Comunicarea – proces social

COMUNICAREA – PROCES SOCIAL

Trecerea de la comunicarea individuala la cea sociala s-ar produce, dupa Jacques Durand (1981), prin trei stadii succesive⁸: mai intai exista o multitudine de comunicari individuale, aspectul social al acestora tinand doar de numarul lor mare (socialul este aici o realitate pur statistica); la al doilea nivel, comunicarea individuala ia o dimensiune sociala pentru ca este preluata si amplificata de un mijloc social de comunicare (vezi mass media, de exemplu); la al treilea nivel apare o comunicare specific sociala, legata de reguli, de institutii, cu un limbaj mai elaborat si mai normativ prin raport cu exprimarea individuala spontana.

Iata cateva exemple de evolutii de la comunicarea individuala la cea sociala.

In domeniul politicii:  voturi  - sondaje de opinie - opinie publica - opinii individuale

in domeniul comportamentului: ritualuri, jocuri, moda - comportament de multime -comportament individual - sporturi;

- in domeniul educatiei: educatie familiala - scoala, universitate - media educative - dialog intre generatii.

Comunicarea umana reprezinta un proces atat de important incat este greu de imaginat niveluri de socializare in absenta comunicarii, de aceea aderam la afirmatiile lui E. Sapir, potrivit caruia „numai in aparenta societatea este o suma statica de institutii sociale; in realitate ea este reanimata si reafirmata creator in fiecare zi de actele particulare de natura comunicativa care au loc intre indivizii care o alcatuiesc () orice structura culturala, orice act individual care tine de comportamentul social implica intr-un sens explicit sau implicit, comunicare”⁹.

Sa amintim in acest context eforturile antropologului Ray Birdwhistell (1970) de a construi o teorie a comunicarii ce se bazeaza pe idee ca viata sociala tinde sa se mentina intr-o stare stabila, iar comunicarea nu este doar o activitate voluntara intre doua sau mai multe persoane, ci un proces „prin care fiintele umane stabilesc o continuitate previzibila in viata lor”¹⁰.

In termenii lui Y. Winkin, „atunci cand este conceputa ca o activitate sociala, un mecanism superior este pus de-asupra comunicarii individuale. Fiecare act de transmitere de mesaje este integrat intr-o matrice mai vasta, comparabila in extinderea ei, culturii. Este matricea care primeste numele de comunicare sociala. Ea constituie ansamblul de coduri si de reguli ce fac posibile si mentinerea in regularitate si previzibilitate a interactiunilor, si relatiile dintre membrii aceleiasi culturi. Comunicarea sociala este deci permanenta () ea permite actiunii unui individ de a se insera intr-o continuitate” – vezi in acest sens, clasificarea comunicare individuala (telegrafica) si comunicare sociala (orchestrala)¹¹.

Comunicarea a mai fost definita si ca proces ce determina cresterea numarului trasaturilor comune, a ceea ce impartasesc participantii. Este cert faptul ca o particularitate comuna tuturor proceselor de comunicare este aceea ca intotdeauna interactiunea antreneaza o schimbare. Ori de cate ori are loc comunicare se produce o schimbare de stare, se intampla ceva ce modifica relatia participantilor unul fata de celalalt sau/si fata de lumea exterioara. Practic, nu exista comunicare fara efecte.

Comunicarea presupune sau stabileste intotdeauna o relatie sociala intre participanti, dobandind, prin urmare, caracterul de actiune sociala – „actiunea este sociala in masura in care, datorita semnificatiei subiective pe care i-o acorda actorul individual, ia in considerare comportamentul celorlalti si, in consecinta, are o desfasurare orientata”, arata M. Weber¹² (1947). Asa se intampla si in cazul comunicarii – cel care transmite un mesaj are in minte un anumit receptor si isi modeleaza actiunea prin referirea constienta la acesta. La randul sau, receptorul acorda anumite semnificatii mesajelor prin orientarea catre o sursa umana. Deci vom considera toate relatiile de comunicare relatii sociale, fara ca si reciproca acestei afirmatii sa fie adevarata, pentru ca relatiile comunicationale reprezinta o subcategorie a relatiilor sociale¹³.