QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate comunicare

Ferdinand de saussure si modelul diadic al semnului








FERDINAND DE SAUSSURE SI MODELUL DIADIC AL SEMNULUI


1. Definirea semnului in semiologia lui Saussure


Lingvistul genevez Ferdinand de Saussure (1858-1913) este considerat drept intemeietorul lingvisticii structurale  si in ciuda existentei unor idei structuraliste la Humboldt sau Leibniz, numele lui Saussure ramine legat de geneza lingvisticii moderne. Desi a publicat foarte putin (la 21 de ani Mémoire sur le système primitif des voyelles dans les langues indo-européennes - 1878, teza de licenta si unele studii fragmentare), Saussure a avut o influenta enorma asupra lingvisticii. Trei elevi ai lui Saussure, Ch. Bally, A. Sechehaye, A. Riedling, folosind notitele de la cursurile tinute de Saussure la Geneva in 1906-1907, 1908-1909, 1910-1911 si amintirile de la orele maestrului, au reusit sa dea o redactare unitara cursului - Cours de linguistique générale (Paris, Payot, 1916).




Personalitatea lui Saussure trebuie inclusa in orice panorama a gindirii moderne: de la filosofie la lingvistica, de la semiotica la antropologie, pentru ca a influentat profund (desi dupa citeva decenii de la publicarea operei fundamentale) demersul celor mai importanti ginditori contemporani: Merleau-Ponty, Lévi-Strauss, Barthes, Lacan, Foucault si prin ei ansamblul stiintelor umane.


Impreuna cu notiunea de sistem de care depinde, semnul se constituie drept cheia de bolta a constructiei saussuriene. Conform conceptiei sale psihologice despre limba ca sistem, “Semnul lingvistic nu uneste un lucru cu un nume, ci un concept cu o imagine acustica” (CLG: 98). Definind aceste doua elemente, conceptul si imaginea acustica, Saussure va fixa un model bilateral, implicit relational:

“Propunem sa se pastreze cuvintul semn pentru a desemna totalitatea si sa se inlocuiasca “concept” si “imagine acustica“ respectiv cu semnificat si semnificant; acesti termeni au avantajul de a marca opozitia care ii separa fie intre ei, fie de totalitatea din care fac parte” (CLG: 99).

Semnul este deci o entitate cu doua fete: fata semnificanta (semnificant) si fata semnificata (semnificat).

Socotindu-l pe Saussure (alaturi de Peirce) intre pionierii semiotice contemporane, Umberto Eco recunoaste pertinenta definitiilor si conceptualizarilor saussuriene care au contribuit indubitabil la dezvoltarea unei “constiinte semiotice”.

Prin aceasta definire a semnului ca unitate semnificant/semnificat, Saussure depaseste granitele lingvisticii generale, incluzind toate semnele ce servesc comunicarii “in cadrul vietii sociale”, de la semnele scrierii la alfabetul surdo-mutilor, de la formulele de politete la moda, obiceiuri, ritualuri, de la semnale militare la pantomima.


2. Dihotomiile saussuriene


Teza de baza a lingvisticii structurale este conceperea limbii ca sistem sau ca retea de relatii; unitatile lingvistice nu exista independent de retea, altfel spus identificam simultan unitatile si interrelatiile.

“Limba este un sistem de semne in care esentiala este doar unirea sensului cu imaginea acustica si faptul ca cele doua parti ale semnului sunt psihice” (CLG: 32).


2.1. Limba ca sistem social se opune vorbirii (“parole”) cu caracter individual. Majoritatea lingvistilor contemporani considera un truism faptul ca sistemul limbii, exterior individului subintinde compomportamentul lingvistic actualizat in vorbire, in activitatea discursiva. In gramatica generativ-transformationala a lui Noam Chomsky cuplul limba-vorbire se suprapune intrucitva celui competenta-performanta (capacitatea generala de a folosi limbajul/vs/actualizarea acestei potentialitati intr-un discurs complet).



LIMBAJ

LIMBA

VORBIRE

Facultate a speciei umane

forma particulara a limbajului intr-o anumita comunitate sociala (repertoriul limbilor naturale)

“Limba este un produs social al facultatii limbajului si un ansamblu de conventii necesare adoptate de organismul social pentru a permite exercitarea acestei facultati la indivizi. Luat in ansamblu, limbajul este multiform si eteroclit”. (CLG: 25

actualizarea sistemului limbii in comportamentul comunicativ al individului ca “act individual de vointa si inteligenta”


Limba ca sistem ce nu cunoaste decit propria sa ordine este pertinent analizata prin metafora jocului de sah. O partida de sah, afirma Saussure este realizarea artificiala a ceea ce limba ne prezinta sub o forma naturala. O stare a jocului corespunde unei stari a limbii. Valoarea pieselor depinde de pozitia lor pe esichier asa cum in limba valoarea fiecarui termen depinde de opozitia cu toti ceilalti termeni. Fiecare mutare pune in miscare o singura piesa, dar poate revolutiona ansamblul partidei, influentind si piese momentan in afara jocului (CLG: 125-126).



Valoarea si deci semnificatia unui cuvint este intru totul in functie de sistemul din care face parte cuvintul: “Nici un sistem nu este inchis perfect (serré) ca limba: inchis perfect implica precizia valorilor (cea mai mica nuanta schimba cuvintele); multitudinea tipurilor de valori; numarul imens de termeni, al unitatilor actionind in cadrul sistemului; dependenta reciproca si strinsa a unitatilor (a tuturor termenilor) intre ele; totul este sintactic in limba, totul este sistem” (CLG: 69). Consecinta naturii sistematice este faptul ca aparitia sau disparitia unui element antreneaza modificarea sistemului, in schimb faptul ca piesele jocului sint din lemn sau fildes nu afecteaza sistemul. Doar marimea numarului de piese ar afecta gramatica jocului. Spre deosebire de sah, unde apare intentia de a actiona asupra sistemului, limba nu premediteaza nimic.

Limba fiind un sistem, intereseaza “valoarea pozitionala” a obiectelor, “negativa si diferentiala”: o figurina a jocului de sah, calul de exemplu nu are o valoare pozitionala rezultind din anumite insusiri “naturale” (el ar putea fi foarte bine inlocuit cu un dop); valoarea se rezida exclusiv din opozitia intre caracteristicile sale functionale si caracteristicile celorlalte figuri ale jocului de sah.

Pentru a analiza valoarea sub aspect functional si diferential, Saussure opune o piesa de cinci franci altei monezi (un dolar) sau evidentiaza lucrurile (diferite de ea) cu care poate fi schimbata (cu o asemenea moneda putem cumpara o piine de exemplu).


Una din ipotezele semiotice actuale este existenta sub fiecare proces de comunicare a acestor coduri sau reguli bazate pe o anumita conventie culturala. Studiind procesele culturale ca procese de comunicare, semiotica vizeaza dezvaluirea sistemelor ce subintind procesele. “Dialectica sistem-proces ne conduce la afirmarea dialecticii cod-mesaj” (U. Eco, 1972: 30-31).

In viziunea lui Eco codurile sunt totdeauna plurale si nu neaparat comune trimitatorului si receptorului (cf. L. Pirandello: “Folosind cuvintele, le dati sensul pe care il au pentru dumneavoastra; iar eu primindu-le le investesc cu sensul pe care il dau eu. Am crezut ca ne intelegem, dar nu ne-am inteles deloc”).


2.2. Arbitrar si motivat

Imbinarea semnificantilor cu semnificatii este o operatie arbitrara (a priori si nu aposteriori). Semnificatul casa este asociat in franceza semnificantului maison, in engleza semnificantului house, in germana Haus s.a.m.d. Uneori semnificantii pot evoca anumite sunete (onomatopei, verbe cu simbolism fonetic de tipul a vui, a scirtii etc., dar si aici exista paradoxul cocosului galic care cinta cocorico si nu cucurigu sau kikiriki).

Semnele integral arbitrare realizeaza cel mai bine procedura semiologica; de aceea limba, cel mai complex si raspindit sistem de semne este si cel mai caracteristic. Fata de rituri, gestualitate, proxemica ce pastreaza legaturi naturale (gesturile bruste rectilinii sugereaza universal agresivitatea evocind amenintarea armei), limba nu este cu nimic limitata in alegerea mijloacelor sale de expresie, caci “nu vedem ce ar impiedica asocierea unei idei oarecare cu o suita oarecare de sunete”(CLG: 110).

Contrar tezelor clasice (Biblia, Platon), semnul lingvistic nu uneste un lucru si un nume, ci un concept cu o imagine acustica. Raportul care uneste invelisul sensibil de continutul inteligibil este o conventie (CLG: 101). Arbitrariul lingvistic se refera la faptul ca limba decupeaza realitatea  (fonica sau conceptuala) intr-o maniera proprie, diferentiatoare (zeci de termeni pentru conceptul de zapada in limba eschimosilor sau termeni diferiti pentru frati in limba maghiara si chiar o segmentare neomogena a spectrului culorilor:vechii celti vis-à vis de limbile actuale).

Salutind definirea semnului ca arbitrar, Emile Benveniste (1939-”Nature du signe linguistique”) il contrazice insa pe Saussure in interpretarea notiunii de arbitrar pe care o coreleaza relatiei semnificant/referent (cf. celebra fraza saussuriana “Cuvintul ciine nu musca”) si nicidecum legaturii semnificant/semnificat care este o relatie necesara, o “consubstantialitate”. De fapt insusi Saussure evidentiase indisociabilitatea celor doua entitati ale semnului in pregnanta metafora a foii de hirtie cu rectoul si versoul inseparabile, dar si in formularea (din pacate neglijata) din Curs: “Daca in raport cu ideea pe care o reprezinta semnificantul apare liber ales, in schimb in raport cu comunitatea lingvistica ce il utilizeaza, el nu este liber, ci impus” (CLG:104) sau in precizarile definitionale liminare: “Cuvintul arbitrar cere si el o precizare. Nu trebuie sa lase impresia ca semnificantul depinde de libera alegere a subiectului vorbitor (vom vedea imediat ca nu sta in puterea individului sa schimbe ceva la un semn odata stabilit intr-un grup lingvistic); vrem sa spunem ca el este nemotivat, adica arbitrar in raport cu semnificatul, cu care nu are nici o legatura naturala in realitate”(CLG: 101).


2. Forma si substanta


Notiunea saussuriana de substanta este foarte asemanatoare celei aristotelice si scolastice de materie: dar acum s-a incetatenit in lingvistica sensul saussurian. Marmura ca substanta reprezinta potential o multime de obiecte; ea va deveni un lucru si nu altul ca urmare a impunerii unei anumite forme (structuri). Acelasi lucru se intampla si cu limba ca rezultat al impunerii unei structuri asupra a doua categorii de substante: sunetul si gindirea.



Semnificatia unui cuvint deriva din impunerea unei structuri asupra continuumului gindirii. “Gindirea este o nebuloasa in care nimic nu este cu necesitate delimitat. Nu exista idei prestabilite si nimic nu este distinct inainte de aparitia limbii” (CLG: 155).

Limba este comparabila cu o foaie de hirtie: gindirea ar fi fata foii, iar sunetul reversul acesteia; nu putem decupa fata hirtiei fara a decupa ipso facto si versoul ei. La fel in limba nu vom putea izola nici sunetul de gindire, nici gindirea de sunet decit printr-o abstractie al carei rezultat ar tine de psihologia pura sau de fonologia pura. In fapt lingvistica opereaza pe terenul limitrof in care elementele celor doua ordini se combina: aceasta combinare produce o forma, nu o substanta (CLG: 158).


2.4. Paradigmatic si sintagmatic


Ideea de cod se bazeaza pe faptul ca persoanele care comunica dispun de un repertoriu de simboluri din care vor fi selectate cele ce urmeaza sa fie combinate in conformitate cu anumite reguli. Armatura oricarui cod este reprezentata de doua axe: una verticala - paradigma (repertoriul de simboluri din care se opereaza selectia) si cealalta orizontala, sintagma, in care se opereaza combinarea.

Relatiile paradigmatice sunt relatiile in absentia care vizeaza posibilitatea de substituire in acelasi punct al lantului vorbirii, subsumata logicii lui sau sau. Astfel in sintagma “fata frumoasa” putem inlocui lexemul “fata“ cu “femeie“ obtinind “femeie frumoasa” dar nicidecum “fata femeie frumoasa”. Paradigma instrumentelor cu care se scrie (pix, creion, stilou, marker, carioca etc.) reprezinta ansamblul formelor limbii pe care le folosim intr-o situatie data de comunicare in cursul careia desemnam obiecte cu care se scrie. Paradigma reprezinta posibilitatea alegerii pentru partenerii schimbului discursiv: in schimb alegerea odata operata este exclusa prezenta altei entitati a aceleiasi paradigme (nu putem afirma cu exceptia unei situatii patologice “Mi-am pus sapca, palaria si am iesit sa ma plimb”).


Se poate afirma ca limbile particulare actualizeaza acele distinctii de semnificatie care sunt importante si frecvente in culturile popoarelor respective (cf. si John Lyons, 1977: 242-243).


Spre deosebire de elementele paradigmei care opereaza in absentia, elementele sintagmei sunt coprezente, articulandu-se prin mecanismul combinarii (succesiunea felurilor la un pranz, secventialitatea puncte/taceri in alfabetul morse, gramatica basmului).

Regulile sintagmatice difera dupa tipul de semiotica. In limbajul verbal domina ordinea lineara (cu exceptia caligramelor lui Appolinaire) in timp ce in limbajele vizuale sintagmele sunt tabulare (ca in codul rutier sau mesajul pictural).


2.5. Sincronie/diacronie


Prin analiza sincronica a limbajului se intelege investigarea starii sistemului la un moment dat, in timp ce diacronia discuta istoria, evolutia sistemului.Distinctia intre dimensiunea sincronica si cea diacronica este metodologic esentiala (multa vreme lingvistii au analizat laolalta esantioane ale aceleiasi limbi, dar situate la mare distanta in timp).

“Lingvistica sincronica studiaza limba pe axa simultaneitatilor, nu a succesivitatilor; ea ia in discutie stari ale limbii si se ocupa de raporturile psihologice si logice ce reunesc termenii coexistenti, constituind un sistem ce este perceput ca atare de aceeasi constiinta colectiva” (CLG: 140). De aceea limba va fi privita ca arhiva, “ca tezaur (“trésor”) depus de practica vorbirii in subiectii apartinind aceleiasi comunitati si constituind un sistem gramatical existent in mod natural in fiecare creier”(CLG: 30).

Revolutia saussuriana consta in primatul teoretic si metodologic al sincroniei: “Aspectul sincronic primeaza, intrucit pentru masa vorbitorilor el este singura realitate” (CLG: 122).

Meritul lui Saussure este de a fi accentuat caracterul sistematic al limbii, transformind conceptul de sistem dintr-o notiune descriptiva intr-un concept operator. “Limba este un sistem ai carui termeni sunt solidari si in care valoarea unuia nu rezulta decit din prezenta simultana a celorlalti (CLG: 159).


Trasaturi caracterisitce ale limbajului.


In cele ce urmeaza vom discuta trasaturile fundamentale ale limbajului formulate explicit (Hockett apud J. Lyons, 1977) si/sau implicit (supra F. de Saussure).

i) Arbitrarul in opozitie cu iconicitatea (cf. infra semnele iconice);

ii) Dualitatea (ceea ce Hockett numeste dualitate este cunoscut in lingvistica franceza sub numele de dubla articulare a limbajului - André Martinet - Eléments de linguistique générale, Paris, A. Colin, 1960). Limbile naturale sunt articulate, adica structurate de doua ori: prima articulare este cea care decupeaza enuntul lingvistic in unitati minimale dotate cu sens: “Pamintul este rotund” se poate analiza in: “pamintul”, “este”, rotund”; forma vocala a unitatilor din prima articulare este analizabila in unitati lipsite de sens numite foneme (“este” contine patru foneme). Cu citeva zeci de unitati ale celei de-a doua articulari si cu citeva mii din prima se pot construi o infinitate de mesaje.



Dubla articulare este proprietatea cea mai misterioasa a limbajului: este de retinut inepuizabila sa bogatie combinatorica in raport cu celelalte sisteme semiotice.

Trebuie stabilit daca celelalte sisteme de comunicare dispun sau nu de dubla articulare (codul rutier, nomenclatura chimica sau matematica sunt sisteme de semne ce nu cunosc decit prima articulare in unitati semnificante; pentru strigatele unor animale par sa existe unitati asemanatoare fonemelor, dar mesajul este nedecompozabil in unitati semnificante - cf si G. Mounin, 1970: 106).

iii) Productivitatea este reprezentata de capacitatea locuitorilor nativi ai unei limbi de a intelege si a produce un numar infinit de enunturi in limba respectiva; aceasta importanta proprietate a fost evidentiata de Chomsky (1957, 1965) legat de caracterul innascut al “facultatii de limbaj” si problema achizitiei limbajului la copii;

iv) Linearitatea priveste producerea si perceperea fluxului vorbirii pe axa timpului. Continuind distinctia lui Lessing din Laocoon intre poem ca actiune progresiva ale carei parti se petrec succesiv pe axa timpului si tablou ca actiune permanenta ale carei parti se desfasoara simultan in spatiu, Saussure a opus limba naturala sistemelor de comunicare vizuala care ofera “complicari simultane pe mai multe dimensiuni” (CLG: 103). Pornind de la linearitate, lingvistul genevez afirma caracterul discret al limbajului (in opozitie cu continuu), rezultat al caracterului diferential, mutual opozabil al semnelor lingvistice.



BIBLIOGRAFIE


BENVENISTE, Emile, 1974, Problèmes de linguistique générale (tome I et II), Paris, Gallimard.

ECO, Umberto, 1972, La structure absente, Paris, Mercure de France.

LYONS, John, 1977, Semantics, Cambridge, Univ. Press.

MARTINET, André, 1960, Eléments de linguistique générale, Paris, Armand Colin.

MOUNIN, Georges, 1968, Ferdinand de Saussure ou le structuraliste sans le savoir, Paris, Seghers.

SAUSSURE, Ferdinand de, 1916, Cours de linguistique générale, Paris, Payot (trad. rom. 1998, Curs de lingvistica generala, Iasi, Polirom).



EXERCITII


Definiti urmatoarele opozitii:

sintagma/paradigma

sincronie/diacronie

forma/substanta

arbitrar/motivat

denotatie/conotatie

Rezumati conceptia saussuriana a semnului.

Discutati limbajul obiectelor si al vestimentatiei cu ajutorul conceptelor de paradigma si sintagma.








Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }