Se spune ca atunci cand tatal a vazut lucrarile fiului sau, acesta i-a oferit propria paleta de culori si pensule si a jurat sa nu mai picteze niciodata.
Pregatirea lui Picasso a inceput la Academia de Arta Lonja din Barcelona dar, incepand din 1900 a inceput sa-si petreaca luni intregi la Paris, unde s-a stabilit definitiv in 1904. La acea vreme capitala franceza era centrul artei mondiale si aici Pablo Picasso si-a manifestat pentru prima data stilul sau complet original, in care teme precum dezmostenitii societatii, saracia si disperarea erau zugravite cu o usoara tristete, in tonuri de albastru rece. Starea retinuta a tablourilor din Perioada albastra reflecta si perioada de saracie disperata din viata artistului. Picasso impartia un studio cu un prieten poet si dormeau cu randul in singurul pat existent. Uneori erau nevoiti chiar sa arda unele dintre lucrarile sau schitele pictorului pentru a incalzi incaperea.
In urmatorul stil al lui Picasso, Perioada roz, tonurile de roz au luat locul tonurilor albastre. Tema surghiunitilor era inca dominanta, dar era abordata mai optimist. Subiectele favorite au devenit arlechinii, acrobatii si dansatorii si entuziasmul pentru modul de viata al circarilor a luat locul austeritatii. Acest mod de abordare mai lipsit de griji a avut succes la public si picturile perioadei roz s-au vandut foarte bine. Saraciea lui Pablo Picasso lua sfarsit.
Cam in aceeasi perioada, Picasso explora o alta forma avangardista de arta, inspirandu-se din lucrarile lui Paul Cezane si din formele sculpturii africane. Dintre toti postimpresionistii, Cezane a dus abstractionismul cel mai departe, analizand formele si distorsionand perspectiva conventionala. Lucrarile lui, asociate cu formele simple, aproape primitive ale sculpturii africane au fuzionat in celebra panza a lui Picasso Les Demoiselles d'Avignon (Domnisoarele din Avignon) din 1907.
