CONSIDERATII INTRODUCTIVE- CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILA

Definitie.

Societatea civila este un contract prin care doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice) se obliga, fiecare fata de celelalte, sa puna in comun aportul lor material si/sau de munca spre a constitui un fond si sa desfasoare impreuna o activitate in vederea atingerii unui scop patrimonial comun (beneficii sau alte foloase), foloasele sau pierderile fiind impartite intre ele.( dispozitiile art. 1491 combinate cu art. 1492 alin. 2 si art. 1513 C. civ.)

In doctrina s-a pus discutia frecvent asupra diferentelor dintre contractul de societate civila si a celui de societate comerciala.

Astfel:

"numai societatea comerciala are ca obiect efectuarea de fapte de comert;

in materia societatii comerciale, formalitatile de constituire si regulile de functionare sunt mai riguros reglementate;

numai societatea comerciala este investita cu personalitate juridica;

domeniul de aplicare a societatii comerciale este mult mai vast decat domeniul societatii civile".

Codul civil reglementeaza doua feluri de societati civile, universale si particulare, intrucat dispozitiile privitoare la societatile universale nu si-au gasit niciodata aplicarea in practica , vom analiza in preponderent pe cele particulare.

1.2 Caractere juridice

Contractul de societate civila prezinta urmatoarele caractere:

Contract civil - Societatea civila - neavand calitatea de comerciant - nu incheie acte subiective de comert (art. 4 C. com.) si nu poate efectua nici acte obiective de comert (art. 3 C. com.).

Daca pentru realizarea scopului propus, pe langa operatiuni civile, societatea urmeaza sa efectueze si operatiuni comerciale, ea trebuie sa indeplineasca toate formalitatile necesare constituirii unei societati comerciale (forma autentica a contractului, inscrierea in registrul comertului etc.).

Ratiunea acestui caracter este identificat in deosebirea dintre societatea comerciala si cea civila. In situatia in care societatea civila se afla in ipostaza de a incheia acte comerciale pentru a-si realiza scopul propus , pe langa cele civile , atunci aceasta trebuie sa urmeze formalitatile necesare constituirii ca societate comerciala.

contract multilateral - De retinut este la acest contract faptul ca societatea este constituita prin aportul asociatilor , de aici rezulta si caracterul multilateral al acestuia.

contract consensual - Contractul de societate civila este constituit pe simpla manifestare de vointa a asociatilor( solo consensu) , fara nici o formalitate , forma scrisa este ceruta numai ad probationem, contractul neputand fi dovedit cu martori sau prezumtii. Cu titlu de exceptie ," in cazul in care aportul in natura are ca obiect dreptul de proprietate asupra unui teren, devine necesara forma autentica [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, Titlul X] ".

contract cu titlu oneros din activitatea societatii civile , fiecare parte urmareste obtinerea unui beneficiu .De aici rezulta si caracterul comutativ ala acestui contract ,subliniat de faptul ca , inca de la semnare , partile isi cunosc obligatiile reciproce si acestea nu depind de un element viitor. Altfel spus, contractul nu se incheie cu gandul la sansa unui castig sau a unei pierderi.

contract cu executare succesiva - caracterizat prin faptul ca , pe toata durata societatii partile raman obligate intre ele.

contract intuitu personae - contract in care , increderea reciproca are rol determinant. Consecinta a acestui fapt avem situatia in care nici unul dintre asociati nu poate ceda drepturile pe care le are in societate si nici nu-si poate substitui o alta persoana ori asocia o a treia persoana la societate, fara invoirea unanima a tuturor asociatilor. De asemenea, in cazul mortii unuia dintre asociati, mostenitorii acestuia nu pot prelua, in principiu, drepturile si obligatiile lui de cujus.

Caracterul lucrativ(patrimonial) - rezulta din faptul ca partile urmaresc realizarea unor foloase patrimoniale - venituri din produse agricole ca exemplu , pe care le impart intre ei (art. 1491 C.civ.) Prin acest caracter, societatea civila - societas - se deosebeste de asociatiile - collegia - si fundatiile fara scop lucrativ (culturale, sportive, de binefacere etc.)

1.3 Conditii de valabilitate.

Contractului de societate civila ii sunt aplicabile regulile impuse de art. 948 C. Civ si anume capacitate, consimtamant, obiect, cauza si, in plus, cateva conditii speciale.

A.    Capacitatea partilor - este capacitatea deplina de exercitiu, necesara actelor de dispozitie. Minorul sub 16 ani nu se poate asocia deoarece in acest contract exista posibilitatea aparitiei unor eventuale pierderi (art. 1511 si art. 1513 C. civ.) , acest lucru fiind mentionat in cod ca masura de protectie a acestuia. Opus acestei situatii , minorul peste 16 ani , casatorit se poate asocia , deoarece prin casatorie capata capacitate deplina de exercitiu.

Potrivit jurisprudentei contractul de societate (in special comerciala) poate fi incheiat, chiar si intre soti.

Cu atat mai mult, sotii sau unul dintre acestia pot incheia un contract de societate cu alte persoane.

In situatia in care contractul se incheie de catre unul dintre soti, el poate aduce ca aport social atat bunuri proprii, cat si bunuri aflate in deval­masie.

B.    Consimtamantul partilor - Conditia generala este consimtamantul neviciat , problematica , in aceasta situatie este ca , affectio societatis - Consimtamantul partilor in vederea constituitii societatii - deosebeste societatea civila de alte forme de asociere. in vederea realizarii unor interese comune (de exemplu, asocierea a doua sau mai multe persoane in vederea achizitionarii unui bun care sa devina proprietatea lor comuna), dar care, in lipsa intentiei (affectus) de a crea o societate, nu reprezinta un contract de societate civila.

C.    Obiectul contractului de societate - regula este ca acesta sa fie civil, licit si moral. In cazul societatii civile apare conduita partilor, actiunea sau inactiunea de care sunt tinute acestea .

Sub acest aspect , tratam in randurile care urmeaza aportul social , aport pe care fiecare parte este conditionata sa il aduca pentru a constitui fondul comun al asociatiei. Aceasta contributie care se numeste aport social trebuie sa fie determinata sau determinabila, posibila si licita.

Acesta poate consta in:

sume de bani - art. 1492 alin.2 C. Civ.;

alte bunuri, mobile sau imobile, corporale sau incorporale, certe sau generice, fungibile sau nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile, prezente sau viitoare - art. 963-965 C. civ.;

anumite servicii (prestatii in munca).

In cazul in care aportul sa consta intr-o suma de bani, asociatul care nu si-a executat obligatia este tinut de plata dobanzilor care curg de drept si fara punere in intarziere din ziua in care trebuia sa o plateasca, putand fi obligat, daca este cazul, si la plata de daune-interese.

Potrivit prevederilor art. 1088 C. civ., legea este mai severa in privinta asociatiilor, decat in privinta debitorilor ordinari, datorita pagubei care poate rezulta pentru societate din cauza nedepunerii la timp a banilor.

In cazul cand contributia are a obiect un bun individual determinat si neconsumptibil sau nefungibil, aportul poate consta in proprietatea acelui bun sau numai in folosinta (uzul) lui.

Serviciile (prestatiile in munca) aduse ca aport nu trebuie sa fie confundate cu activitatea comuna desfasurata in cadrul administrarii treburilor societatii.

Serviciile pe care asociatii le presteaza cu titlu de aporturi sunt acte si fapte care depasesc cadrul activitatii comune obisnuite si care sunt de natura sa aduca foloase societatii in virtutea aptitudinilor speciale sau a profesiei asociatului respectiv (zidar, zugrav, electrician, arhitect etc.).

Pe de alta parte, serviciile aduse ca aport trebuie sa constea in fapte personale ale celui ce se obliga, promisiunea faptei altuia nefiind in aceasta materie, intrucat contractul se incheie intuitu personae.

Sumele de bani ori alte bunuri fungibile sau consumptibile aduse ca aport devin proprietatea comuna (pe cote-parti) a asociatilor.

Tot astfel si bunurile mobile individuale determinate sau imobile aduse in proprietatea societatii.

Aporturile asociatilor si drepturile si obligatiile contractate ulterior constituirii societatii formeaza - in raporturile dintre asociati - un patrimoniu propriu, distinct de acela al fiecaruia dintre ei

D.    Cauza contractului - In art. 1492 alin. 1 , se prevede clar regula ca , prin contractare scopul societatii civile este reprezentat de obtinerea de beneficii.

Asa­dar, acesta prezinta caracter patrimonial si lucrativ. Se prevede , in art. 966-968 C. civ , ca aceasta sa fie licita si morala. In caz contrar contractul este lovit de nulitate absoluta , asociatii primindu-si aportul personal. Asociatii de buna credinta nu sunt afectati de nulitate , ei fiind considerati ca au contractat cu o societate civila valabila.

1.4 Domeniile de aplicare a contractului de societate civila.

Domeniul de aplicare al societatii civile, desi mult mai restrans decat cel al societatii comerciale, este circumscris, in principal, urmatoarelor situatii:

asocierea in vederea realizarii unor constructii, avand destinatii diverse;

asocierea unor meseriasi in vederea practicarii in comun a meseriei;

asocierea avocatilor si notarilor in societati civile profesionale;

asocierea arhitectilor in societati civile profesionale;

asocierea medicilor in societati civile profesionale;

asocierea mai multor persoane in vederea practicarii agriculturii.

1.5 Forma si dovada contractului de societate civila.

Spre deosebire de contractul de societate comerciala, care poate fi incheiat numai in forma autentica, societatea civila este un contract consensual, ce poate fi incheiat prin simplul acord de vointa al partilor (solo consensu), fara a fi supus vreunei forme speciale.

Cat priveste dovada contractului, intre parti ea se face dupa regulile dreptului comun. Sunt aplicabile si dispozitiile privitoare la existenta unui inceput de dovada scrisa (art. 1197 C. civ.) nu insa si cele privitoare la imposibilitatea procurarii dovezii scrise (art. 1198 C. civ.).

Desi societatea civila este o conventie sinalagmatica, nu se impune respectarea regulii multiplului exemplar, intrucat partile nu au "interese contrare' (art. 1179 C. civ.), ele actionand in vederea atingerii unui scop comun.

Nu trebuie sa fie respectata nici formalitatea prevazuta de art. 1180 C. civ. ("bun si aprobat pentru'), intrucat contractul este sinalagmatic, iar nu unilateral (obligandu-se nu "o parte catre alta', ci toate partile contractante).

Tertele persoane pot dovedi existenta societatii prin orice mijloace de proba, ele neavand posibilitatea de a-si procura o dovada scrisa. Partile pot opune tertilor contractul de societate daca are data certa.