana este indreptata impotriva tertului dobanditor care are, in cadrul procesului, calitatea de parat. In cazul actelor cu titlu oneros este necesar sa se stabileasca reaua credinta a tertului, participarea sa la frauda, in sensul cunoasterii de catre acesta a prejudicierii creditorului prin acele acte. Actul cu titlu gratuit este atacabil si in ipoteza in care tertul a fost de buna credinta, find suficient sa se constate frauda debitorului si existenta unui prejudiciu. Situatia subdobanditorilor-Daca tertul care a contractat cu debitorul transmite bunul care a format obiectul contractului catre un altul — subdobanditor — potrivit opiniei adoptate in general in doctrinà este necesarä o deosebire: dacà subdobanditorul a primit lucrul de la un tert care nu putea fi actionat pe calea actiunii pauliene — Ca, de exemplu, in cazul cumpartorului de buna-credinta — nici acesta nu va putea fi actionat; daca tertul de la care a primit lucrul era supus revocarii subdobanditorul va putea fi actionat, indiferent de buna sau de reaua sa credinta, in ipoteza dobandirii cu titlu gratuit, iar in ipoteza dobaridirii lucrului cu titlu oneros numai in cazul relei sale credinte — adica daca a cunoscut prejudiciul creditorului (2, op. cit., P. 238-239).Actiunea pauliana are, in principal, efectul de a atrage revocarea actului fraudulos care, astfel, nu va mai putea fi opozabil creditorului si acesta va putea urmàri bunul care constituia obiectul acelui act. Efectul ei se va margini la repararea prejudiciului suferit de creditor. Tertul va putea oferi creditorului suma necesara pentru stingerea pretentiei sale, pastrand astfel bunul respectiv. Fata de debitor, efectele produse prin actiunea pauliana sunt relative, deoarece revocarea actului fraudulos priveste raporturile dintre debitor si terti dobanditori. Acestia din urmä au recurs in garantie impotriva debitorului pentru ceea ce au fost lipsiti ca urmare a actiunii creditorului in cazul in care au dobandit cu titlu oneros, de de multe ori acesta este pur teoretic, tinand seama de insolvabilitatea debitorului. In ceea ce priveste ceilalti creditori ai debitorului, revocarea nu produce efecte decat fata de cei care au intervenit in instanta. Spre deosebire de actiunea pauliana bunul nu se reintoarce in gajul comun al creditorilor si nu profita tuturor acestora, ci numai celor care figureaza in proces.





loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }