Domiciliul si resedinta
Aceasta sintagma,
domiciliul persoanei fizice interseaza nu numai raporturile de drept civil ci
si alte ramuri de drept . Dar aici avem in vedere "domiciliul" ca atribut de
identificare in raporturile civile. Domiciliul poate fi de mai multe feluri: domiciliul de drept comun; domiciliul legal;
domiciliul conventional. Pentru toate
aceste tipuri de domiciliu exista cate o definitie, dar mai intai sa-l definim
fara sa tinem cont de ele . Prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare
a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc
avand aceasta semnificatie juridica. Pentru a deosebi locuinta statornica de
locuinta temporara ,se folosesc doua notiuni juridice,domiciliu respectiv,
resedinta. Domiciliul persoanei fizice prezinta importanta in toate ramurile
dreptului, acum insa studiem importanta sa pentru ramura civila a dreptului .
Dintre domeniile dreptului civil pentru care domiciliul are un rol important
mentionam : domeniul capacitatii civile - " Arendasul, persoana fizica trebuie
sa fie cetatean roman cu domiciliul in Romania, sa prezinte garantiile
solicitate de arendator " - art. 3 Legea 16/1994 a Arendarii; domeniul
obligatiilor civile- art. 1104 Cod civil :" Plata trebuie a se face in locul aratat
in conventie . Daca locul nu este aratat, plata ,in privinta lucrurilor certe
si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in
timpul contractarii . In orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului
."; domeniul succesoral- locul deschiderii succesiunii este ultimul domeniu al
defunctului, de aceasta se leaga unele consecinte juridice; Legea 36/1995 art.
68; domeniul investitional- sunt de amintit O.G. nr. 92/1997 care stabileste
notiunea de investitor :" persoana fizica sau juridica , rezidenta sau
nerezidenta , cu domiciliul sau cu sediul permanent in Romania ori in
strainatate , care investeste in Romania ,
in oricare dintre modalitatile de la lit. a.) si b.).
Domiciliul fiind un drept personal nepatrimonial are caracterele unui asemenea
drept; opozabilitate erga omnes; inalienabilitate; imprescriptibilitate; personalitate;
universalitate. Pe langa aceastea mai
sunt cateva caractere: stabilitate; obligativitate; unicitate. Stabilitatea- caracterizeaza domiciliul de drept comun
si cel legal iar nu pe cel conventional . Art. 13-14 din Decretul nr. 31/1954
si art. 25 (1) din Legea 105/1996 desemneaza acest caracter juridic specific al
domociliului prin formula " domiciliu statornic " , prin acest caracter domiciliul
se deosebeste de resedinta. Unicitatea domiciliului -se exprima prin ideea ca
la un moment dat o persoana are un singur domiciliu ( de drept comun sau legal ) . daca o persoana fizica are mai
multe locuinte, numai una are valoare juridica a domiciliului si anume cea
principala . Decretul nr. 31/1954 ; Legea 105/1996 art. 24(2) . Unicitatea
domiciliului nu exclude in timp schimbarea domiciliului. Obligativitatea
domiciliului - este caracterul ce decurge din functia social-juridica a
domiciliului, de a fi mijloc de individualizare in spatiu, a persoanei, in care
este interesata si societatea, iar nu numai titularul; situatiile de exceptie-
nomazii si vagabonzii- nu infirma, ci confirma regula, care este tocmai
obligativitatea domiciliului. In lipsa
unui text legal care sa reglementeze stabilirea domiciliului de drept comun,
trebuie sa admitem ca de eo quod plerumque
fit , persoana fizica isi vede convertit domiciliul legal, pe care l-a avut
pana la majorat in domiciliu de drept comun. Totusi art. 24 dispune : "
Cetatenii romani cu domiciliul in Romania au dreptul sa-si stabileasca sau
sa-si schimbe domiciliul ori resedinta in orice localitate din tara , in
conditiile legii. Putem defini domiciliul de drept comun ca fiind " acel drept
al persoanei fizice de a se individualiza, in spatiu prin locuinta sa
statornica. O ipoteza speciala de domiciliu de drept comun este cea
reglementata de art. 102 din codul familiei , astfel : "Autoritatea tutelara poate da incuviintare copilului , la
cererea acestuia , dupa implinirea varstei de 14 ani " sa-si schimbe felul
invataturii ori pregatiri profesionale stabilita de parinti sau sa aibqa
locuinta pe care o cere desavarsirea invataturii ori pregatirii profesionale.
Rezulta , din cele de mai sus , ca in principiu, domiciliul de drept comun are
ca titular persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu si prin exceptie
, poate evea ca titular si pe minorul de 14 ani. Potrivit art. 25(2) din
Constitutie : " Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili
domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra, precum si
de a reveni in tara ." Potrivit art. 28 din Legea 105/1996 : " Persoana care
isi schimba domiciliul este obligata ca in termen de 15 zile de la data mutarii
la noua adresa , sa se prezinte la formatiunea de evidenta a populatiei pentru
eliberarea unei noi carti de identitate. Potrivit art. 10 din Legea nr.
105/1996 :" Cartea de identitate este documentul care se elibereaza
cetateanului roman cu domiciliul in Romania , la implinirea varstei de 14 ani ,
si cu care se face dovada identitatii si a domiciliului si a cetateniei romane. Dovada identitatii ,
cetateniei romane si a domiciliului minorului sub 14 ani se face cu
Certificatul de nastere al acestuia si cu cartea de identitate a parintelui sau
a reprezentantului sau legal.Persoanele fizice care au domiciliul legal sunt prevazute in art. 14 si 15 din
decretul 31/1954 si art. 2,3,4 si 5 din Legea 105/1996. Potrivit art. 14 : "
Domiciliul minorului este la parintii sai sau la acela dintre parinti la care
el locuieste statornic .Domiciliul minorului incredintat de instanta unei alte
persoane ramane la parintii lui, iar in cazul in care au domiciliile separate
si nu se inteleg, instanta judecatoreasca decide la care dintre parinti va avea
domiciliul minorul. Domiciliul minorului este la reprezentantul sau legal , in
cazul in care se afla sub tutela. Potrivit art.100 din Codul familiei :"
Copilul minor locuieste la parintii sai
. Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide , de comun acord , la
care dintre ei va locui copilul . In caz de neintelegere intre parinti,
instanta judecatoreasca, ascultand
autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a implinit 10 ani, va
decide tinand seama de interesele copilului." Prin domiciliul legal se intelege
acel domiciliu care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane
fizice. Caracteristicile acestui tip de domiciliu sunt: este stabilit de lege; are semnificatia unei ocrotiri a unor persoane
fizice; coincide cu domiciliul de
drept comun al persoanei fizice care exercita ocrotirea. Domiciliul legal
se schimba o data cu schimbarea domiciliului de drept comun al persoanei fizice
care face ocrotirea. Pentru minor, schimbarea domiciliului mai poate interveni
in caz de reincredintare, prin hotarare judecatoreasca. Domiciliul legal , in
principiu, se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei
care asigura ocrotirea celui cu domiciliul legal, potrivit art. 10 alin .4 din
Legea nr. 105/1996. Nefiind un domiciliu veritabil, reglementarea domiciliului
conventional nu se gaseste in Decretul 31/1954, ci in Codul de procedura
civila si in Codul civil .Potrivit art.19 din C.proc.civ. :" Partile
pot conveni , prin inscris sau prin declaratie verbala in fata instantei, ca
pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de alte instante decat acelea
care potrivit legii au competenta teritoriala, afara de cazurile prevazute de
art. 13,14,15,si 16. Potrivit art. 1781 Cd civil :" Spre a opera inscriptia,
creditorul si debitorul, in persoana sau prin mandatari cu procuri autentice,
vor prezenta presedintelui Tribunalului actul autentic al conventiei prin care
se constituie ipoteca . Totodata creditorul va face si alegerea de domiciliula
vreun loc din circumscriptia Tribunal Prin domiciliul conventional se intelege
locuinta (adresa) stabilita prin acordul de vointa al partilor actului in
vederea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si
comunicarea actelor de procedura . Pentru resedinta nu exista o dispozitie
legala asa cum este pentru domiciliul de drept comun .Totusi prin
interpretarea per a contrario a acestui text, se poate deduce ca resedinta este
acolo unde persoana isi are locuinta temporara .Asadar, putem defini resedinta
ca fiind acel atribut de identificare in spatiu, a persoanei fizice, prin
indicarea locuintei vremelnice ori temporare. Resedinta nu se bucura de
caracterele domiciliului , stabilitate si obligativitate ,dar spre deosebire de
reglementarea anterioara, este de retinut ca art. 24(2) din Legea nr. 105/1996
consacra si inprivinta resedintei principiul unicitatii acesteia :" Persoanele
fizice prevazute la alin.(1) nu pot avea , in acelasi timp, decat un singur
domiciliu si o singura resedinta. Din definitia de mai sus , rezulta ca fiind
caractere specifice ale resedintei, vremelnicia si caracterul facultativ. Legea
105/1996 in art. 29 precizeaza ca persoana care locuieste temporar mai mult de
45 de zile la o alta adresa decat cea de domiciliu este obligata sa se prezinte
la Formatiunea de evidenta a populatiei pentru inscrierea in cartea de
identitate si in documentele de evidenta a mentiunii de stabilire a resedintei.
Mentiunea de stabilire a resedintei se
acorda pentru perioada solicitata dar nu mai mult de un an de zile .La expirarea
acestui termen, persoana poate solicita inscrierea unei noi mentiuni de
stabilire a resedintei. Informatiile privind stabilirea resedinte i se inscriu
intr-o eticheta autocolanta, aplicata pe versoul cartii de identitate, avand
forma si continutul prezentate in anexa nr.2 din YH.G. nr. 111/1997 .
