QReferate - referate pentru educatia ta.
Cercetarile noastre - sursa ta de inspiratie! Te ajutam gratuit, documente cu imagini si grafice. Fiecare document sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Documente drept

Arbitrajul comercial international



ARBITRAJUL COMERCIAL INTERNATIONAL


Sectiunea 1. Arbitrabilitatea litigiilor comerciale


1. Precizari prealabile

Toate litigiile patrimoniale care intervin intre persoane care au capacitatea deplina de exercitiu pot fi solutionate pe calea arbitrajului, cu exceptia cazului in care litigiile au drept obiect drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie.

2. Avantajele si dezavantajele

Cunoasterea avantajelor si dezavantajelor nu implica, ab initio, adoptarea sau renuntarea acestei forme de reglementare a litigiilor; acestea pot preveni comerciantii sau necomer­ciantii asupra limitelor acestei modalitati de solutionare a litigiilor.



Avantajele procedurii arbitrale :

solutionarea se face mai repede decat in sistemul etatic;

competenta arbitrilor si posibilitatea ca partile sa-i numeasca (chiar daca nu le reprezinta interesele, dar se are in vedere capacitatea profesionala);

confidentialitatea dezbaterii si a hotararii;

normele de procedura pot fi adaptate nevoilor partilor;

litigiul poate fi judecat in echitate etc.

Dezavantaje :

costuri mai mari decat in cazul instantelor judecatoresti;

nu exista posibilitatea atacarii hotararii prin apel sau recurs iar motivele prevazute de lege pentru actiunea in anulare sunt mai restranse;

nu toate domeniile comerciale pot fi arbitrate;

anumite masuri - asiguratorii si sau vremelnice - pot fi luate numai pe baza unei hotarari a instantei judecatoresti etc.

3. Reglementari

In materia arbitrajului sunt aplicabile urmatoarele reglementari:

2.1. Reglementari cu caracter general:

Codul de procedura civila, cartea a IV -a (,,Despre arbitraj ; art.340-370);

Decretul-Lege nr. 139/1990 privind Camerele de Comert si Industrie din Romania;

2.2. Reglementari cu caracter international:

Decretul nr.186 din 24 iulie 1961 privind aderarea Romaniei la Conventia pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine, adoptata la New-York, la 10 iunie 1958, publicata in B.O. nr. 19 din 24 iulie 1961;

Conventia europeana de arbitraj comercial international (Geneva, 21 aprilie 1961);

Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat (Cap.12 'Norme de procedura in materie de drept international privat', Sectiunea a VI-a 'Arbitrajul de drept international privat', art. 180-181);

Legea nr. 89/1995 privind aderarea Romaniei la Conventia internationala pentru unificarea anumitor reguli referitoare la competenta civila in materie de abordaj, semnata la Bruxelles la 10 mai 1952. Dupa ce art.1 precizeaza instantele jurisdictionale competente in cazul in care s-a produs un abordaj, art.2 subliniaza ca 'dispozitiile art.1 nu aduc nici o atingere dreptului partilor de a deferi o actiune pe motive de abordaj inaintea unei jurisdictii oarecare pe care ele au ales-o de comun acord sau de a o supune arbitrajului'.

Legea model UNCITRAL.

2.3. Reglementari cu caracter particular:

Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, publicata in Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990, cu modificari.

Legea nr.365 din 7 iunie 2002 privind comertul electronic, publicata in Monitorul Oficial nr.483 din 5 iulie 2002.

3.4. Reglementari cu caracter particular. Referitoare la alte forme de arbitraj desfasurate in Romania:

statutul profesiei de avocat;

arbitrajul UCECOM.

3.5. Reglementari ale Curtii de Arbitraj Comercial International

Regulamentul privind organizarea si functionarea Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei;

Regulile de procedura arbitrala ale Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, adoptate prin Decizia nr.1/30 iunie 2004;

Norme privind taxele si cheltuielile arbitrale ale Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti.

4. Caracterul arbitral al litigillor

Aurelia Popa a subliniat intr-un studiu (,,Arbitrabilitatea litigiilor') ca 'arbitrabilitatea delimiteaza sfera litigiilor care prezinta aptitudine a de a fi arbitrabile, respectiv care sunt susceptibile de a fi solutionate prin arbitraj (teoria monista), dar poate fi privita si din punct de vedere subiectiv, interesand aptitudinea statelor si, in general, a persoanelor juridice de drept public, de a incheia o conventie arbitrala (teoria dualista).'

'Caracterul arbitrabil al litigiului constituie una din conditiile esentiale de valabilitate ale conventiei arbitrale, fiind verificata cu ocazia controlului judecatoresc al hotararii arbitrale, iar incalcarea acestei conditii este sanctionata prin anularea hotararii arbitrilor, neacordarea investirii cu formula executorie, sau refuzarea recunoasterii unei hotarari arbitrale straine

3.1. Reguli generale

Potrivit art.340 din Codul de procedura civila ,,per­soanele care au capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, in afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie'.

Tranzactia este reglementata de Codul civil in art.1704-1717.

Curtea de Arbitraj Comercial lntemational de pe langa Camera de comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti (sentinta arbitrala nr.95/22 aprilie 2004, in RDC, nr.10/2004, p.225-226) a aratat ca 'este general admis ca litigiile patrimoniale sunt litigii referitoare la raporturi patrimoniale, adica raporturi cu continut economic, susceptibile de evaluare in bani. Principalele raporturi patrimoniale sunt raporturile de proprietate si alte drepturi reale precum si raporturile obligationale. Evident ca sfera litigiilor patrimoniale nu poate fi restransa numai la acelea prin care se solicita obligarea la plata unei sume de bani, ea incluzand si litigiile al caror obiect este evaluabil in bani sau, intr-o formula mai generala, litigii care au ca obiect drepturi patrimoniale. Prin opozitie cu litigiile patrimoniale, cele nepatrimoniale au ca obiect drepturi personale nepatrimoniale, adica drepturi al caror continute strans legat de persoana titularului lor si care nu au un continut economic evaluabil in bani.'

Asa cum s-a subliniat in literatura juridica de specialitate, 'simpla atribuire in competenta instantelor judecatoresti a unor litigii patrimoniale nu exclude, in mod automat, posibilitatea solutionarii acestora si pe calea arbitrajului' (I. Bacanu, Litigii arbilrale, Dreptul, nr.2/2000). Trebuie realizata o interpretare a legii pentru a se observa daca atribuirea de competenta instantelor este sau nu imperativa.


Arbitrabilitatea este o conditie de ordine publica in dreptul international privat, consacrata in lege. Recunoasterea hotararii straine poate fi refuzata daca hotararea incalca ordinea publica de drept international privat roman (art.168 alin.1 pct.2 din Legea nr.105/1992).

In Conventia pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine, (adoptata la New-York, la 10 iunie 1958) se arata ca recunoasterea si executarea unei sentinte arbitrale vor putea fi refuzate daca autoritatea competenta a tarii in care se cere recunoasterea si executarea constata:

a)    ca in conformitate cu legea acestei tari obiectul diferendului nu este susceptibil a fi reglementat pe calea arbitrajului;

b)    ca recunoasterea sau executarea sentintei ar fi contrara ordinei publice a acestei tari.

3.2. Litigiul trebuie sa fie patrimonial si tranzactionabil

3.2.1. Enumerare. Nu pot fi solutionate pe calea arbitrajului litigiile care au drept obiect:

starea si capacitatea persoanelor;

pensia de intretinere;

drepturile nepatrimoniale de proprietate intelectuala;

conflicte de drepturi;

concurenta;

participarea la o licitatie organizata de o bursa cu scopul de a obtine adjudecarea unui contract sau a unor bunuri;

in litigiu se punea in discutie hotararea asupra anularii procedurii de licitatie si declararea acesteia ca fiind corecta si, drept consecinta, adjudecarea in favoarea unui anumit comerciant;

somatia de plata,

decizie de desfacere a contractului de munca.

Practica judiciara. Potrivit dispozitiilor art.174 Codul muncii, litigiile privind deciziile de desfacere a contractului de munca sunt de competenta judecatoriilor, in prima instanta.

Astfel de cauze nu sunt susceptibile de a fi solutionate pe cale arbitrala, deoarece partile dintr-un contract de munca nu pot deroga de la dispozitiile imperative ale legii.

Aceasta speta a fost adnotata (Codul de procedura civila adnotat, Mihaela Tabarca) si s-a aratat ca art.174 a fost abrogat prin legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si, potrivit art.70, conflictele de drepturi se solutioneaza de catre instantele judecatoresti.

3.2.2. Clauzele arbitrale in materia societatilor comerciale.

Posibilitatea ca societatile comerciale sa incheie conventii arbitrale tine cont de anumite distinctii: societatile cu capital de stat sau reorganizate din acestea si societatile constituite in virtutea Legii nr.31/1990.

Unele acte constitutive ale societatilor comerciale prevad solutionarea litigiilor prin arbitraj in contractele cu tertii. Absenta unei astfel de clauze nu impiedica societatea ca sa incheie conventii arbitrale.

Cu titlu de principiu, instanta suprema a decis ca 'in cazul in care in actul constitutiv al contractului de societate este prevazuta clauza compromisorie, prin care litigiile dintre asociati in legatura cu existenta validitatii, executiei si interpretarii statutului si a contractului de societate vor fi solutionate de un tribunal arbitral, este exclusa competenta instantei judecatoresti'.

Clauza compromisorie este posibila la toate formele de societate comerciala, cu conditia de a proveni de la o persoana care se poate obliga valabil si fara sa fie incalcata ordinea publica.

In doctrina s-a aratat ca in situatia in care in actul constitutiv s-ar prevedea exclusiv posibilitatea solutionarii litigiilor prin conventii arbitrale aceasta ar deveni inoperanta (potrivit art.5 din Codul civil).

Regiile autonome. Potrivit art.51, 'litigiile de orice fel in care sunt implicate regii autonome sau societati comerciale cu capital de stat sunt de competenta instantelor judecatoresti de drept comun.

Pentru solutionarea litigiilor dintre ele regiile autonome si societatile comerciale pot apela si la arbitraj.

Societatile comerciale cu capital de stat au posibilitatea de a incheia conventii arbitrale; in privinta societatilor care s-au privatizat acestea pot incheia conventii arbitrale in virtutea prevederilor legale (art.5 alin.1 si 3 din Legea nr.137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea priva­tizarii).

Grupuri de societati. Conventia arbitrala in cadrul grupului de societati ridica probleme instantelor, neexistand solutii unice; astfel, unele instante, pornind de la relativitatea efectelor contractului, considera ca fiecare societate trebuie sa incheie conventii arbitrale proprii, in timp ce alte instante, care au in vedere societatea ca institutie (organism) considera ca o clauza compromisorie poate fi opusa unei societati, chiar daca aceasta nu a semnat-o.

In doctrina s-a facut o comparatie intre relatiile dintre societatile dintr-un grup si societatile de stat. Raportul dintre societatile de stat si stat trebuie analizat cu grija, neputand fi comparat mecanic cu relatiile organice dintre societatile unui grup.

Societatile comerciale constituite in virtutea Legii nr. 31/1990.

Clauzele arbitrale cuprinse in actul constitutiv trebuie sa reprezinte vointa asociatilor; este ilegal ca o asociatie profesionala sa impuna societatilor dintr-un anumit domeniu un anumit arbitraj institutional. De exemplu, clauza compromisorie referitoare la solutionarea litigiilor dintre asociati de catre curtea de arbitraj (prin care competenta solutionarii litigiilor referitoare la interpretarea si efectele actului constitutiv sau numai anumite probleme, cum ar fi excluderea asociatilor sa apartina Curtii de Arbitraj sau a unui arbitraj ad-hoc).


Instanta suprema a retinut ca sustinerea potrivit careia 'litigiul a fost solutionat de o instanta competenta, intrucat s-au avut in vedere 'Regulile de procedura aplicabile la Curtea de Arbitraj de pe langa SC A.T.C. SA UCECOM , intrucat UCECOM nu poate elabora norme obligatorii, prin care sa se stabileasca o astfel de competenta de solutionare a litigiilor decat cea prevazuta de lege. Principiul este de ordin constitutional si UCECOM poate elabora norme numai in cadrul legii'. Din solutia instantei nu reiese daca UCECOM ar fi obligat toate societatile din sistemul cooperatist sa solutioneze litigiile la Arbitrajul UCECOM (ceea ce ar fi ilegal) sau daca UCECOM a fost sesizata in virtutea unei conventii arbitrale din statutul societatii (clauza care este legala).

Spre deosebire de legislatia mai veche romaneasca in care se prevedea ca toate litigiile dintre asociati se judeca exclusiv de catre arbitraj, in prezent se considera ca anumite domenii nu sunt de competenta instantei arbitrale. Unele litigii societare sunt arbitrabile, altele nu; doctrina s-a pronuntat ca in general" litigiile din domeniul dreptului societatilor comerciale sunt arbitrabile.

Nu sunt arbitrabile litigiile in domeniile in care legea prevede competenta exclusiva, pentru adunarea generala, de a lua hotarari. Astfel, s-a decis, cu valoare de principiu ca 'un litigiu care, direct sau pe cale ocolita, ar avea ca obiect anularea unei hotarari a adunarii generale a asociatilor nu este arbitrabil, adica susceptibil a fi solutionat pe calea arbitrajului, intrucat exercitarea cailor de atac impotriva uneei atare hotarari, inclusiv competenta solutionarii lor, nu pot forma obiectul unei tranzactii.

repartizarea beneficiilor;

Intre o societate comerciala cu raspundere limitata, avand sediul in Bucuresti, si unul dintre asociatii acesteia s-au ivit neintelegeri referitoare la modul de calcul al dividendelor care trebuiau impartite pe anii 1990 si 1991. Asociatul nemultumit a introdus actiune arbitrala la C.A.B. cerand sa-i fie platita de catre societatea parata o anumita suma, cu titlu de dividende. In combaterea acestor pretentii, parata a sustinut ca potrivit art. 90, 142 si art.144 din Legea nr.31/ 1990, competenta de a solutiona o asemenea actiune revine in mod exclusiv instantelor judecatoresti, iar nu arbitrajul comercial. CAB a admis exceptia formulata de partea parata si a constatat ca este incompetenta sa rezolve pricina.

- majorarea capitalului social;

'In reglementarea Legii nr.31/1990, modificarea capitalului social al unei societati pe actiuni este atributul exclusiv al adunarii generale a actionarilor (art.113 lit. f si g), iar hotararea acesteia este susceptibila a fi desfiintata numai pe calea opozitiei (art.61-62) sau a cererii in anulare (art.132-133), ambele de competenta exclusiva a tribunalului sediului societatii (art.63). Instituind acest sistem riguros si logic al desfiintarii unei hotarari a adunarii generale a asociatilor; legea nr.31/1990 a exclus posibilitatea ca asociatii sa tranzactioneze asupra unui alt mod de desfiintare. Adunarea generala a asociatilor poate modifica sau chiar reveni asupra unei hotarari anterioare, dar atacarea ei de catre creditorii sociali, de catre alte persoane prejudiciate prin aceasta hotarare sau de catre asociatii nemultumiti nu poate interveni decat pe caile strict determinate de lege.

Aceste cai sunt de competenta exclusiva a tribunalului sediului societatii in temeiul unor norme atributive de competenta, cu caracter imperativ, la care s-a facut referire mai inainte. Dar chiar daca s-ar admite ca masura readucerii bunurilor reluate de parata nu ar pune in discutie insasi hotararea de reducere, inca aceasta masura nu este de competenta arbitrajului, ci de competenta adunarii generale a asociatilor. Legea este categorica: hotararea de reducere a capitalului social va trebuie sa respecte minimul de capital social, atunci cand legea il fixeaza, sa arate motivele pentru executarea contractului de societate (a actului constitutiv) care au caracter patrimonial'.

La societatile aflate in procedura de insolventa, potrivit Legii nr.85/2005 asociatul nu mai are dreptul sa-si conduca afacerile. Potrivit legii printre atributiile organelor care aplica procedura, respectiv, administratorul judiciar (art.20) si lichidatorul (art.25) pot 'incheia tranzactii cu conditia continuarii de catre judecatorul-sindic'. Potrivit art.1537 teza a II-a 'facultatea de a face tranzactie cuprinde pe aceea de a face un compromis'.

Imputernicirea de semna o conventie arbitrala. Conventia arbitrala trebuie semnata de o persoana apta sa oblige societatea comerciala. In practica arbitrala a fost respinsa cererea anumitor societati intrucat s-a dovedit ca actul juridic in litigiu nu a fost semnat de catre parti.

Intr-o speta, contractul a fost semnat din partea beneficiarului de catre un delegat, langa semnatura aplicandu-se stampila. Din faptul ca stampila a fost incredintata delegatului, se poate deduce ca acesta a fost imputernicit sa deruleze valabil toate actele care conditionau eliberarea marfii, deductie confirmata de faptul ca, la timpul sau, societatea nu a ridicat obiectii cu privire la semnatura contractului.

Curtea de Arbitraj a retinut, pe baza probelor dosarului si in urma examinarii partilor, ca seful reprezentantei paratei la Bucuresti avea imputernicirea de a incheia un contract cadru in care era inclusa si o clauza compromisorie in favoarea CAB si, prin consecinta, a respins exceptia de necompetenta ridicata de parata pentru pretinsa lipsa a conventiei arbitrale.

Valabilitatea conventiei arbitrale a fost, de asemenea, corect validata de Curtea de arbitraj, care a interpretat probele administrate si sustinerile partilor, integrate raporturilor anterioare si concomitente dintre ele. Evident ca a existat un mandat special, dat sefului reprezentantei V. la Bucuresti, pentru a semna contractul-cadru 1998, in conformitate cu practica anilor anteriori a partilor, ale caror contracte, similare, au si fost executate.

Curtea constata, asadar, ca nu exista probata nici o cauza de nulitate, a conventiei, iar, pe de alta parte, aceasta nu a devenit inoperanla, ca efect a unor alte clauze din comanda de cumparare, care, asa cum a retinut instanta arbitrala, nu indeplineste conditiile pentlu a revoca acea conventie, ori a o face inoperanta, dar nici pentru a constitui o clauza compromisorie, in favoarea altui arbitraj.

Clauza compromisorie poate prezenta atat avantaje dar si dezavantaje, comune tuturor proceselor initiate la o curte de arbitraj.


Sectiunea 2. Competenta materiala a curtii de arbitraj


1. Precizari prealabile. Persoanele care pot incheia o conventie arbitrala.

Persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, in afara de acelea care privesc drepturi asupra caroraa legea nu pernlite a se face tranzactie.

Practica arbitrala. Intr-un contract de executare de lucrari (modernizarea unui drum comunal), incheiat de un consiliu local cu o societate comerciala de constructii s-a inclus o clauza compromisorie prin care s-a convenit ca eventualele litigii dintre parti sa fie solutionate de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, conform reglementarilor acestei Curti (care judeca si litigii interne).

Intre parti s-a invit un litigiu, deferit Curtii de Arbitraj prin invocarea clauzei compromisorii.

Tribunalul arbitral, din oficiu, a pus in discutia partilor valabilitatea acestei clauze iar, in urma deliberarii, constatand nevalabilitatea ei si, prin consecinta, necompetenta arbitrajului de ajudeca litigiul, a inchis procedura arbitrala, cu motivarea pe care o reproducem in continuare.

Puterea de a judeca un litigiu si de a pronunta o hotarare definitiva si obligatorie pentru parti, cu efectele unei hotarari judecatoresti, este incredintata arbitrilor prin conventia arbitrala. Brevitatis causa aceasta putere de a judeca este denumita competenta (vezi, indeosebi art. 3401 si ati. 3433 CPC), in considerarea faptului ca ambele notiuni au, in esenta, aceeasi semnificatie juridica, de aptitudine de ajudeca anumite litigii. Faptul ca o atare aptitudine are, in arbitraj, un temei voluntar, iar, in celelalte jurisdictii, un temei legal, este irelevant.

Competenta, adica puterea de ajudeca a arbitrilor, poate avea ca temei numai o conventie arbitrala valabila, incheiata cu respectarea conditiilor esentiale de valabilitate prevazute de art. 948 Cod civil, printre care si capacitatea de contracta o atare conventie.

Conform art.14 din Regulile de procedura ale acestei Curti de Arbitraj 'in conditiile legii sau ale conventiilor internationale la care Romania este parte, statul si autoritatile publice au facultatea de a incheia conventii arbitrale in litigiile comerciale'.

Inseamna ca entitatile publice vizate de acest text pot incheia conventii arbitrale daca sunt abilitate printr-o dispozitie a unei conventii internationale sau a legii nationale, cu alte cuvinte daca prin asemenea acte normative li se confera capacitatea juridica de a se adresa arbitrajului privat pentru solutionarea unor litigii, prin efectul unei conventii arbitrale (compromis sau clauza compromisorie).

O astfel de abilitare este prevazuta, de exemplu, de Conventia europeana de arbitraj comercial international din 1961 potrivit careia 'persoanele juridice calificate, prin legea care le este aplicabila, drept persoane juridice de drept public, au facultatea de a incheia in mod valabil conventii de arbitraj' (art.II pct.1 din aceasta Conventie, ratificata de Romania prin Decretul nr.281/1963, publicat in B.O. nr.12 din 25 iunie 1963).

In litigiile interne, o astfel de abilitare este prevazuta fara a distinge dupa cum partile sunt entitati de drept privat sau entitati de drept public, de exemplu, Legea arendarii nr.16/1994 (art.24 alin.3), in Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor (art.30 alin.2), astfel cum a fost modificata prin Legea nr.528/2004.

In litigiul de fata nu s-a invederat ca o atare posibilitate legala ar exista in privinta autoritatilor publice din care fac parte parata ca autoritate administrativa autonoma.

In consecinta, parata nu are capacitatea juridica de a incheia o conventie arbitrala intr-un litigiu intern, cum este acest litigiu, astfel ca respectiva clauza nu este valabila, lipsindu-i cerinta esentiala a capacitatii de a contracta, prevazuta de art.948 pct.1 din Codul civil. Asa fiind, acest Tribunal arbitral nu are puterea de a judeca litigiul de fata, competenta revenind instantei judecatoresti prevazuta de lege.

2. Continutul clauzei compromisorii

Arbitrajul poate fi incredintat, prin conventia arbitrala, uneia sau mai multor persoane, investite de parti sau in conformitate cu acea conventie sa judece litigiul si sa pronunte o hotarare definitiva si obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, dupa caz, arbitrii investiti constituie, in sensul dispozitiilor Codului de procedura civila, tribunalul arbitral (art.340).

Arbitrajul se organizeaza si se desfasoara potrivit con­ventiei arbitrale.

Potrivit art.34.1 C.proc.civ., sub rezerva respectarii or­dinii publice sau a bunelor moravuri, precum si a dispozitiilor imperative ale legii, partile pot stabili prin conventia arbitrala sau prin act scris incheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumita reglementare avand ca obiect arbitrajul:

normele privind constituirea tribunalului arbitral;

numirea, revocarea si inlocuirea arbitrilor;

termenul si locul arbitrajului;

normele de procedura pe care tribunalul arbitral trebuie sa le urmeze in judecarea litigiului (inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile);

repartizarea intre parti a cheltuielilor arbitrale;

continutul si forma hotararii arbitrale;

precum si orice alte norme privind buna desfasurare a arbitrajului.



In lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat asa cum va socoti mai potrivit, avand in vedere Regulile de Procedura arbitrala ­in cazul institutiilor permanente de arbitraj.

Partile pot conveni ca arbitrajul sa fie organizat de o institutie permanenta de arbitraj sau de o terta persoana.

Pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi in organizarea si desfasurarea arbitrajului, partea interesata poate sesiza instanta de judecata, care in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond, in prima instanta (art. 342 C.p.c.).

Statul, unitatile administrativ-teritoriale si alte persoane juridice de drept public au facultatea de a incheia in mod valabil o conventie arbitrala numai in arbitrajul comercial international, in afara de cazul in care legea ar dispune altfel.

3. Forma conventiei arbitrale

Conventia arbitrala nu a fost definita de lege, insa consideram ca aceasta poate fi inteleasa drept acordul partilor unui raport juridic asupra caruia se poate face o tranzactie de a conferi puteri de judecata unei instante arbitrale.

Conventia arbitrala se incheie, in scris, sub sanctiunea nulitatii.

Clauza compromisorie este expresia vointei partilor de a renunta la jurisdictia de drept comun. Fie ca este cuprinsa sub fomla unei stipulatii sau clauze in contractul principal, fie exprimata printr-un  inscris separat, ea priveste litigiile ce se vor naste, cu privire la relatiile contractuale nascute intre parti si are un caracter independent. De aceea, problema actiunii in anularea clauzei compromisorii poate lua fizionomia unei aparari fata de actiunea principala (Inalta Curte ele Casatie si Justitie, sectia comerciala, decizia nr. 1126 din 2002, nepublicata).

Forma conventiei de arbitraj comporta, insa, discutii, pentru ca apare ca o clauza contractuala in contractul principal, care, in cele mai multe cazuri, se incheie prin intermediul contractelor tip sau in conditii generale, prin referire la uzurile codificate sau ca un contract separat, iar unele legislatii pretind un inscris autentic, altele act sub semnatura privata, pentru ca unele sa ceara numai forma orala, ca manifestare de vointa.

In Conventia europeana asupra arbitrajului comercial se prevede ca, prin conventie de arbitraj, se intelege o clauza compromisorie inserata in contract si semnata de catre parti ori continuta intr-un schimb de scrisori sau alte comunicari, iar in raporturile dintre tari, a caror lege nu impune forma scrisa, orice conventie incheiata In formele permise de aceste legi [art. 1 pct. a)].

Fiind un act consensual, proba conventiei de arbitraj se face prin orice mijloace.

Art.341 C. proc. civ. precizeaza ca partile pot stabili, prin conventie arbitrala sau act scris, incheiat ulterior, fie prin referire la o anumita reglementare, nomlele privind constituirea tribunalului arbitral in procedura de urmat.

Art.364 C. proc. civ. stabileste motivele pentru care hotararea arbitrala poate fi desfiintata, iar lit. b) priveste solutionarea litigiului in lipsa conventiei arbitrale sau in temeiul unei conventii nule ori inoperante.

In speta amintita mai sus, contractul de furnizare prevedea clauza compromisorie. Totodata inlatura orice intelegere orala anterioara sau ulterioara incheierii lui. Contractul, insa, nu a fost semnat de ambele parti con­tractante, iar daca efectele, in privinta derularii activitatilor comerciale, s-au produs prin executarea lucrarilor de reparatii, efectele clauzei compromisorii sunt discutabile.

In privinta incheierii contractului intre absenti, acceptarea ofertei reprezinta manifestarea bilaterala a partilor de a naste raporturi juridice intre acestea, clauza compromisorie, insa, este o entitate distincta, independenta, care trebuie dovedita, in conditiile in care contractul principal este astfel incheiat, iar dovada se face cu orice mijloc de proba.

Faptul ca beneficiara comenzilor a semnat anexele la contract nu asigura suficienta probatorie pentru existenta acordului de vointa, de a renunta la jurisdictia de drept comun, pentru a supune viitorul lor litigiu instantei private.

Conventia arbitrala se poate incheia fie sub forma unei clauze compromisorii, inscrisa in contractul principal, fie sub forma unei intelegeri de sine statatoare, denumita compromis.

Prin clauza compromisorie partile convin ca litigiile ce se vor naste din contractul in care este inserata sau in legatura cu acesta sa fie solutionate pe calea arbitrajului, aratandu-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. In lipsa unei asemenea aratari si daca organizarea arbitrajului a fost incredintata Camerei de Comert si Industrie a Romaniei sau direct Curti de Arbitraj, numirea arbitri lor se face conform Regulilor de procedura arbitrala.

4. Caractere juridice

Conventia arbitrala are urmatoarele caractere juridice:

este un contract comutativ;

este un contract consensual.

5. Autonomia clauzei compromisorii

Validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului in care a fost inscrisa .

Practica jurisdictionala. Intr-o speta s-a sustinut ca tribunalul arbitral nu poate solutiona cauza in temeiul unei conventii arbitrale nule, contractul invocat de reclamanta in actiunea ei fiind nul deoarece sucursala ei nu avea capacitatea de a contracta, fapt pentru care, de altfel, a si formulat plangere penala impotriva conducatorilor acesteia

Chiar daca potrivit dispozitiilor art.343 alin.(2) C. proc. civ. validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului in care ea a fost inscrisa, instantele gresit au retinut ca ea este valabila, ca de altfel intregul contract, deoarece potrivit art.340 C. proc. civ. numai 'persoanele care au capacitate deplina de exercitiu a drepturilor' pot conveni sa solutioneze litigiul pe calea arbitrajuJui, conditie neindeplinita in cauza de fata, argumentele sale nefiind retinute de instanta.

Practica jurisdictionala. Intr-o alta speta, s-a introdus actiunea in anulare, pe temeiurile din art. 364 lit.. b) (inexistenta conventiei arbitrale sau caracterul nul, ori inoperant al acesteia) si art. 364 lit. i) C. proc. civ. (hotararea incalca ordinea publica), reluand aceleasi intrucat seful reprezentantei nu a avut un mandat scris special sa semneze contractul cadru, a carui existenta a ascuns-o, iar in anii anteriori nu au existat asemenea contracte-cadru (nefiind depuse original ele, ci numai copii xerox), iar hotararea incalca ordinea publica, intrucat instanta arbitrala a respins proba cu martori si cu interogatoriu. Insa, fata de cele sustinute, conventia arbitrala din cuprinsul contractului- cadru, atat in textul clauzei proprii, cat si in contextul rapotului contractual 'de linie' dintre parti, astfel ca i-a dat semnificatia juridica adecvata, in concordanta cu vointa reala a partilor.

Continutul acestei conventii: 'disputele dintre parti, care nu vor fi rezolvate pe cale amiabila, vor fi supuse, in vederea solutionarii, instantei arbitrale de pe langa Camera de Comert a Romaniei, a carei hotarare, intemeiata pe legea romana, va fi definitiva si executorie'. Asadar, partile au decis, prin conventia arbitrala, asupra competentei legislative, cat si asupra celei jurisdictionale, supunand contractul si jurisdictia lui legii romane si instantei arbitrale, determinate de ele.

Valabilitatea conventiei arbitrale a fost, de asemenea, corect validata de Curtea de arbitraj, care a interpretat probele administrate si sustinerile partilor, integrate raporturilor anterioare si concomitente dintre ele. Evident ca a existat un mandat special, dat sefului reprezentantei la Bucuresti, pentru a semna contractul-cadru 1998, in confomlitate cu practica anilor anteriori a partilor, ale caror contracte, similare, au si fost executate

6. Continutul si forta clauzei compromisorii. Incheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenta instantelor judecatoresti.

Tribunalul arbitral isi verifica propria sa competenta de a solutiona un litigiu si hotaraste in aceasta privinta printr-o incheiere care se poate desfiinta numai prin actiunea in anulare introdusa impotriva hotararii arbitrale.

Practica arbitrala. Potrivit art.343 C. proc. civ. incheierea conventeiei arbitrale exclude pentru litigiul care face obiectul ei competenta instantelor judecatoresti iar potrivit art.343 C. proc. civ. in cazul in care partile in proces au incheiat o conventie arbitrala, pe care una din ele o invoca in instanta judecatoreasca, cazul in speta, aceasta isi verifica competenta.

Procedand la aceasta verificare corect instanta de apel a retinut ca nu ea este competenta sa solutioneze pricina, nefiind nici una din cele trei situatii prevazute de art. 3433C.proc.civ. caz in care constatand existenta conventiei arbitrale, la cererea apelantei s-a declarat necompetenta.

Sustinerea recurentei ca intimata s-a aflat in situatia prevazuta de a11. 3434 pct. 2 C.proc.civ. 'paratul si-a formulat apararile de fond fara nici o rezerva intemeiata pe conventia arbitrala' nu poate fi primita, deoarece cum corect se retine in considerentele deciziei atacate parata apelanta a invocat exceptia de necompetenta a instantei judecatoresti si prin intampinare inainte de a-si fi formulat aparari in fond, conditia prevazuta de clauza arbitrala de rezolvare amiabila a disputei nefiind realizata

Presedintele Curtii de Arbitraj poate refuza organizarea unui arbitraj, daca exista indoieli sau contestatii cu privire la existenta conventiei arbitrale sau daca apare ca aceasta este caduca sau inoperanta.

Daca partile, sau una dintre ele, staruie in organizarea arbitrajului, Curtea de Arbitraj ii va da curs, urmand ca tribunalul arbitral sa se pronunte asupra existentei sau validitatii conventiei arbitrale.

In cazul in care partile in proces au incheiat o conventie arbitrala, pe care una dintre ele o invoca in instanta judecatoreasca, aceasta isi verifica  competenta.

Instanta va retine spre solutionare procesul daca:

a) paratul si-a formulat apararile in fond, fara nici o rezerva intemeiata pe conventia arbitrala;

b) conventia arbitrala este lovita de nulitate ori este inoperanta;

c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile paratului in arbitraj.

In celelalte cazuri, instanta judecatoreasca, la cererea uneia dintre parti, se va declara necompetenta, daca va constata ca exista conventie arbitrala.

In caz de conflict de competenta, hotaraste instanta judecatoreasca ierarhic superioara instantei inaintea careia s-a ivit conflictul.

Practica arbitrala. Intr-un contract incheiat intre parti s-a constatat ca s-a stabilit ca 'litigiile de orice natura ivite intre partile contractante in legatura cu interpretarea sau executarea prezentului contract de asociere in participatie se vor solutiona pe cale amiabila sau cu respectarea modalitatilor prevazute in acesta', si, de asemenea, s-a prevazut ca 'litigiile ivite intre partile contractante, nerezolvate pe cale amiabila, vor fi deduse spre solutionare Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, care va rezolva litigiul conform legilor romane si a Regulilor de Procedura ale acestei Curti'.

Parata a invocat exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera este Comert si Industrie a Romaniei, sustinand ca prin contractul incheiat intre parti se prevede o clauza compromisorie prin care se restrange sfera litigiilor care intra in competenta de solutionare a Curtii de Arbitraj numai la litigiile referitoare la executarea si interpretarea contractului, ceea ce ar exclude implicit litigiile referitoare la desfiintarea contractului. Curtea a considerat ca este competenta intrucat 'formularea 'interpretarea si executarea contractului' este atotcuprinzatoare, incluzand si aspectele ce tin de neexecutarea contractului si consecintele care decurg din aceasta neexecutare.'

In situatia in care, reclamanta din procesul arbitral solicita desfiintarea hotararii arbitrale intrucat nu a existat conventie arbitrala, actiunea a fost respinsa.

Practica jurisdictionala. Conventie compromisorie prin care este desemnat arbitrajul de specialitate.

S-a retinut ca, potrivit art. V 1 din protocolul incheiat intre parti, competenta solutionarii litigiului apartine arbitrajului de specialitate organizat de Uniunea Nationala a Societatilor de Asigurare si Reasigurare

Arbitrajul sesizat cu litigiul, prin declinare, a restituit cauza la Tribunalul Bucuresti, prin hotararea nr. 3/2002, considcrand ca nu este competent sa solutioneze litigiul.

Constatandu-se conflict negativ, a fost sesizata Curtea de Apel Bucuresti care a stabilit competenta in favoarea arbitrajului, apreciind, prin sentinta nr. 89 din 2 septembrie 2002, ca dispozitiile art. VI din protocol trebuie sa aiba relevanta juridica pe care partile au inteles sa i-o acorde.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, sustinand ca Arbitrajul de specialitate nu s-a infiintat nici pana in prezent, astfel incat, singura solutie este continuarea judecatii de catre Tribunalul Bucuresti.

Recurenta considera clauza arbitrala ca inoperanta in lipsa infiintarii arbitrajului de specialitate si hotararea ca nelegala, deoarece nu a tinut seama de aceasta situatie  obiectiva.

Recursul a fost considerat nefondat. Sustinerile recurentei privind inexistenta arbitrajului de specialitate sunt infirmate de relatiile comunicate de aceasta institutie si de insasi hotararea de restituire a dosarului, respectiv, de desesizare, din care rezulta ca arbitrajul exista si ca aceasta refuza sa solutioneze litigiu pentru ca parata nu este membra a Uniunii Nationale a Societatilor de Asigurare si Reasigurare si arbitrajul de specialitate priveste doar medierea diferendelor dintre societatile de asigurare membre ale Uniunii.

Fata de prevederile din art. V.I din protocolul incheiat de parti Curtea de Apel Bucuresti a stabilit corect competenta astfel ca hotararea este legala neputand fi desfiintata intrucat criticile de nelegalitate sunt neintemeiate.

Clauza de arbitraj nu este nici inoperanta intrucat partea care a sesizat arbitrajul este membru al institutiei care a organizat arbitrajul

Intr-o alta speta s-a decis ca arbitrajele specializate sa solutioneze litigiile dintre societatile din domeniul de activitate respectiv, numai daca societatile respective au prevazut in statut sau in contractele incheiate.


Sectiunea 3. Tribunalul arbitral care solutioneaza litigiul.


1. Constituirea tribunalului arbitral

Poate fi arbitru orice persoana fizica, de cetatenie romana, care are capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor (art. 344 CPC).

Nu pot fi arbitri, membrii consiliului concurentei (art. 18 alin. 7 din Legea nr. 21-1996, Legea concurentei).

Partile stabilesc daca litigiul se judeca de un arbitru unic sau de doi ori de mai multi arbitri (art. 345 alin. 1 CPC).

Daca partile n-au stabilit numarul arbitrilor, litigiul se judeca de trei arbitri, cate unul numit de fiecare dintre parti, iar al treilea - supraarbitrul- desemnat de cei doi arbitri (art. 345 alin. 2 CPC).

Practica arbitrala. Daca reclamanta nu a facut o propunere de arbitru unic prin actiunea introductiva, ci dimpotriva si-a desemnat arbitrul propriu, iar parata a procedat la fel prin intampinare, din acel moment s-a format acordul partilor ca litigiul sa fie solutionat de un complet alcatuit din doi arbitri si un supraarbitru, care in speta a si fost ales prin consensul arbitriJor desemnati de catre parti.

Ca atare, cererea reciamantei, ulterioara datei de alegere a supraarbitrului, ca litigiul sa fie solutionat de un arbitru unic constituie o modificare unilaterala a intelegerii partilor si ca urmare nu poate fi luata in considerare decat cu asentimentul explicit, dat in acest scop de parat.

Daca exista mai multi reciamanti sau mai multi parati, partile care au interese comune vor numi un singur arbitru (art. 345 alin. 3 CPC).

Este nula clauza din conventia arbitrala care prevede dreptul uneia dintre parti de a numi arbitru in locul celeilalte parti sau de a avea mai multi arbitri decat cealalta parte (art. 346 CPC).

2. Termenul si locul arbitrajului

Daca partile n-au prevazut altfel, tribunalul arbitral trebuie sa pronunte hotararea in termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale.

Termenul se suspenda pe timpul judecarii unei cereri de recuzare sau a oricarei alte cereri incidente adresate instantei judecatoresti.

Partile pot consimti in scris la prelungirea termenului arbitrajuJui.

De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult doua luni.

Termenul se prelungeste de drept cu doua luni in cazul prevazut de art. 3603, (cand tribunalul arbitral este compus dintr-un numar cu sot de arbitri si acestia nu se inteleg asupra solutiei) precum si in cazul decesului uneia dintre parti.

Trecerea termenului de 5 luni nu poate sa constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afara de cazul in care una dintre parti a notificat celeilalte parti si tribunalului arbitral, pana la primul termen de infatisare, ca intelege sa invoce caducitatea.

Partile stabilesc locul arbitrajului. In lipsa unei asemenea prevederi, locul arbitrajului se stabileste de tribunalul arbitraj.

Practica jurisdictionala. Caducitatea arbitrajului ca urmare a depasirii termenului de arbitrare. Conditii (art.353 alin. ultim C. P. Civ.).

La termenul din 18.01.2000, dupa repunerea dosarului pe rol, parata a ridicat, pentru prima data, exceptia de caducitate a arbitrajului pe considerentul ca reclamanta a cerut, prin actiune,judecarea litigiului 'in regim de urgenta, in termenul de 9 luni reglementat', iar acest termen a fost depasit.

Se retine insa ca, la acelasi termen, reclamanta, prin 'precizarile' depuse la dosar, a aratat ca 'nu mai sustine termenul de 9 luni mentionat in cererea arbitrala, fiind de acord sa lase la aprecierea tribunalului prelungirea termenului inlauntrul caruia va fi pronuntata hotararea arbitrala in cauza'.

In consecinta, parata nu poate invoca acest termen, din moment ce insasi reclamanta a renuntat la el, desigur in considerarea imprejurarii ca litigiul s-a amanat la cererea partilor, indeosebi datorita faptului ca nu au ajuns la un rezultat concludent prin punctajul comun, dispus de tribunal, astfel ca a fost necesara efectuarea unei expeltize contabile, mentionandu-se in raportul de expeltiza, asa cum se va arata mai depalte, comportarea obstructionista a paratei.

De altfel, potrivit art.535 alin. ultim din Codul de procedura civila, text reluat de art.34 din Regulile de procedura ale Curtii de arbitraj, trecerea termenului prevazut de lege sau de conventia arbitrala nu poate sa constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afara de cazul in care una dintre parti a notificat celeilalte parti si tribunalului arbitral, pana la primul termen de infatisare, ca intelege sa invoce caducitatea.

Or, in conventia arbitrala nu s-a prevazut un termen pentru pronuntarea hotararii a.rbitrale, termenul prevazut in actiunea arbitrala avand caracterul unei simple solicitari, iar pe de alta parte, pana la prima zi de infatisare nu s-a facut notificarea prescrisa de textele citate

3. Numirea arbitrilor.

Arbitrii sunt numiti, revocati sau inlocuiti conform conventiei arbitrale.

Cand arbitrul unic sau, dupa caz, arbitrii nu au fost numiti prin conventia arbitrala si nici nu s-a prevazut modalitatea de numire, partea care vrea sa recurga la arbitraj invita cealalta parte, in scris, sa procedeze la numirea lor.

In comunicare se arata numele, domiciliul si, pe cat posibil, datele personale si profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea sa recurga la arbitraj, precum si enuntarea succinta a pretentiilor si a temeiului lor.

Partea careia i s-a facut comunicarea trebuie sa transmita, la randul sau, in termlen de 10 zile de la primirea acesteia, raspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, dupa caz, numele, domiciliul si, pe cat posibil, datele personale si profesionale ale arbitrului desemnat de ea.

Acceptarea insarcinarii de arbitru trebuie sa fie facuta in scris si comunicata partilor in termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire.

Cei doi arbitri vor proceda la numirea supraarbitrului,in termen de 10 zile de la ultima acceptare.

In caz de neintelegere intre parti cu privire la numirea arbitrului unic sau daca o parte nu numeste arbitrul ori daca cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea sa recurga la arbitraj poate cere instantei judecatoresti sa procedeze la numirea arbitrului ori, dupa caz, a supraarbitrului.

Incheierea de numire se va da in termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea partilor. Ea nu este supusa cailor de atac.

Arbitrii sunt raspunzatori de daune, in conditiile legii:

a)    daca, dupa acceptare, renunta in mod nejustificat la insarcinarea lor;

b)    daca, fara motiv justificat, nu participa la judecarea litigiului ori nu pronunta hotararea in termenul stabilit de conventia arbitrala sau de lege;

c)    daca nu respecta caracterul confidential al arbitraj ului, publicand sau divulgand date de care iau cunostinta in calitate de arbitri, fara a avea autorizarea partilor;

d)    daca incalca in mod flagrant indatoririle ce le revin.

In cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, toate atributiile ce revin instantei judecatoresti in temeiul dispozitiilor din prezentul capitol - amintite mai sus - se exercita de acea institutie, conform regulamentului sau, afara numai daca acel regulament prevede altfel.

Tribunalul arbitral se considera constituit pe data ultimei acceptari a insarcinarii de arbitru, de supraarbitru sau, dupa caz, de arbitru unic.

Data acceptarii este cea a expedierii prin posta a comunicarii arbitrului.

4. Recuzarea

Arbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la indoiala independenta si impartialitatea sa.

Cauzele de recuzare ale arbitrului sunt:

cand el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes in judecarca pricinii sau cand este sot, ruda sau afin, pana la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din parti;

cand el este sot, ruda sau afin in linie directa ori in linie colaterala, pana la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane;

cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin a uneia din parti pana la al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata ori despartit, au ramas copii;

daca el, sotul sau rudele lor pana la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una din parti este judecator;

daca intre aceleasi persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp de 5 ani inaintea recuzarii;

daca este tutore sau curator al uneia dintre parti

daca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca;

daca a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri;

daca este vrajmasie intre el, sotul sau una din rudele sale pana la al patrulea grad inclusiv si una din parti, sotii sau rudele acestora pana la gradul al treilea inclusiv.

neindeplinirea conditiilor de calificare sau a altor conditii privitoare la arbitri, prevazute in conventia arbitrala.

O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decat pentru cauze survenite dupa numire.

Persoana care stie ca in privinta sa exista o cauza de recuzare este obligata sa instiinteze partile si pe ceilalti arbitri mai inainte de a fi acceptat insarcinarea de arbitru, iar daca asemenea cauze survin dupa acceptare, de indata ce le-a cunoscut.

Aceasta persoana nu poate participa la judecarea litigiului decat daca partile, instiintate potrivit alineatului precedent, comunica in scris ca inteleg sa nu ceara recuzarea. Chiar in acest caz, ea are dreptul sa se abtina de la judecarea litigiului, fara ca abtinerea sa insemne recunoasterea cauzei de recuzare.

Recuzarea trebuie sa fie certa, sub sanctiunea decaderii, in termen de 10 zile de la data cand partea a luat cunostinta de numirea arbitrului sau, dupa caz, de la survenirea cauzei de recuzare.

Cererea de recuzare se solutioneaza de instanta judecatoreasca, care in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond, in prima instanta, cu citarea partilor si a arbitrului recuzat, in termen de la zile de la sesizare. Incheierea nu este supusa cailor de atac.

In caz de vacanta, pentru orice cauza, recuzare, revocare, abtinere, renuntare, impiedicare, deces, si daca nu s-a numit un supleant sau daca acesta este impiedicat sa-si exercite insarcinarea, se va proceda la inlocuirea arbitrului potrivit dispozitiilor stabilite pentru numirea lui,

Cheltuielile arbitrale

Cheltuielile pentru organizarea si desfasurarea arbitrajului, precum si onorariile arbitri lor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a partilor, arbitri lor, expertilor, martorilor, se suporta potrivit intelegerii dintre parti.

In lipsa unei asemenea intelegeri, cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, integral daca cererea de arbitrare este admisa in totalitate sau proportional cu ceea ce s-a acordat, daca cererea este admisa in parte.

Tribunalul arbitral poate evalua, in mod provizoriu, cuantumul onorariilor arbitrilor si poate obliga paltile sa consemneze suma respectiva prin contributie egala. Daca paratul nu-si indeplineste obligatia sa, in termenul stabilit de tribunalul arbitral, reclamantul va consemna intreaga suma, urmand ca prin hotararea arbitrala sa se stabileasca cuantumul onorariilor cuvenite arbitrilor, precum si modul de suportare de catre parti.

Partile pot fi obligate solidar la plata. De asemenea, tribunalul arbitral poate obliga partile sau pe fiecare dintre ele la avansarea altor cheltuieli arbitrale.

Tribunalul arbitral poate sa nu dea curs arbitrajului pana la consenmarea, avansarea sau plata sumelor prevazute in prezentul capitol.

La cererea oricareia dintre parti, instanta judecatoreasca competenta va examina temeinicia masurilor dispuse de tribunalul arbitral si va stabili cuantumul onorariilor arbitrilor si al celorlalte cheltuieli arbitra le, precum si modalitatile de consemnare, avansare sau de plata.

Plata onorariilor arbitri lor se va face dupa comunicarea catre palti a hotararii arbitrale. Daca arbitrajul se intrerupe, fara a se pronunta hotarare, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusa se reduc in mod corespunzator.

Orice diferenta in plus sau an minus de cheltuieli arbitrale se regularizeaza cel mai tarziu prin hotararea arbitrala si se plateste pana la comunicarea catre parti sau pana la depunerea acesteia la instanta judecatoreasca. Neplata diferentei atrage suspendarea comunicarii sau depunerii hotararii arbitrale.

In cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitri lor, precum si celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc si se platesc conform regulamentului acelei institutii.

Practica arbitrala. Cheltuieli arbitrale. Avocati.

Notiunea de cheltuieli arbitrale cuprinde printre alte costuri si onorariile avocatilor romani care au reprezentat interesele partii aflate in litigiu in fata instantei de la locul unde s-a solutionat cauza. Serviciile de ordin juridic prestate de alti avocati in tara partii straine si care nu erau mandatati sa reprezinte interesele in tara unde s-a judecat litigiul, ale caror costuri au fost pretinse a fi suportate de partea adversa, nu au fost luate in considerare intrucat nu au temei legal.


Sectiunea 4. Procedura de sesizare a instantei arbitrale si desfasurarea procesului arbitral


1. Informatii preliminare

In intreaga procedura arbitrala trebuie sa se asigurc partilor, sub sanctiunea nulitatii hotararii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de aparare si a principiului contradictorialitatii (art.358 CPC)

Comunicarea intre parti sau catre parti a inscrisurilor litigiului, a citatiilor, hotararilor arbitrale si incheierilor de sedinta se face prin scrisoare recomandata cu recipisa de predare sau cu confirmare de primire. Informatiile si instiintarile pot fi facute si plin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care permite stabilirea probei comunicarii si a textului transmis. Inscrisuri le pot fi Inmanate si personal paltii, sub semnatura. Dovezile de comunicare se depun la dosar (art. 359 Crc).

2. Faza prealabila

2.1. Cererea de arbitrare

Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisa,denumita cerere de arbitrare sau actiune arbitrala,care va cuprinde (art.355 CPC)

a)numele,domiciliul sau resedinta persoanei fizice iar,pentru persoanele juridice,denumirea si sediul lor;se vor

mentiona si datele de identificare din Registrul Co­mertului;

b) numele si calitatea celui care angajeaza sau reprezinta partea in litigiu, anexandu-se dovada calitatii;

c) mentionarea conventiei arbitrale, anexandu-se este copie de pe contractul in care este inserata, iar daca s-a incheiat un compromis, copie de pe acesta;

d) obiectul si valoarea cererii, precum si calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;

e) motivele de fapt si de drept pe care se sprijina fiecare capat de cerere, cu trimitere la inscrisurile doveditoare corespunzatoare sau la alte probe. Cand se solicita proba cu martori, se vor arata numele si domiciliul acestora;

numele arbitrului numit sau al arbitrului propus;

dovada platii taxei arbitrale;

dovada comunicarii catre parat a cererii de arbitrare si a actelor insotitoare;

i) semnatura partii.

Reclamantul va comunica paratului, precum si fiecarui arbitru, copie de pe cererea de arbitrare si de pe inscris urile anexate (art. 356 CPC).

Cererea se poate face si printr-un proces-verbal incheiat in fata tribunalului arbitral si semnat de parti sau numai de reclamant, precum si de arbitri (art. 355 CPC).

Daca cererea de arbitrare sau inscrisurile sunt formulate intr-o limba straina, tribunalul arbitral, din oficiu sau la cerere, poate obliga partea sa prezinte o traducere a lor in limba romana sau,in arbitrajul comercial international, intt·-o limba de circulatie internationala.

Potrivit art. 3561 CPC in termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, paratul va face intampinare cuprinzand exceptiile privind cererea reclamantului, raspunsul in fapt si in drept la aceasta cerere, probele propuse in aparare, precum si,in mod corespunzator, celelalte mentiuni prevazute in art. 355 CPC, pentru cererea de arbitrare.

Exceptiile si alte mijloace de aparare, care nu au fost aratate prin intampinare, trebuie ridicate, sub sanctiunea decaderii, cel mai tarziu la primul termen de infatisare. Probele care nu au fost cerute cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare nu vor mai putea fi invocate in cursul arbitrajului, cu doua exceptii (art. 356 alin. 1 CPC).

Daca prin nedepunerea intampinarii litigiul se amana, paratul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin amanare (art. 356 alin. 2 CPC).

2.2. Intampinarea

Necomunicarea sau nedepunerea intampinarii nu inseamna recunoasterea pretentiilor reclamantului. Daca prin necomunicarea sau nedepunerea intampinarii litigiul se amana, paratul va putea fi obligat la plata cheltuielilor cauzate prin amanare. De asemenea, comunicarea poate fi facuta, In anumite conditii, de catre secretariatul Curtii.

2.3. Cererea reconventionala

Daca paratul are pretentii impotriva reclamantului, derivand din acelasi raport juridic, el poate face cerere reconventionala (ati. 357 alin. 1 CPC).

Cererea reconventionala va fi introdusa in cadrul termenului pentru depunerea intampinarii sau cel mai tarziu pana la primul termen de infatisare si trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si cererea principala (art. 357 alin. 2).

3. Dezbaterea

3.1. Termenul de dezbatere

Indata dupa expirarea termenului pentru depunerea intampinarii, tribunalul arbitral verifica stadiul pregatirii litigiului pentru dezbatere si, daca va socoti necesar, va dispune masurile corespunzatoare pentru completarea

dosarului.

Dupa aceasta verificare si, daca este cazul, dupa completarea dosarului, tribunalul arbitral fixeaza termen de dezbatere a litigiului si dispune citarea partilor.

Intre data primirii citatiei si termenul de dezbatere trebuie sa existe un interval de timp de cel putin 15 zile.

Partile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanti si pot fi asistate de orice persoana.

Neprezentarea partii legal citate nu impiedica dezbaterea litigiului, afara numai daca partea lipsa nu va cere, cel mai tarziu pana in preziua dezbaterii, amanarea litigiului pentru motive temeinice, incunostintand in acelasi termen si cealalta parte, precum si arbitlii. Amanarea se poate acorda o singura data.

Oricare dintre parti poate cere in scris ca solutionarea litigiului sa se faca In lipsa sa, pe baza actelor de la dosar, termenul de 15 zile trebuie insa respectat.

Daca ambele parti, desi legal citate, nu se prezinta in termen, tribunalul arbitral va solutiona litigiul in afara de cazul in care s-a cerut amanarea pentru motive temeinice. Tribunalul arbitral poate, de asemenea, sa amane judecarea litigiului, citand partile, daca apreciaza ca prezenta lor la dezbatere este necesara.

3.2. Masuri asiguratorii sau vremelnice.

Inaintea sau in cursul arbitrajului oricare dintre parti poate cere instantei judecatoresti competente sa incuviinteze masuri asiguratoare si masuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau sa constate anumite imprejurari de fapt

La aceasta cerere se vor anexa, in copie, cererea de arbitrare sau, in lipsa, dovada comunicarii precum si conventia arbitrala.

Incuviintarea acestor masuri va fi adusa la cunostinta tribunalului arbitral de catre partea care le-a cerut.

In cursul arbitrajului, masurile asiguratoare si masurile vremelnice, ca si constatarea anumitor imprejurari de fapt, pot fi incuviintate si de tribunalul arbitraj. In caz de impotrivire, executarea acestor masuri se dispune de catre instanta judecatoreasca.

3.3. Probele

Fiecare dintre parti are sarcina sa dovedeasca faptele pe care isi intemeiaza in litigiu pretentia sau apararea.

In vederea solutionarii litigiului, tribunalul arbitral poate cere partilor explicatii scrise cu privire la obiectul cererii si faptele litigiului si poate dispune administrarea oricaror probe prevazute de lege.

Administrarea probelor se efectueaza in sedinta tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca administrarea probelor sa tie efectuata in fata unui arbitru din compunerea tribunalului arbitraj.

Ascultarea martorilor si a expertilor se face fara prestare de juramant.

Tribunalul arbitral nu poate sa recurga la mijloace de constrangere si nici sa aplice sanctiuni martorilor sau expertilor. Pentru  luarea acestor masuri partile se pot adresa instantei judecatoresti prevazute de art. 342.

Aprecierea probelor se face de catre arbitri potrivit intimei lor convingeri.

Orice exceptie privind existenta si validitatea conventiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele insar­cinarii arbitrilor si desfasurarea procedurii pana la primul termen de infatisare, trebuie ridicata, sub sanctiunea decaderii, cel mai tarziu la acest prim termen, daca nu s-a stabilit un termen mai scurt.

Orice cereri ale pattilor si orice inscrisuri vor fi depuse cel mai tarziu pana la primul termen de infatisare.

Probele care nu au fost cerute cel mai tarziu pana la prima zi de Infatisare nu vor mai putea fi invocate in cursul arbitrajului, afara de cazurile in care:

a) necesitatea probei ar reiesi din dezbateri;

b) administrarea probei nu pricinuieste amanarea solutionarii litigiului.

3.4. Incheierea de sedinta

Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate in incheierea de sedinta. Orice dispozitie a tribunalului arbitral va fi consem­nata in incheiere si va fi motivata.

Incheierea de sedinta va cuprinde urmatoarele mentiuni:

a) componenta nominala a tribunalului arbitral, locul si data pronuntarii hotararii;

b) numele partilor, domiciliul sau resedinta lor sau, dupa caz, denumirea si sediul, numele reprezentantilor partilor, precum si al celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;

o scurta descriere a desfasurarii sedintei;

cererile si sustinerile partilor;

motivele pe care se sprijina masurile dispuse;

dispozitivul;

semnaturile  arbitrilor.

Partile au dreptul sa ia cunostinta de continutul incheierilor si de actele dosarului. La cererea partilor sau din oficiu tribunalul arbitral poate indrepta sau completa incheierea de sedinta, printr-o alta incheiere. Partilor li se comunica, la cerere, copie de pe incheierea de sedinta.

Tribunalul arbitral solutioneaza litigiul in temeiul contractului principal si al normelor de drept aplicabile, tinand seama cand este cazul si de uzantele comerciale.

Pe baza acordului expres al partilor, tribunalul arbitral poate solutiona litigiul in echitate.

4. Hotararea arbitrala

4.1. Pronuntarea hotararii

In toate cazurile, pronuntarea trebuie sa fie precedata de deliberarea in secret, cu participarea tuturor arbitrilor in persoana, consemnandu-se in hotarare aceasta participare.

Pronuntarea poate fi amanata cu cel mult 21 de zile, sub conditia incadrarii in termenul arbitrajului.

Cand tribunalul arbitraj este compus dintr-un numar fara sot de arbitri, hotararea se ia cu majoritate de voturi. Arbitrul care a avut o alta parere isi va redacta si va semna opinia separata, cu aratarea considerentelor pe care aceasta se sprijina.

Cand tribunalul arbitral este compus dintr-un numar cu sot de arbitri si acestia nu se inteleg asupra solutiei, se va proceda la numirea unui supraarbitru conform intelegerii dintre parti sau, in lipsa, partea care vrea sa recurga la arbitraj poate cere instantei judecatoresti sa procedeze la numirea arbitrului ori, dupa caz, a supraarbitrului. Supraarbitrul numit se va uni cu una dintre solutii, o va putea modifica sau va putea pronunta o alta solutie, dar numai dupa ascultarea partilor si a celorlalti arbitri.

4.2. Continutul hotararii arbitrale

Hotararea arbitrala se redacteaza in scris si trebuie sa cuprinda:

a) componenta nominala a tribunalului arbitral, locul si data pronuntarii hotararii;

b) numele partilor, domiciliul sau resedinta lor sau, dupa caz, denumirea si sediul, numele reprezentantilor partilor, precum si al celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;

c) mentionarea conventiei arbitrale in temeiul careia s-a procedat la arbitraj;

obiectul litigiului si sustinerile pe scurt ale pal1ilor;

motivele de fapt si de drept ale hotararii, iar in cazul arbitrajului in echitate, motivele care sub acest aspect intemeiaza solutia;

f) dispozitivul;

g) semnaturile tuturor arbitrilor, cu exceptia opiniilor separate.

4.3. Completarea hotararii

Daca prin hotararea pronuntata tribunalul arbitral a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere, oricare dintre parti  poate solicita, i termen de 10 zile de la data primirii hotararii, completarea ei. Hotararea de completare se da cu citarea partilor.

Greselile materiale din textul hotararii arbitrale sau alte greseli evidente care nu schimba fondul solutiei, precum si greselile de calcul, pot fi rectificate, la cererea oricareia dintre parti, formulata in termenul prevazut de alin. l sau din oficiu, printr-o incheiere de indreptare.

Hotararea de completare sau incheierea de indreptare face parte integranta din hotararea arbitrala.

Partile nu potf ti obligate la plata cheltuielilor legate de completarea sau indreptarea hotararii.

4.4. Comunicarea hotararii

Hotararea arbitrala va fi comunicata partilor in termen de cel mult o luna de la data pronuntarii ei.

La cererea oricareia dintre parti, tribunalul arbitral ii va elibera o dovada privind comunicarea hotararii.

4.5. Efectele hotararii

Hotararea arbitrala comunicata partilor are efectele unei hotarari judecatoresti definitive si obligatorii.

In termen de 20 de zile de la data comunicarii hotararii, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la instanta judecatoreasca prevazuta de art. 342 atasand si dovezile de comunicare a hotararii arbitrale. In cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, dosarul se pastreaza la acea institutie.

Sectiunea 5. Desfiintarea hotararii arbitrale

Cauzele desfiintarii hotararii arbitrale

Hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune in anulare pentru unul din urmatoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului;

Practica jurisdictionala. Acest motiv nu a fost luat in considerare chiar daca s-a invocat existentei unui fapt delictual constand in incalcarea dreptului de autor. Litigiul a fost fundamentat pe un contract din a carui executare necorespunzatoare au rezultat prejudicii ce au cazut sub incidenta raspunderii contractuale, competenta fiind instanta arbitrala in conformitate cu prevederile clauzei compromisorii.

b) tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala sau In temeiul unei conventii nule sau inoperante;

Practica jurisdictionala. Intr-un alt caz, motivul de nulitate a contractului, inclusiv a conventiei arbitrale pentru lipsa consimtamantului la semnarea actului juridic deasemenea nu a fost retinut, chiar daca contractul a fost semnat sub stampila unitatii de catre sotul administratoarei. Temeiul l-a constituit faptul ca aceasta persoana a creat aparenta reprezentarii unitatii, prin aflarea sa in permanenta in incinta societatii in cadrul careia a actionat conform conditiilor art. 395 si 396 cod comercial privind mandatul aparent.

Practica arbitrala. Clauza arbitrala care prevede ca 'eventualele litigii ivite in executarea contractului ce nu pot fi rezolvate pe cale amiabila pot fi solutionate la Bucuresti. de instanta oficiala de Arbitraj din Romania, a carei hotarare este definitiva si obligatorie pentru parti', nu atrage incompetenta Curtii de Arbitraj Comercial International, care respecta pe deplin regimul statornicit de art. 341 (1) din Codul ele procedura civila, avand calitatea de instanta permanenta de arbitraj cu caracter jurisdictional pentru solutionarea litigiilor care intereseaza comertul international. Ca atare, nu exista nici un dubiu ca partile si-au manifestat acorelul ele vointa ca litigiul sa litigiul sii fie solutionat ele instanta de arbitraj comercial cu caracter oficial - institutionalizat din Romania, organizat in baza prevederilor Decretului-Lege nr. 139/1990 ce functioneaza in baza unui regulament propriu - si care este Curtea de Arbitraj Comercial International.

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit in confonnitate cu conventia arbitrala;

el) partea a lipsit la termenul cand au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legal indeplinita;

e) botararea a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului prevazut de alt. 353

f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru ceru ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;

g) hotararea arbitrala nu cuprinele dispozitivul si motivele, nu arata data si locul pronuntarii, nu este senmata de arbitri;

h) dispozitivul hotararii arbitrale cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire;

i) hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.

Renuntarea la dreptul de a introduce actiunea in anulare

Partile nu pot renunta prin conventia arbitrala la dreptul de a introduce actiunea in anulare impotriva botararii arbitrale.

Renuntarea la acest drept se poate face, insa, dupa pronuntarea hotararii arbitrale.

3. Competenta de solutionare a actiunii in anulare

Competenta de a solutiona actiunea in anulare revine instantei judecatoresti imediat superioare instantei judecatoresti, care in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond, in prima instanta, in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul.

Actiunea in anulare poate fi introdusa in termen de o luna de la data comunicarii hotararii arbitrale.

Instanta judecatoreasca va putea suspenda executarea hotararii arbitrale atacate cu actiune in anulare numai dupa depunerea unei cautiuni fixate de ea.

Instanta judecatoreasca, admitand actiunea, va anula hotararea arbitrala, iar, daca litigiul este in stare de judecata, se va pronunta si in fond, in limitele conventiei arbitrale. Daca, insa, pentru a hotari in fond este nevoie de noi probe, instanta judecatoreasca se va pronunta in fond dupa administrarea lor. In acest din urma caz, hotararea de anulare nu se va putea ataca decat o data cu hotararea asupra fondului.

Hotararea instantei judecatoresti cu privire la actiunea in anulare poate fi atacata numai cu recurs.

Practica jurisdictionala. Calea de atac Impotriva hotararii arbitrale (actiunea in anulare prevazuta de art. 364 c. pr. civ.). Instituirea unei alte cai de atac prin regulamentul unei institutii permanente de arbitraj este lovita de nulitate.

Litigiul dintre parti, priveste regimuljuridic al cailor de atac, impotriva hotarari lor arbitrale.

Codul de procedura civila, in cartea a IV -a 'Despre arbitraj' astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 59 din 26 iulie 1993, dispozitii in completarea carora se aplica Decretul-Lege nr'. 139//990, privind camerele de comert si industrie din Romania, precum si Regulamentul si Normele de procedura ale Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comelt si Industrie a Romaniei contin reglementari specifice, derogatorii de la dreptul comun privind litigiile comerciale.

Astfel, prin dispozitiile legale mcntionate, se atribuie hotararii arbitrale caractere juridice proprii, in sensul ca este definitiva si obligatorie, avand valoare de titlu executoriu.

Aceste caractere juridice sunt corelate cu caile de atac impotriva hotararii arbitrale, desfiintarea acesteia avand caracter exceptional.

Astfel, art. 364 Cod procedura civila, prevede ca 'hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiunea in anulare pentru motive strict determinate'.

Caracterul exceptional al desfiintarii hotararii arbitrale, rezulta si din reglementarea caii de atac, in sensul ca este exclusa calea de atac ordinara - apelul - existand, conform art. 366 alin. 2 Cod de procedura civila, numai recursul, impotriva hotararii de solutionare a actiunii in anulare.

Aceasta reglementare a cailor de atac este de ordine publica si nesocotirea dispozitiilor lega le este sanctionata cu nulitate absoluta.

Ca urmare, cuprinderea in Regulamentul Curtii de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie Galati, a unei cai de atac - cererea de rearbitrare - neprevazuta si contrara dispozitiilor legale aplicabile, conform Codului de procedura civila si ale Decretului nr. 139/1990, este lovita de nulitate.

Dreptul de dispozitie al paltilor, in a supune litigiul unei instante de arbitraj, este conditionat de respectarea normelor de ordine publica, de principiile fundamentale ale procesului civil.

Reglementarea din Codul de procedura civila, privind caile de desfiintare a hotararii arbitrale este imperativa, orice alta prevedere contrarie, cuprinsa Intr-un act de aplicare a nornlelor de drept comun, fiind nula. De asemenea, este de retinut ca aplicarea clauzei compromisorii la care paltile au convenit, este limitata de ali. 5 Cod civil, care interzice orice derogare de la legile ce intereseaza ordinea publica si bunele moravuri

Se retine deci ca art. 44 din Regulamentul Curtii de Arbitraj Galati - ce prevedea cererea de rearbitrare, drept cale de atac a hotararii arbitrale - incalca ordinea publica, normele imperative privind caile de desfiintare a hotararii arbitrale, in reglementarea data de Codul de procedura civila.

Pe acest temei, care este cuprins in art. 364 lit. i Cod procedura civila, reclamanta a formulat actiune in anulare, pe motiv ca s-a Incalcat ordinea publica si dispozitiile imperative ale legii. Hotararea este nelegala, urmand a fi casata.

Instanta nu a analizat prevederile Codului de procedura civila si ale Decretului-Lege nr. 139/1990, care reglementeaza imperativ si cu caracter exceptional, caile ele desfiintare a hotararilor arbitrale.

De altfel, asupra nelegalitatii art. 44 din Regulamentul mentionat s-a pronuntat si Curtea de Apel Galati prin hotararea nr. 1528 din 3 iunie 1997, cu ocazia dispunerii suspendarii acestui articol.

De asemenea, Colegiul de Conducere a Camerei de Comert si Industrie Galati, prin decizia ar. 14 din 23 iunie 1997, a eliminat aceasta reglementare din Regulamentul Curtii de Arbitraj Galati.

Contrar acestor retineri, prin hotararea atacata, instanta a considerat ca legala calea de atac a cererii de rearbitrare, considerand ca nu sunt indeplinite prevederile art. 364 lit. i, neexistand o incalcare a ordinii publice si a dispozitiilor imperati ve ale legii.

Hotararea mentionata, fiind critabila, fata de cele sus aratate, recursul urmeaza sa fie admis iar hotararea atacata sa fie casata si, pe cale de consecinta, sa fie admisa actiunea in anulare formulata de reclamanta impotriva hotararii arbitrale nr'. 5 din 4 iunie 1997, care urmeaza sa fie schimbata in sensul respingerii cererii de rearbitrare ca inadmisibila, urmand sa fie mentinuta hotararea arbitrala de fond ar. 5 din 18 aprilie 1997 a Arbitrajului Galati

Sectiunea 6. Executarea hotararii arbitraie

1. Efectele hotararii arbitrale

Hotararea arbitrala este definitiva si obligatorie. Ea se aduce la indeplinire de buna voie de catre partea impotriva careia s-a pronuntat, de indata sau in termenul aratat in hotarare.

La cererea partii castigatoare, hotarare a arbitrala se investeste cu formula executorie.

Incheierea de investire se da de catre instanta judecatoreasca competenta, fara citarea parti lor, in afara de cazul in care exista indoieli cu privire la regulalitatea hotararii arbitrale, cand se vor cita partile.

Hotararea arbitrala investita cu formula executorie constituie titlu executoriu si se executa silit intocmai ca si o hotarare judecatoreasca.

2. Litigiile cu caracter international

Un litigiu arbitral care se desfasoara in Romania este socotit international daca s-a nascut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.

Prin conventia arbitrala referitoare la un arbitraj international, partile pot stabili ca acesta sa aiba loc in Romania sau intr-o alta tara.

In arbitrajul international care se judeca in Romania sau potrivit legii romane, Tribunalul arbitral va fi compus dintr-un numar impar de arbitri, fiecare dintre parti avand dreptul sa numeasca un numar egal de arbitri.

Partea straina poate numi arbitri de cetatenie straina.

Partile pot conveni ca arbitrul unic sau supraarbitrul sa fie cetatean al unui al treilea stat.

In arbitrajul international, durata termenelor stabilite se dubleaza.

Dezbaterea litigiului in fata tribunalului arbitral se face in limba stabilita prin conventia arbitrala sau, daca nu s-a prevazut nimic in aceasta privinta ori nu a intervenit o intelegere ulterioara, in limba contractului din care s-a nascut litigiul ori intr-o limba de circulatie internationala stabilita de tribunalul arbitral.

Daca o parte nu cunoaste limba in care se desfasoara dezbaterea, la cererea si pe cheltuiala ei, tribunalul arbitraj ii asigura serviciile unui traducator.

Partile pot sa participe la dezbateri cu traducatorul lor.

In afara de cazul in care partile convin altfel, onorariile arbitrilor si cheltuielile de deplasare ale acestora se suporta de partea care i-a numit; in cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste chelhlieli se suporta de parti in cote egale.

3. Recunoasterea si executarea hotarariior arbitrale straine

Prin hotarare arbitrala straina se intelege o hotarare data pe teritoriul unui stat strain sau care nu este considerata ca hotarare nationala in Romania.

Hotararile arbitrare straine pot fi recunoscute in Romania, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, prin aplicarea in mod corespunzator a prevederilor art. 167 - J 72 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.

Hotararile arbitrale straine, care nu sunt aduse la indeplinire de buna voie de catre cei obligati a le executa, pot fi puse in executare silita pe teritoriul Romaniei.

Practica jurisdictionala. Recunoasterea si executarea hotararii arbitrale In Romania. Instanta arbitrala din Marea Britanie.

Societatea Comerciala 'T.S.C.', cu sediul ales In Marea Britanie, a formulat, in contradictoriu cu SC 'P', cererea de recunoastere in Romania si de punere in executare a hotararii arbitrale pronuntata la Londra, de Tribunalul Arbitral constituit in baza clauzei arbitrale din contractul de navlosire incheiat intre parti, prin care parata a fost obligata sa plateasca reclamantei suma pretinsa, in dolari S.U.A., cu dobanzi si cheltuieli de judecata.

Tribunalul a admis cererea, retinand ca sunt intrunite dispozitiile legale referitoare la recunoasterea hotararilor

arbitrale straine, cuprinse in art. 165 si urm. din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat si Conventia de la New York din 1958, la care Romania a aderat prin Decretul nr. 186/1961, in sensul ca:

_ hotararea a carei recunoastere si executare s-a cerut este desfiintata, potrivit legii statului unde a fost pronuntata;

_ instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii nationale, competenta sa judece procesul;

_ exista reciprocitate, in ceea ce priveste efectele hotararilor straine, intre Romania si statul care a pronuntat hotararea.

Parata a declarat recurs, reiterand sustinerile referitoare la incalcarea dreptului sau de aparare in cursul procedurii arbitrale, necompetenta arbitrnlui si obligarea sa la cheltuieli de judecata mult mai ridicate decat acelea pentru care recunoasterea si executarea sentintelor nationale.

Recursul nu este fondat.

Recurenta neaga competenta arbitrului in solutionarea litigiului sustinand ca nu poate fi aplicata clauza compromisorie inscrisa in art. 57 din contractul de navlosire incheiat intre parti, intrucat este contrara dauzei 48 din contract, potrivit careia jurisdictia exclusiva asupra oricarei dispute ce poate aparea din contract revine Inaltei Curti din Londra.

Sustinerea nu poate fi primita intrucat acelasi articol, 48, prevede ca 'daunele generale si Arbitrajul se aplica la Londra conform dreptului englez', astfel ca, in concordanta cu aceasta prevedere, prin clauza compromisorie inscrisa in art. 57 din contract partile au stabilit ca 'orice disputa' rezultand din executarea contractului de navlosire - deci si aceea referitoare la taxele portuare - se va solutiona la Londra, de arbitrii numiti de parti (fiecare cate unul), iar daca una din parti neglijeaza sau refuza sa numeasca un arbitru, 'singurul arbitru numit va avea dreptul sa decida singur asupra disputei iar decizia sa va fi obligatorie pentru ambele parti.' Drept urmare, recursul se respinge

Hotariiriie arbitrale straine, pronuntate de catre un tribunal arbitral competent, au forta probanta in fata instantelor din Romania cu privire la situatiile de fapt pe care le constata.

Practica jurisdictionaJa. Recunoasterea si Incu­viintarea executarii silite a unei hotarari arbitrale straine.

Prin actiunea inregistrata la 11 octombrie 1994 reclamanta SC 'S.P.' din Elvetia a solicitat in contradictoriu cu parata S.c. 'R' S.A. Bucuresti ca instanta sa incuviinteze executarea hotariri Curtii  de Arbitraj a Camerei de Comert Internationale Paris din 20 noiembrie 1992, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr. 446 din 3 martie 1995, Tribunalul Municipiului Bucuresti a admis cererea reclamantei, s-a recunoscut hotariirea Curtii de Arbitraj a Camerei de Comerei Internationale Paris din 20 noiembrie 1992 si s-a dispus investirea acesteia cu formula executorie pentru a se putea executa pe teritoriul Romaniei.

Parata debitoare a fost obligata la plata sumei de 9.360.850 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut ca hotarare a Curtii de Arbitraj a Camerei de Comert Internationale Paris din 20 noiembrie 1992 indeplineste prevederile art. 167 din Legea nr.1 05/1992 in sensul ca este definitiva, este insotita de copia dovezii de inmanare a citatiei si a fost judecata de o instanta competenta, iar potrivit art. 173 se dispune investirea cu formula executorie pentru a se putea executa pe teritoriul Romaniei in conditiile in care parata refuza sa o duca la indeplinire de buna voie.

Parata a declarat apel impotriva acestei sentinte, acesta fiind respins prin decizia civila 11f. 243 din 24 mai 1995, pronuntata de Cmtea de apel Bucuresti.

Impotriva acestei decizii parata a declarat recurs, invocand netemeinicia hotararii Curtii Internationale de Arbitraj Paris pe considerentul ca pentru pretentiile reclamantei raspunderea revenea firmei 'MAVEN', care um1a sa achite contravaloarea colorantilor, urmare a acordului tripartit de clearing. Recursul a fost respins ca tardiv

Sectiunea 7. Competenta CIRDI - arbitraj institutional specializat

Centrul international pentru reglementarea diferendelor cu privire la investitii (CIRDI) a fost infiintat prin Conventia pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre  state si persoane ale altor state, incheiata la Washington la 18 martie 1965.

Potrivit art. 25 din Conventie, competenta centrului cuprinde diferendele de ordin juridic intre un stat contractant (sau o anumita colectivitate publica sau un anume organism dependent de acesta si pe care-l desemneaza centrul) si persoana unui alt stat contractant, care sunt in relatie directa cu o investitie, diferende pe care paltile au consimtit in scris sa le supuna centrului

Atunci cand partile si-au dat consimtamantul, nici una dintre ele nu va putea sa-l retraga in mod unilateral.

Persoana a unui alt stat contractant inseamna:

a) orice persoana fizica care poseda nationalitatea unui stat contractant altul decat statul parte la diferend la data la care partile au consimtit sa supuna diferendul concilierii sau arbitrajului, precum si la data la care cererea a fost inregistrata conform art. 28 alin. 3 sau art. 36 alin. 3, cu exceptia oricarei persoane care la una sau la alta dintre aceste date poseda deopotriva si nationalitatea statului contractant parte la diferend;

b) orice persoana juridica care poseda nationalitatea unui stat contractant altul decat statul parte la diferend la data la care partile au consimtit sa supuna diferendul concilierii sau arbitrajului si orice persoana juridica care poseda nationalitatea statului contractant parte la diferend la aceeasi data si pe care partile au convenit, in vederea realizarii telurilor prezentei conventii, sa o considere ca apartinand unui alt stat contractant din cauza controlului exercitat asupra acesteia de catre interese straine.

Consimtamantul unei colectivitati publice sau al unui organism depinzand de un stat contractant nu poate fi dat decat dupa aprobarea zisului stat, afara de cazul in care acesta indica centrului ca aprobarea nu este necesara.

Orice stat contractant poate, in momentul ratificarii, acceptarii sau aprobarii conventiei sau la orice data ulterioara, sa faca cunoscute centrului categoria sau categoriile de diferende pe care le considera ca pot sau nu pot sa fie supuse competentei centrului., Secretarul general transmite imediat notificarea tuturor statelor contractante.

Potrivit alt. 26 din Conventie 'Consimtamantul partilor la arbitraj in cadrul prezentei conventii este considerat, in afara unei stipulatii contrare, ca implicand renuntarea la orice alt recurs. Un stat contractant poate cere, ca o conditie la consimtamantulla arbitraj in cadrul prezentei conventii, ca recursurile administrative sau judiciare interne sa fie epulzate.

Potrivit art. 27 din Conventie, nici un stat contractant nu acorda protectie diplomatica sau nu poate formula vreo revendicare internationala privind un diferend pe care una dintre persoanele sale si un alt stat contractant au consimtit sa-l supuna sau l-au supus arbitrajului in cadrul prezentei conventii, afara de cazul in care celalalt stat contractant nu se conformeaza sentintei pronuntate cu ocazia dferendului.

Protectia diplomatica nu are in vedere simplele demersuri avand drept scop numai usurarea reglementarii diferendului (art. 27 alin. 2).



Nu se poate descarca referatul
Acest document nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte documente despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }