Actele preparatorii. Continut si pedepsire.
Actele pregatitoare
sau preparatorii constau in activitatea de procurare a
instrumentelor, a mijloacelor si cunoasterea imprejurarilor
necesare savarsirii infractiunii. Totodata, in raport de
elementele evidentiate, se elaboreaza planul actiunii, se
stabileste modul de indepartare al obstacolelor materiale, care sunt
mijloacele de transport, modul de indepartare de la locul faptei,
posibilitatea de actiune etc. Dupa activitatea de pregatire
pentru a ajunge la rezultatul dorit, persoana trebuie sa treaca la
noi acte materiale care produc acest rezultat. Caracteristic actelor de
pregatire este faptul ca ele nu pot fi concepute numai in cazul in
care realizarea hotararii delictuale are loc intr-un anumit timp. Actul de
pregatire presupune o manifestare de durata, deoarece numai in acest
caz intre executarea propriu-zisa si rezolutia delictuala
ar putea sa se interpuna o perioada de timp suplimentara
aceea in care este necesara realizarea actelor de pregatire. Pentru
ca o activitate sa fie considerata ca act premergator, ea
trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie comisa in scopul
savarsirii infractiunii; sa imbrace o forma
concreta, sa se materializeze intr-o manifestare capitala de a
crea conditii favorabile executarii actiunii ilicite sau pentru
impiedicarea descoperirii faptei; sa nu faca parte din latura
obiectiva, descrisa in norma de incriminare, deoarece in acest caz nu
ar fi act pregatitor, ci ar fi vorba despre tentativa; sa fie
savarsita cu intentie directa, in sensul
urmaririi producerii rezultatului, a pregatirii activitatii
ulterioare care sa se desfasoare cert, fara esec;
actele pregatitoare sunt incompatibile cu intentia
indirecta sau culpa. In ceea ce priveste incriminarea actelor
pregatitoare, ca forma a infractiunii, deci ca fapta
pedepsita, in literatura de specialitate s-au conturat trei opinii,
si anume: conceptia
obiectiva, conceptia incriminarii limitate a actelor
premergatoare si conceptia
incriminarii nelimitate a actelor de pregatire. Avand in
vedere cele trei conceptii cu privire la incriminarea actelor de
pregatire, atat Codul penal din 1937, cat si codul penal actual au
adoptat conceptia obiectiva a neincriminarii actelor pregatitoare,
motiv pentru care in partea generala a Codului penal actele
premergatoare nu au fost definite, codul penal incriminand in mod
exceptional actele pregatitoare pentru o serie de infractiuni cu
grad ridicat de periculozitate. In art. 173 alin. 2 C. pen. se considera
tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori
instrumentelor, precum si luarea de masuri in vederea comiterii
infractiunilor prevazute la art. 156 C. pen. (tradarea prin
ajutarea inamicului), art. 159 C. pen. (spionajul), art. 160 C. pen. (atentat
care pune in pericol securitatea statului), art. 161 C. pen. (atentat asupra
unei colectivitatii) etc.In art. 189. C. pen. se prevede ca
constituie tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor, a
instrumentelor sau luarea de masuri in vederea comiterii faptei
prevazute in alin. 3; in art. 189 alin. 3 C. pen., care incrimineaza
o forma agravanta a infractiunii de lipsire de libertate in mod
ilegal, se arata ca: "daca pentru eliberarea persoanei se
cere, in orice mod, ca statul, o persoana juridica, o
organizatie internationala interguvernamentala sau un grup
de persoane sa indeplineasca sau sa nu indeplineasca un
anumit act, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani".Incriminarea
actelor pregatitoare prin asimilarea lor cu tentativa nu inseamna
ca se confunda actele pregatitoare cu aceasta (tentativa), ci
doar ca se va aplica tratamentul juridic inscris in art. 21 C. pen.
prevazut pentru tentativa. Actele pregatitoare, asimilate cu
tentativa si sanctionate ca atare, daca sunt urmate de comiterea
infractiunii sub forma consumata sau tentativa, nu vor fi
sanctionate separat ca un concurs de infractiuni, deoarece ele se
absorb in infractiunea savarsita, urmand a se considera
intreaga activitate ca o unitate infractionala. Actele pregatitoare
asimilate tentativei sunt susceptibile de desesizare si de impiedicare a
producerii rezultatului in conditiile impuse in art. 22 C. pen., potrivit
caruia "este aparat de pedeapsa faptuitorul care s-a
desesizat ori a impiedicat, mai inainte de descoperirea faptei, producerea
rezultatului. Daca actele indeplinite pana in momentul
desesizarii sau impiedicarii producerii rezultatului constituie o
alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea
infractiune".
