DEPOZITUL PROPRIU-ZIS.

1 Depozitul obisnuit.

1.1 Conditiile de validitate si dovada depozitului obisnuit.

Capacitatea partilor

Capacitatea deponentului . Pentru a se putea considera un contract de depozit valabil incheiat se cere ca deponentul sa aiba capacitatea de a incheia in conditiile legale acte de administrare. Astfel , un minor de 14-18 ani , poate sa incheie un contract de depozit numai cu incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal iar , daca il incheie fara aceasta incuviintare si actul este lezionar , este anulabil pentru leziune. In cazul in care minorul incheie un contract de depozit fara incuviintare iar depozitul nu este lezionar , el este perfect valabil.

Nulitatea relativa a contractului de depozit pentru incapacitate este nulitatea care poate fi invocata numai de partea incapabila sau de reprezentantul sau ocrotitorul sau legal Articolul 1598 Cod civil reglementeaza ipoteza depozitului facut de o persoana capabila catre una incapabila. Astfel , deponentul poate cere restituirea bunului cat timp se afla in mainile depozitarului incapabil , printr-o actiune in revendicare .

In situatia in care lucrul nu mai se afla la depozitar indiferent din ce motive , deponentul are o actiune personala "de in rem verso" numai in masura imbogatirii depozitarului incapabil , adica i se poate cere numai pretul realizat in urma vanzarii lucrului , suma incasata drept indemnizatie de asigurare , ori despagubirea obtinuta de la persoana responsabila pentru Pieirea lui.

Articolul 1596 Cod civil prevede ca "depozitul poate fi facut numai de catre proprietarul bunului sau prin consimtamantul sau expres sau tacit". Aceasta regula nu se aplica intocmai intrucat in literatura de specialitate se recunoaste validitatea depozitului al carui obiect il formeaza lucrul altuia. Asa este cazul uzufructuarului care poate depozita lucrul asupra caruia poarta uzufructul ; creditorul gajist care poate depozita lucrul gajat ; sau depozitarul , care pentru o mai buna siguranta ar putea depune lucrul depozitat la alt depozitar .

In cazul in care o persoana detine un bun in baza unui titlu juridic si a dat acest bun in pastrare depozitul nu este nul , pe motiv ca deponentul nu este proprietarul acestuia , deoarece depozitarul este obligat sa restituie lucrul , de regula , deponentului.

Capacitatea depozitarului .Depozitarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu , deoarece numai in persoana acestuia se nasc obligatii. Daca depozitarul este incapabil , iar deponentul are deplina capacitate de exercitiu , contractul nu este valabil. Astfel , sunt incapabili de a primi un depozit fiind lipsiti de capacitatea de exercitiu , potrivit art.11 din Decretul 31/1954 minorul si persoana pusa sub interdictie. Articolul 952 Cod civil prevede ca in aceste cazuri contractul de depozit este lovit de nulitate relativa , nulitate pe care numai incapabilul poate sa o invoce.

Consimtamantul.

Conditiile necesare consimtamantului prevazute in materia dreptului comun sunt necesare si la contractul de depozit.

Astfel , articolul 1596 din Codul civil prevede ca "depozitul voluntar se face intotdeauna numai de catre proprietarul lucrului depozitat sau prin consimtamantul sau expres sau tacit".

Intelegem ca legiuitorul a avut in vedere ca deponentul sa-si exteriorizeze vointa de a incheia contractul de depozit intr-o forma expresa sau tacita (implicita).

Modalitatile de exteriorizare a consimtamantului deponentului sunt : in scris , verbal si prin gesturi ori prin fapte concludente neechivoce.

Dispozitiile legale ale articolului 1596 Cod civil sunt in contradictie cu prevederile articolelor 1609 si 1610 Cod civil din care rezulta ca depozitul poate fi contractat in calitate de deponent si de un neproprietar sau fara consimtamantul proprietarului. Lipsa de consimtamant expres sau tacit al proprietarului la incheierea contractului de depozit are semnificatia inopozabilitatii depozitului fata de proprietar.

Astfel in cazul revendicari bunului proprietarul nu poate fi obligat la plata remuneratiei prevazuta in contract , intrucat el nu a consimtit iar depozitul nu-l obliga ; in acest caz contractul produce efecte in raporturile dintre deponent si depozitar .

Obiectul contractului.

Depozitul propriu-zis, care este in toate cele trei variante conventional, nu poate avea de obicei decat lucruri mobile. Data fiind necesitatea traditiunii, aceste lucruri mobile trebuie sa fie corporale.

Totusi, pot forma obiectul contractului si creantele constatate printr-un titlu la purtator, asimilate lucrurilor mobile corporale¹.

intrucat depozitul este obligat sa restituie insusi lucrul depozitat, obiectul contractului trebuie sa fie individual determinat, chiar daca dupa natura lui ar fi un bun consumptibil si fungibil.

Forma si dovada contractului.

Pe langa predarea lucrului se mai cere ca depozitul (acordul de vointa dintre parti) sa fie constatat printr-un inscris (art. 1597 C. civ.).

In literatura de specialitate si practica judecatoreasca, aceasta dispozitie este interpretata in sensul ca forma scrisa se cere ad probationem si nu ad solemnitatem, dar indiferent de valoarea contractului.

Rezulta ca inscrisul doveditor este necesar chiar daca lucrul depozitat are o valoare ce nu depaseste suma de 250 lei.

Intrucat existenta inscrisului nu afecteaza validitatea contractului si din art. 1597 C. civ., rezulta numai extinderea cerintei formei scrise (prevazute de art. 1191 C. civ.) la depozitul voluntar indiferent de valoare, proba contractului poate fi facuta si cu martori sau prezumtii daca exista un inceput de dovada scrisa (art. 1197 C. civ.) sau a fost o imposibilitate (materiala sau morala) de a se procura o dovada scrisa sau de a o conserva (art. 1198 C. civ.).

Iar recunoasterea (marturisirea) partii (art. 1204-1206 C. civ.) face inutila administrarea altor probe.

Daca insa depozitarul, recunoscand depozitul, pretinde ca a restituit lucrul, actiunea deponentului - in lipsa de alte probe - urmeaza sa fie respinsa intrucat marturisirea este indivizibila (art. 1206 alin. 2 C. civ.), chiar daca regula indivizibilitatii nu are caracter obligatoriu pentru instanta.

Cerinta formei scrise vizeaza numai proba contractului de depozit, adica a remiterii si detinerii lucrului cu acest titlu. Se admite, in schimb, ca remiterea lucrului - fiind un fapt juridic stricto sensu - poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.

1.2 Efectele contractului de depozit obisnuit.

a) Obligatiile depozitarului

Obligatia de paza. Potrivit art. 1599 C. civ., "depozitarul trebuie sa ingrijeasca de paza lucrului depozit, intocmai precum ingrijeste de paza lucrului sau". Raspunderea depozitarului pentru neexecutarea acestei obligatii va fi apreciata in concreto, respectiv cu o severitate mai atenuata, in cazul in care depozitul este cu titlu gratuit, deoarece deponentul nu poate pretinde depozitarului o diligenta sporita acordata bunurilor aflate in depozit, fata de grija pe care o acorda propriilor sale bunuri.

Raspunderea pentru neexecutarea obligatiei de paza (pastrare) va fi apreciata in abstracto, cu mai multa severitate, in cazurile prevazute de art. 1600 C. civ.:

1. cand depozitarul s‑ar fi oferit a primi un depozit;

cand s‑ar fi stipulat vreo plata pentru paza depozitului;

3. cand depozitul s‑a facut numai in folosul depozitarului;

4. cand s‑ar fi convenit expres ca depozitarul sa fie raspunzator pentru orice

culpa.

Riscul pieirii fortuite a bunului il suporta deponentul, cu exceptia aratata in art. 1601 C. civ.

Potrivit art. 1602 C. civ., depozitarul nu poate sa se serveasca de lucrul dat in depozit fara permisiunea expresa sau tacita a deponentului; ca o consecinta a acestei indatoriri, deponentul trebuie sa restituie fructele produse de lucrul depozitat, in masura in care le‑a cules (art. 1608 C. civ.).

Obligatia de restituire a bunului depozitat. Potrivit art. 1604 alin. 1 C. civ., depozitarul este tinut a restitui deponentului insusi lucrul depozitat, in natura.

Lucrul depozitat trebuie restituit in starea in care se afla la momentul inapoierii; deteriorarile survenite din culpa depozitarului vor fi suportate de acesta, iar cele straine de culpa sa vor fi suportate de deponent (art. 1605 C. civ.).

In cazul depozitului de bani, restituirea trebuie facuta in moneda de acelasi fel, indiferent daca valoarea ei a crescut sau a scazut (art. 1604 alin. 2 C. civ.).

Referitor la momentul restituirii, legea dispune ca depozitarul trebuie sa fie oricand gata sa predea lucrul deponentului, indata ce acesta il cere si chiar daca in contract s‑ar fi prevazut un termen mai indepartat (art. 1616 C. civ.). In cazul in care termenul de restituire a fost stipulat in favoarea depozitarului, deponentul nu poate pretinde depozitarului restituirea anticipata a lucrului depozitat.

Cat priveste locul restituirii, art. 1614‑1615 C. civ. dispun ca, in lipsa unei clauze exprese, restituirea se face la locul unde lucrul se afla depozitat. In cazul in care partile au convenit ca restituirea sa se faca in alt loc, cheltuielile de transport ale lucrului vor fi suportate de catre deponent.

Restituirea bunului primit in depozit se poate face catre:

- persoana care l-a incredintat spre depozitare, depozitarul neputand conditiona restituirea lui de probarea dreptului de proprietate al acelei persoane asupra bunului;

- mandatarul deponentului;

- unei terte persoane, indicate in contract (art. 1609 C. civ.);

- reprezentantul legal al deponentului, daca acesta din urma a devenit incapabil (art. 1612 C. civ.), sau persoanei reprezentate, ori noului ei reprezentant legal, daca depozitul a fost facut de catre reprezentantul legal al deponentului, dar acesta nu mai are aceasta calitate in momentul restituirii bunului (art. 1613 C. civ.);

- mostenitorilor legali ai deponentului in cazul in care acesta a decedat, potrivit art. 1611 C. civ.

In cazul in care depozitarul refuza nejustificat sa restituie bunul depozitat, deponentul are la indemana doua actiuni:

- fie o actiune in revendicare, in calitate de proprietar, actiune care este imprescriptibila;

- fie o actiune personala rezultata din contract si care se prescrie in cadrul termenului general de prescriptie.

b. Obligatiile deponentului

- In cazul in care contractul de depozit este gratuit, deponentului ii revine doar obligatia de a‑si ridica la termen lucrul depozitat; eventualele obligatii care se nasc pe

parcursul executarii contractului fiind obligatii extracontractuale.

Astfel, potrivit art. 1618 C. civ., deponentul este obligat sa restituie depozitarului cheltuielile necesare facute de acesta pentru conservarea lucrului depozitat, precum si cheltuielile utile, dar numai in masura in care au contribuit la imbogatirea deponentului, nu insa si cele voluptuarii, pe care depozitarul le poate ridica fara sa aduca atingere bunului. De asemenea, deponentul este tinut sa‑l despagubeasca pe depozitar de prejudiciile care i-au fost cauzate de lucrul depozitat.

- In cazul in care contractul de depozit are caracter oneros, deosebit de obligatiile mai sus aratate, deponentul mai are si obligatia contractuala de a plati suma de bani prevazuta drept plata pentru conservarea bunului depozitat.

2 Depozitul necesar si depozitul asimilat celui necesar.

1 Depozitul necesar.

Depozitul necesar presupune existenta unor imprejurari deosebite, neprevazute (cutremur, inundatie, incendiu, ruina edificiului etc.), care il determina pe deponent sa‑si incredinteze bunul (bunurile) spre pastrare unei alte persoane, fara sa poata alege dupa vointa sa persoana depozitarului si sa intocmeasca un inscris constatator al depozitului. Potrivit art. 1620 C. civ. "depozitul necesar este acela ce se face sub sila unei intamplari, cum: un foc, o ruina, o pradare, un naufragiu sau alt eveniment neprevazut de forta majora".

Avand in vedere imprejurarile exceptionale in care se incheie acest contract, art. 1621 C. civ. permite probarea contractului prin martori si chiar prezumtii.

2 Depozite asimilate celui necesar.

Cu depozitul necesar sunt asimilate depozitul bunurilor aduse de calatori in unitatile hoteliere (moteluri, hanuri), camerele din statiunile balneo‑climaterice, casele de odihna, depozitele facute de bolnavii internati in spitale, in magaziile acestor institutii, depozitele facute de spectatorii, consumatorii ori clientii teatrelor, operelor, cinematografelor, restaurantelor, respectiv unitatilor prestatoare de servicii (frizerie, coafura etc.), pentru bunurile depuse la garderobele acestora pe timpul sederii lor s.a.

Depozitul hotelier reglementat de Codul civil este remunerat, astfel ca raspunderea depozitarului este apreciata cu mai multa severitate, el raspunzand in abstracto, pentru orice culpa (art. 1600 C. Civ.). Hotelierul va fi tinut raspunzator, in calitate de comitent, pentru pagubele provocate de catre angajatii hotelului (art. 1000 alin. 3 C. civ.) si chiar de strainii care vin in hotel, de alti calatori, vizitatori, furnizori (art. 1624 C. civ.).

Raspunderea hotelierului va fi antrenata numai daca deponentul va face dovada valorii bunului (bunurilor) si a faptului ca au fost aduse in hotel.

3 Depozitul neregulat.

Depozitul neregulat nu este reglementat de Codul civil, insa el constituie o forma a depozitului voluntar (obisnuit), avand ca obiect lucruri fungibile si consumptibile, depozitarul fiind obligat sa restituie, la termen sau la cerere, alte bunuri de aceeasi natura, cantitate si calitate decat cele primite.

Depozitarul devine proprietarul bunurilor predate de deponent, astfel ca se va putea folosi de acestea, va culege fructele si chiar va dispune de ele, insa in aceasta calitate va suporta si riscul pieirii lucrurilor.

Daca depozitul neregulat are ca obiect o suma de bani, depozitarul este tinut sa restituie deponentului aceasta suma, indiferent de scaderea sau sporirea valorii banilor.

Legislatia noastra reglementeaza si unele varietati ale depozitului neregulat, cum ar fi: depozitul neregulat de sume de bani la banci (Legea nr. 58/1998 - legea bancara, cu modificarile ulterioare); depozitul neregulat de sume de bani la C.E.C. (Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea C. E. C. in societate bancara pe actiuni, modificata).

Contractul de depunere de sume de bani la Casa de Economii si Consemnatiuni

este acel act juridic incheiat intre C.E.C., in calitate de depozitar, si o persoana fizica sau o persoana juridica, in calitate de deponent, prin care depozitarul se obliga sa pastreze sumele de bani depuse si sa le restituie la cerere, cu dobanzile aferente, in totalitate sau in parte, deponentului, reprezentantului sau mostenitorilor acestuia, dupa caz.

Depunerile la C. E. C. se pot face, fara limita de suma:

- fie pe numele deponentului sau al altei persoane (caz in care sunt nominative, persoanele inscrise in libret fiind si titularii exclusivi ai dreptului de a dispune de sumele depuse);

- fie la purtator (caz in care detinatorul libretului este si titularul depunerii).

Titularul libretului este si titularul dobanzilor platite de C. E. C. fie in numerar, fie sub forma de castiguri.

C. E. C. este tinuta sa restituie sumele depuse oricand, la cererea titularilor sau reprezentantilor lor legali, drepturile de creanta asupra sumelor depuse, dobanzilor si castigurilor fiind imprescriptibil.