A doua teorema a fortelor generalizate
Se presupune ca toate corpurile
conductoare sunt conectate la bornele unor surse exterioare, de tensiune
constanta (
). Pana la atingerea valorii corespunzatoare lui 
, campul electric al corpurilor din sistem creste,
facand ca acestea sa interactioneze si sa modifice
configuratia geometrica a sistemului.
Rezulta ca variaza
capacitatile dintre conductoare, deci variaza si sarcinile
acestora (
), pana la un nou echilibru electrostatic.
Energia elementara primita
de la sursele exterioare duce la variatia energiei interne a sistemului
si la compensarea lucrului mecanic efectuat pentru deplasarea corpurilor:
La , variatia de energie a sistemului este:
si
reprezinta, dupa cum se vede, jumatate din energia
elementara primita de la sursele exterioare.
Rezulta
ca produsul 
din rel. (3.5.17)
reprezinta cealalta jumatate, adica:
Ca
interpretare fizica, aportul de energie din exterior se imparte, in mod
egal, intre cresterea energiei campului si lucrul mecanic efectuat de
fortele electrice asupra corpurilor din sistem.
Ca urmare:
Enuntul teoremei:
Forta generalizata X, corespunzatoare coordonatei
generalizate x, este egala cu
derivata energiei in raport cu coordonata generalizata, la potentiale
constante ale conductoarelor.
Cele
doua expresii, ale celor doua
teoreme, sunt echivalente,
permitand obtinerea unor rezultate identice.
