Locul dreptului muncii in sistemul de drept romanesc

Locul dreptului muncii in sistemul de drept romanesc

Sistemul de drept roman este un sistem unitar, alcatuit din ramurile juridice distincte. Autonomia fiecarei ramuri de drept este data de obiectul propriu de reglementare si metoda de reglementare specifica.

Functie de criteriul pozitiei pe care se afla partenerii care incheie un raport juridic, sistemul de drept roman se subdivide in dreptul privat si dreptul public.

In cazul dreptului privat, participantii la raporturile juridice se situeaza de pozitie de egalitate (de exemplu dreptul civil, dreptul familiei, dreptul comercial). Dimpotriva, in situatia dreptului public, participantii la raporturile juridice se situeaza pe pozitii diferite, unul dintre subiecti fiind supraordonat celuilalt (de exemplu dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar)[1].

Actualmente, dreptul muncii este considerat in mod unanim de autori ca fiind o ramura a dreptului privat. Polemici insa mai apar datorita particularitatilor care caracterizeaza aceasta disciplina juridica.

Raporturile dreptului muncii cu celelalte ramuri de drept sunt de interdependenta.

Dreptul constitutional cuprinde norme fundamentale pentru intreaga activitate juridica. Implicit, dispozitiile dreptului constitutional se refera si la norme caracteristice raporturilor juridice de munca. Aceste norme au valoare de principii ale dreptului muncii, ele conturand intreaga arhitectura a normelor de dreptul muncii, cuprinse in alte acte normative.

Cat priveste relatia dreptului muncii cu dreptul administrativ, putem aprecia ca parte din normele dreptului muncii se regasesc in acte juridice specifice dreptului administrativ. Ne referim in special la dispozitiile privitoare la activitatea functionarilor publici. Astfel, desi la angajare acestora li se incheie un contract de munca, raporturile cu angajatorul nu sunt apreciate functie de prevederile Codului muncii, ci se face aplicarea normelor cuprinse in Statutul functionarilor publici, ca izvor specific al dreptului administrativ.

Dreptul muncii se afla in legatura si cu dreptul penal, mai ales in ceea ce priveste infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul. Exista doua aspecte care trebuiesc analizate: infractiuni incluse in Codul muncii si infractiuni din Codul penal care au legatura cu calitatea de salariat.

Ca ramura de drept privat, dreptul muncii isi completeaza prevederile, ori de cate ori este nevoie cu prevederile dreptului comun pentru toate disciplinele de drept privat si anume dreptul civil. Aceasta completare vizeaza atat normele dreptului material cat si normele dreptului procesual pentru fiecare materie. In sustinerea acestei afirmatii facem trimitere la prevederile art. 291 din Codul muncii.