Contractele civile

CONTRACTELE CIVILE

1. Contractul de vanzare-cumparare

Contractul de vanzare-cumparare este acel contract prin care o anumita persoana, denumita vanzator, transmite altei persoane denumita cumparator, dreptul sau de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri, ori alte drepturi reale sau de creanta, in schimbul unei sume de bani denumita pret (art. 1294 C. civ).

Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare sunt urmatoarele:

- este un contract sinalagmatic (bilateral);

- este un contract cu titlu oneros sau comutativ;

- este un contract numit fiind reglementat de Codul civil;

- este cu executare imediata sau succesiva;

- este in principiu un contract consensual incheindu-se valabil prin simplul acord de vointa al partilor (solo consensu), fara indeplinirea vreunei formalitati si fara a fi necesara remiterea lucrului vandut sau a pretului in momentul incheierii contractului. Prin exceptie in cazurile expres prevazute de lege este un contract solemn (in cazul vanzarii terenurilor);

- este un contract translativ de proprietate facand parte din actele juridice de dispozitie. Efectul translativ se produce in principiu la data incheierii contractului (cu conditia ca vanzatorul sa fie proprietarul bunului vandut in momentul incheierii contractului si contractul sa fie valabil, iar obiectul contractului sa-l constituie bunuri individual determinate si partile sa nu fi prevazut in contract un anumit termen pentru amanarea transferului proprietatii. In cazul transmiterii bunurilor generice, efectul translativ se produce in momentul individualizarii lor, iar in actul bunurilor viitoare, ele se transmit in momentul terminarii sau executarii - daca sunt bunuri certe - sau al individualizarii daca sunt generice.In cazul transmiterii imobilelor, efectul translativ al dreptului de proprietate se produce numai in momentul intabularii in cartea funciara, iar in regimul de transcriptii si inscriptii, vanzarea nu este opozabila tertilor pana in momentul transcriptiunii.Conditiile de validitate ale contractului de vanzare-cumparare sunt: consimtamantul, capacitatea, obiectul, cauza precum si forma (in contractele solemne).

Consimtamantul partilor prezinta aceleasi caracteristici ca si in cazul actelor juridice in general.

Probleme specifice vanzarii sunt : promisiunea de vanzare-cumparare, care reprezinta un antecontract avand un regim juridic distinct, pactul de preferinta, precum si dreptul de preemtiune.

Promisiunea de vanzare-cumparare se poate infatisa sub doua forme :

- promisiunea unilaterala de vanzare, in care o parte, denumita promitent, se obliga sa vanda un bun la un pret determinat celeilalte parti denumita beneficiar, care accepta promisiunea fara a-si asuma obligatia de a-l cumpara, insa daca opteaza pentru cumpararea bunului, iar promitentul nu-si respecta obligatia asumata, beneficiarul are dreptul la daune-interese;

- promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare in care o parte numita promitent, se obliga sa vanda, iar cealalta parte denumita beneficiar se obliga sa cumpere un anumit bun la un pret determinat, urmand ca in cazul in care oricare din parti refuza incheierea contractului sa fie obligata la plata daunelor-interese.

Pactul de preferinta este o varianta a promisiunii de vanzare prin care proprietarul unui bun se obliga fata de beneficiarul promisiunii ca in cazul in care vinde bunul sa ii acorde preferinta la pret egal.Dreptul de preemtiune reglementat de lege, consta in aceea ca, in cazul in care proprietarul unui teren agricol din extravilan intentioneaza sa il vanda, legea confera drept prioritar la cumparare, coproprietarilor, proprietarilor vecini si statului.

Deci, regula este capacitatea, iar incapacitatea exceptia (cazurile de incapacitate sunt expres si limitativ prevazute de lege).

Obiectul contractului este format din lucrul vandut si din pret.

Lucrul vandut trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

- sa fie in circuitul civil, adica sa se afle in comert (art. 1310 C. civ.). Sunt scoase din circuitul civil printre altele : lucrurile care prin natura lor nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate (aerul, razele solare etc.); bunurile pe care legea le scoate din circuitul civil (ex. bunurile din patrimoniul cultural national ce apartin statului, bunurile care fac parte din domeniul public);

- sa existe in prezent (la data incheierii contractului) sau sa poata exista in viitor. Daca lucrul a pierit mai inainte de incheierea contractului vanzarea este nula fiind lipsita de obiect (art. 1311 C. civ.), insa daca el poate exista in viitor (recolta viitoare, lucrul ce se va confectiona in viitor) vanzarea este valabila (art. 965 C. civ.);

- sa fie determinat sau determinabil (art. 948 si 964 C. civ.);

- sa fie licit si posibil;

- sa fie proprietatea vanzatorului.

Lucrurile de gen (viitoare) pot forma obiectul contractului deoarece vanzatorul nu a vandut lucrul altuia, insa bunurile individual determinate trebuie sa fie proprietatea vanzatorului, neputand avea loc vanzarea lucrului altuia, deci vanzarea nu este valabila, ea fiind anulabila pentru eroarea asupra calitatii vanzatorului.

Pretul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

- sa fie stabilit in bani, intrucat daca instrainarea lucrului nu se face pentru bani, ci in schimbul altui lucru sau altei prestatii, nu suntem in prezenta vanzarii, ci a unui schimb sau alt contract (nenumit);

- sa fie determinat sau determinabil adica hotarat de parti in momentul incheierii contractului (art. 1303 C. civ.), sau determinat de un tert ales de parti (art. 1304 C. civ.);

- sa fie sincer (adica real, nu fictiv) si serios, adica sa nu fie derizoriu, disproportionat in raport cu valoarea lucrului vandut (in acest caz contractul este nul din lipsa de obiect).

Celelalte elemente ale contractului de vanzare-cumparare (cauza, forma) prezinta aceleasi caracteristici ca elementele corespunzatoare ale actului juridic civil in general.

Prin efectele unui contract se inteleg obligatiile pe care contractul le creeaza in sarcina partilor contractante.

Principalele obligatii ale vanzatorului sunt :

- sa predea lucrul vandut cumparatorului;

- sa-l garanteze pe cumparator de evictiune si contra viciilor lucrului (art. 1315 C. civ.).

Principalele obligatii ale cumparatorului sunt :

- sa plateasca pretul;

- sa ia in primire lucrul vandut.

Plata pretului se face la locul si in momentul in care se face predarea lucrului vandut daca partile nu convin altfel.

2. Contractul de schimb

Contractul de schimb este acel contract prin care partile denumite compermutanti sau coschimbasi, se obliga fiecare sa transmita celeilalte dreptul de proprietate asupra unui bun in schimbul unui alt bun (art. 1405 C. civ.).Daca bunurile schimbate nu sunt echivalente valoric, echilibrul patrimonial se stabileste prin plata unei sume de bani, denumita 'sulta' (lat. solutum) care reprezinta diferenta dintre valorile bunurilor schimbate : sulta nu poate depasi jumatate din valoarea bunului primit in schimb, deoarece contractul nu ar mai fi de schimb ci vanzare-cumparare.

Contractului de schimb ii sunt aplicabile in principiu regulile aplicabile contractului de vanzare - cumparare cu unele deosebiri care constituie reguli specifice contractului de schimb si anume :

- cheltuielile contractului se suporta de ambele parti, daca in contract nu s-a prevazut altfel;

- garantia pentru evictiune revine in sarcina ambelor parti;

- schimbul lucrului altuia este nul de drept;

- daca vanzatorul nu-si executa obligatia de predare a lucrului (de gen), cumparatorul are dreptul sa isi procure lucrul de pe piata prin intermediul unui agent oficial, iar cand cumparatorul nu-si executa obligatia de a lua in primire bunul, vanzatorul are dreptul, fie sa depuna bunul la casa acreditata de comert, fie sa vanda bunul (art. 68 C.com.)

3. Contractul de donatie

Contractul de donatie este un contract solemn, unilateral si gratuit prin care o persoana numita donator, transfera in mod irevocabil dreptul sau de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri determinate, unei alte persoane denumita donator, care le accepta (art. 811 C. civ.). El face parte din contractele cu titlu gratuit si anume din liberalitati, fiind folosit mai ales intre persoanele fizice.

Toate donatiile se fac prin inscris autentic, conditia formei fiind ceruta 'ad validitatem'; astfel ca nerespectarea acestei forme duce la nulitatea absoluta a donatiei, care poate fi invocata de orice persoana interesata si nu poate fi inlaturata in nici un fel; pentru a produce efecte, ea trebuie refacuta in intregime, cu respectarea formei ceruta de lege (art. 1168 C. civ.), in schimb dupa moartea donatorului, mostenitorii sau reprezentantii sai pot face confirmarea, ratificarea sau executarea benevola a donatiei, producand astfel efecte juridice.

Cand contractul de donatie se incheie intre absenti, atat oferta cat si acceptarea trebuie facuta in forma autentica pentru a produce efecte juridice, iar acceptarea sa fie notificata donatorului in timpul vietii acestuia si inainte de a fi devenit incapabil.Sunt lipsiti de capacitatea de a dona, minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. Nu au capacitatea de a primi donatii persoanele neconcepute. Donatia facuta unui minor sau interzis trebuie acceptata prin reprezentantii legali, iar cea in favoarea minorului cu capacitate restransa, trebuie incuviintata de reprezentantul legal.Persoanele juridice pot primi donatii cu respectarea principiului specializarii capacitatii de folosinta, iar acceptarea lor se face de catre organele prevazute de lege.Contractul de donatie incheiat cu incalcarea normelor de capacitate este lovit de nulitate relativa, in afara cazurilor in care legea stabileste anumite interdictii in acest domeniu, cand ele vor fi lovite de nulitate absoluta.

Contractul de donatie este irevocabil, astfel ca orice clauza prin care in mod direct sau indirect, donatorul ar putea revoca donatia, duce la nulitatea contractului. Prin exceptie donatiile intre soti sunt revocabile, oricare ar fi felul donatiei (art. 826 si 937 C. civ.).

4. Contractul de locatiune

Contractul de locatiune este acel contract prin care o persoana numita locatar, se obliga sa asigure altei persoane numita locatar, folosinta temporara, totala sau partiala a unui lucru in schimbul unei sume de bani determinate, numita chirie.

Este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, consensual ('ad probationem' se cere totusi forma scrisa) si cu executare succesiva, fiind translativ de folosinta in privinta bunului inchiriat.Contractul de locatiune facand parte din actele juridice de administrare, partile trebuie sa aiba capacitatea ceruta de lege pentru a incheia astfel de acte, insa in cazul inchirierii de imobile pe o durata mai mare de 5 ani, se considera ca inchirierea este un act de dispozitie, cerandu-se conditiile impuse de lege pentru incheierea unor astfel de acte.

Pretul pe care locatarul il plateste in schimbul folosintei lucrului, poarta denumirea de chirie, fixandu-se in raport cu durata contractului si se plateste de regula, succesiv sau la termenul stipulat.

Pentru asigurarea folosintei lucrului, locatarul are urmatoarele obligatii :

- sa predea lucrul dat in locatiune, la termenul cuvenit si pe cheltuiala sa;

- sa mentina lucrul in stare de a servi la intrebuintarea pentru care a fost inchiriat, trebuind sa efectueze toate reparatiile necesare locatiunii, in afara celor 'locative' care, din momentul predarii sunt in sarcina locatarului. Reparatiile trebuie facute in cel mult 40 de zile, iar daca se depaseste acest termen, locatarul are dreptul sa ceara scaderea chiriei;

- sa-l garanteze pe locatar de tulburarile provenite din propria sa fapta, ca si de tulburarile de drept provenite din partea tertilor ca si pentru viciile ascunse si stricaciunile lucrului ce ii impiedica intrebuintarea.

Din contractul de locatiune, locatarului ii revin urmatoarele obligatii :

- sa intrebuinteze lucrul inchiriat conform destinatiei determinate prin contract (iar in lipsa unei stipulatii, conform destinatiei prezumate dupa circumstante) si ca un bun proprietar, intretinandu-l in tot timpul locatiunii in stare de intrebuintare, astfel cum a fost predat, ceea ce implica obligatia de a efectua reparatiile locative (cele capitale revenind locatarului);

- sa plateasca chiria la termenele prevazute, iar in lipsa de stipulatie la domiciliul debitorului, deoarece plata este cherabila si nu portabila;

- sa restituie lucrul la incetarea locatiunii in starea in care l-a primit, conform inventarului facut sau in lipsa acestuia, in stare buna, deoarece se presupune ca a fost predat in stare buna (prezumtie legala relativa);

- sa raspunda pentru pagubele pricinuite cladirii prin incendiu (in afara de cazul fortuit sau forta majora);

- sa apere lucrul inchiriat contra uzurpatorilor.

Daca in contract nu s-a prevazut altfel, locatarul poate sa transmita dreptul de folosinta al lucrului inchiriat unui tert (sublocatiunea), sau sa cedeze contractul sau catre un tert (cesiunea), fara a contraveni conditiilor din contractul principal sau a schimba destinatia bunului inchiriat.

5. Contractul de imprumut

In temeiul contractului de imprumut se poate transmite atat folosinta cat si consumatia (respectiv proprietatea) asupra unor bunuri, dupa cum se restituie bunul imprumutat sau un bun similar cu acesta; in ipoteza in care imprumutatul este obligat sa restituie bunul imprumutat in natura sa specifica, imprumutul este de folosinta (comodat), iar in ipoteza in care imprumutatul este obligat sa restituie un bun similar cu cel imprumutat, imprumutatul este de consumatie (mutuum), iar imprumutatul dobandeste insasi proprietatea asupra bunului imprumutat.Imprumutul de folosinta (comodatul) este contractul in temeiul caruia o persoana, numita comodat, remite spre folosinta temporara si gratuita, un bun nefungibil si neconsumptibil, unei alte persoane, numita comodatar, cu obligatia pentru aceasta de a-l restitui la termen, in natura in individualitatea sa (art. 1560 C. civ.).

Este un contract cu titlu gratuit (deoarece daca ar fi o neros, s-ar transforma intr-o locatiune de bunuri), unilateral (cu obligatii numai in sarcina imprumutatului), real si translativ de folosinta (comodantul ramanand proprietarul bunului si suportand riscul pieirii sale fortuite).Conditiile de validitate ale contractului sunt: capacitatea, consimtamantul, obiectul, durata si forma.

Capacitatea necesara este cea ceruta de lege pentru incheierea actelor de administrare.

Durata contractului este cea convenita de parti, iar daca nu s-a stipulat un termen, durata sa va fi egala cu timpul necesar folosintei pentru care bunul a fost imprumutat.

Celelalte conditii prezinta caracteristicile generale prevazute in dreptul comun.

Conform articolelor 1564-1571 C. civ., obligatiile imprumutatului sunt urmatoarele:

- de a se ingriji de bunul primit in folosinta ca un bun proprietar;

- de a folosi bunul numai potrivit destinatiei determinate de natura lui sau prin conventia partilor, raspunzand cu plata daunelor-interese in caz contrar, riscul pieirii fortuite a bunului trecand asupra sa;

- de a restitui bunul imprumutat in natura sa specifica, la termenul prevazut in contract, iar daca nu s-a stipulat un termen expres, la data cand trebuinta imprumutatului pentru care s-a incheiat contractul a fost satisfacuta;

- de a suporta toate cheltuielile necesare folosintei normale a lucrului.

Obligatiile imprumutatorului nu rezulta din contract, deoarece el este cu caracter unilateral, ci din alte izvoare ale obligatiilor si anume :

- din gestiunea de afaceri rezulta obligatia de restituire a cheltuielilor extraordinare, necesare si urgente, facute de imprumutat pentru conservarea bunului;

- din faptul ilicit al imprumutatorului de a nu aduce la cunostinta imprumutatului viciile bunului imprumutat, rezulta obligatia sa de a plati daune-interese pentru prejudiciile incercate de imprumutat din cauza viciilor respective.

Imprumutul de consumatie este contractul in temeiul caruia una din parti denumita imprumutator, remite proprietatea asupra unor bunuri mobile, fungibile si consumptibile, unei alte persoane, numite imprumutat, cu obligatia pentru aceasta, de a restitui la termen bunuri de acelasi gen, calitate si cantitate (art. 1576 C. civ.).Este un contract cu titlul gratuit (sau oneros, daca partile convin aceasta in mod expres), unilateral (chiar daca este oneros), real si translativ de proprietate.

Conditiile de validitate ale contractului sunt aceleasi ca si in cazul imprumutului de folosinta cu unele deosebiri :

- capacitatea ceruta este cea necesara actelor de dispozitie (deoarece se transmite insasi proprietatea asupra bunurilor imprumutate);

- obiectul il constituie numai bunuri mobile, fungibile si consumptibile;

- durata poate fi atat determinata cat si nedeterminata (daca nu s-a stabilit un termen, instanta la cererea unei parti poate stabili un termen potrivit imprejurarilor).

Obligatiile imprumutatului sunt urmatoarele :

- sa restituie la scadenta bunuri de aceeasi specie, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate, indiferent de fluctuatia valorii lor;

- sa plateasca dobanzile aferente din ziua chemarii in judecata in caz de nerestituire la termen a bunurilor imprumutate;

- sa plateasca remuneratia convenita imprumutatorului (daca imprumutul este oneros).

Obligatia imprumutatorului este de a-l despagubi pe imprumutat cu prejudiciile incercate din cauza viciilor lucrului imprumutat care nu au fost aduse la cunostinta acestuia (obligatie ce rezulta din faptul ilicit al imprumutatorului, de a nu-l instiinta pe imprumutat de viciile respective).

6. Contractul de mandat

Mandatul este un contract prin care o persoana, numita mandatar se obliga, in principiu fara plata, sa indeplineasca anumite acte juridice, in numele si in contul altei persoane, numita mandat, care ii da aceasta imputernicire si pe care il reprezinta (art. 1532 C. civ.).

Este un contract gratuit (daca partile nu stipuleaza expres ca mandatarul sa fie retribuit, cand este oneros), intuitu personae (in considerarea persoanei mandatarului) si consensual (art. 1533 C. civ.,)insa daca actul juridic ce urmeaza a fi incheiat de mandatar trebuie inlocuit sub forma autentica 'ad validitatem' si imputernicirea (procura) trebuie sa fie intocmita in forma autentica.

Conditiile de validitate ale contractului sunt : consimtamantul, capacitatea, obiectul, cauza si forma.

Consimtamantul si cauza prezinta caracteristicile generale prevazute de drept comun.

In privinta capacitatii mentionam ca mandantul trebuie sa aiba capacitatea de a contracta el insusi – personal - actul pe care l-a imputernicit pe mandatar sa-l incheie, deoarece efectele lui se produc in persoana sa; mandatarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu.

Mandatarului ii revin urmatoarele obligatii :

- sa execute mandatul, raspunzand pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor sale fata de mandat si sa garanteze pe terti de valabilitatea actelor incheiate cu ei;

- sa raspunda de executarea mandatului, ori de cate ori mandatul i-o cere, remitandu-i tot ce a primit in baza mandatului;

- sa execute personal operatiile precizate prin contract, intrucat mandatul este un contract intuitu personae.

Mandatul are urmatoarele obligatii :

- de a-l despagubi pe mandatar pentru toate cheltuielile si pierderile care le-a ocazionat executarea mandatului;

- de a plati remuneratia mandatarului in cazul mandatului oneros;

- de a-l garanta pe mandatar pentru plata retributiei si pentru cheltuielile ocazionale de executare a mandatului, cu sumele si bunurile pe care le detine in baza mandatului;

- de a executa obligatiile contractate de mandatari fata de terti, in numele sau (obligatiile aferente contractului incheiat de mandatar cu tertii producandu-se fata de mandat).

Intinderea obligatiilor mandatului este determinata de limitele imputernicirilor date, astfel ca ceea ce s-a contractat peste aceste limite nu-l obliga pe mandat, decat daca va ratifica actele astfel incheiate.

Contractul de mandat inceteaza prin :

- executarea mandatului;

- revocarea mandatului de catre mandatar;

- renuntarea mandatarului la mandat:

- moartea uneia din parti;

- interdictia sau insolvabilitatea uneia din parti;

- la implinirea termenului sau conditiei.

Mandatul fara reprezentare, cunoscut si sub numele de contract de interpunere (pret - nom, imprumut de nume) este o varietate a contractului de mandat in care mandatarul primeste imputernicirea de a contracta, din partea mandatului, in numele sau propriu, dar in interesul mandantului, astfel incat tertii nu cunosc participarea acestuia din urma la incheierea contractului cu ei.La acest contract se recurge atunci cand mandantul doreste sa incheie un act juridic fara ca tertii sa cunoasca identitatea sa, astfel incat acesta imputerniceste o alta persoana sa incheie actul respectiv, care va contracta in nume propriu si nu in calitate de mandatar.In raporturile dintre parti se aplica aceleasi reguli ca si in cazul mandatului cu reprezentare, insa in raporturile cu tertii, mandatarul apare ca parte in contract (devenind personal debitor sau creditor), fara a se stabili raporturi juridice directe intre mandat si terti, astfel ca ei pot actiona unul impotriva celuilalt numai pe calea actiunii indirecte.

7. Contractul de societate civila

Societatea civila este un contract prin care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, se obliga fiecare fata de celelalte, sa puna in comun aportul lor material si / sau de munca, sper a constitui un fond si sa desfasoare impreuna o activitate cu scop patrimonial comun, foloasele sau pierderile fiind impartite intre ele (art. 1491-1492 si 1513 C. civ.).Societatea civila este un contract civil cu scop lucrativ, membrii ei urmarind realizarea unor foloase patrimoniale (venituri, produse agricole), sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, consensual, cu executare succesiva, incheiat intuitu personae.

Societatea civila neavand calitatea de comerciant, nu incheie acte subiective de comert (art. 4 C.com.) si nu poate efectua nici alte obiecte de comert (pentru a le putea efectua trebuie sa indeplineasca toate formalitatile necesare constituirii unei societati comerciale).Conditiile de valabilitate ale contractului sunt: consimtamantul, participarea, impartirea rezultatelor obtinute, scopul patrimonial comun (care trebuie sa fie licit).

Domeniul de aplicare al societatii civile este mult mai restrans decat al societatilor comerciale. Contractul se poate realiza intre persoane fizice (in vederea constituirii unei case cu mai multe apartamente, garaje, case de odihna); persoane juridice (institutii, regii autonome, societati comerciale, asociatii sau fundatii fara scop lucrativ), meseriasi (in vederea exercitarii in comun a meseriei).

In domeniul agricol, potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si Legii nr. 36/1991 privind societatile agricole, asocierea se poate realiza in urmatoarele forme:

- societati comerciale in conditiile Legii 31/1990 si Legii nr. 36/1991;

- societatii agricole cu personalitate juridica conf. Legii nr. 36/1991;

- asocieri (societati) simple, fara personalitate juridica, pe baza de intelegere intre doua sau mai multe familii (persoane) pentru exploatarea terenurilor agricole, cresterea animalelor, aprovizionarea, depozitarea, prelucrarea si vanzarea produselor.