QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

O situatie cu totul speciala – comunicarea cu adolescentii








O situatie cu totul speciala – comunicarea cu adolescentii


Contactul medicului cu adolescentul este deosebit de dificil cu atat mai mult cu cat multi adulti, iar printre acestia deseori parintii adolescentului, considera adolescenta in sine o adevarata boala. Adolescenta reprezinta o etapa unica in istoria individului pe care il confrunta cu o serie de transformari biologice si psihologice supunandu-l unor exigente adaptative noi si complexe. Societatea moderna caracterizata printr-o tranzienta accentuata si o stabilitate redusa a relatiilor cu adultii face ca aceasta tranzitie critica sa se efectueze uneori cu perturbatii pe care ea nu numai ca nu le amortizeaza dar de multe ori le si favorizeaza (Tudose F, Tudose C, Gorgos C, 1985). Adolescenta este in realitate o perioada tumultoasa, plina de indoieli, nesiguranta, sentimente nedeslusite si conflicte, imbinate cu bucurii si suparari. Perioada de varsta de la 13 ani la 19 ani se caracterizeaza prin extraordinare schimbari emotionale, sociale si comportamentale ale adolescentului. Aceasta perioada poate prezenta probleme grave in ceea ce priveste aspecte legate de sanatatea particulara a individului si familiei acestuia.




Granita incerta dintre normal si patologic devine la adolescenta si mai nesigura, veritabila fata morgana, greu de fixat in etichete a tot cuprinzatoare si infailibile datorita metamorfozarii perpetue pe care individul o sufera. Pentru ca trairile adolescentilor se schimba datorita aspectului lor fizic, ei isi atrag adesea atentia si tachinarile, in special fetele din partea baietilor. In acelasi fel, baietii sunt adesea iritati de remarci privind vocea lor inalta, acneea de pe fata sau a lipsei de crestere in inaltime. Adolescentii incep sa constientizeze noi sentimente si senzatii si sa-si dea seama ca au interese noi fata de ceilalti. Este ca si cum schimbarile corpului i-au facut pe ceilalti sa ia aminte la o persoana noua si plina de intelesuri. Accentul este pus pe cresterea constientizarii sentimentelor si impulsurilor sexuale. Adolescentul este adesea in conflict intre dorinta de a-si satisface dorintele si restrictiile si interdictiile impuse de familie si societate. Atunci cand imboldul sexual si constientizarea ating apogeul, adolescentul se simte pe de o parte frustrat si, pe de alta parte, se lupta pentru autocontrol.

Aflat in situatia de a se prezenta prima oara la medic pentru o problema legata de sfera genitala, adolescentul se va confrunta cu trairi contradictorii dintre cele mai diverse, rusine, teama revolta, disperare, neputinta mai ales in momentul in care va banui ca medicul nu va respecta pe deplin confidentialitatea, sau ca acesta se va comporta ca un aliat sau ca un spion al parintilor lui.

Unele remarci nepotrivite, bagatelizarea suferintelor pacientului, brutalitatea unor manevre sau lipsa de atentie din partea medicului vor fi dureros resimtite si inregistrate ca o atitudine simptomatica fata de orice suferinta legata de sfera genitala.

Intelegerea nevoii de maturitate a pacientului este o conditie decisiva. Oricand este posibil trebuie inclus si adolescentul in luarea deciziilor care privesc ingrijirea si tratamentul sau. Trebuie, de asemenea, sa i se explice procedurile cat mai complet posibil pentru a preveni anxietatea sa. De asemenea el trebuie informat despre progresele survenite in tratamentul sau.

Situatia familiala din copilarie are o legatura importanta cu comportamentul adolescentului. Daca parintii au comunicat intotdeauna prin amenintari, adolescentul poate raspunde printr-o inhibare severa a actiunilor sale. Aceasta poate rezulta din aplicarea atator restrictii incat dependenta de altii si nevoia de a fi aprobat vor ramane problema intregii sale vieti. Adolescentul care se afla intr-o astfel de situatie poate transfera ostilitatea de la parintii sai la societate in general. In familiile in care parintii au fost inconsecventi, indiferenti, si care n-au dat destula atentie copiilor lor, nu i-au invatat nimic despre disciplina sau respectarea ordinii sociale, adolescentul poate avea dificultati in a lua decizii, poate avea dificultati in ceea ce priveste autocontrolul sau accepta accepte cu greutate orice autoritate. Atitudinea parentala va fi identificata ori de cate ori este posibil de catre medicul sau psihologul aflat in situatia de a examina un adolescent. Cand parintii sunt tematori si rezistenti fata de schimbari, pot descuraja orice exprimare libera a personalitatii, sau sa sfatuiasca adolescentul sa nu se aventureze in intreprinderi noi, dificile si importante. Aceasta poate conduce la un conflict dintre dorinta adolescentului de a fi independent si in acelasi timp teama de a-si asuma responsabilitatea. Copiii care sunt protejati excesiv si inconjurati cu dragoste sunt feriti de majoritatea responsabilitatilor si impiedicati sa participe la luarea deciziilor. Cand devin constienti de lipsa lor de experienta, evitand rezolvarea problemelor obisnuite, devin iritati si depresivi. Ei simt ca nu primesc ceea ce li se cuvine. Anxietatea este atat de mare, incat nu sunt in stare sa faca nimic, adesea se lasa de scoala, sau nu reusesc sa continue ceea ce incep, si fac foarte putine lucruri, pierzand timpul fara rost.

Adolescentii sunt inclinati spre sentimente intense de dragoste, prin care o alta persoana devine obiect de adulatie. De obicei, obiectul iubirii este cineva care este admirat in secret, mai in varsta, intelept, si avand o anumita dibacie, maiestrie sau fiind inzestrat cu calitati deosebite. Adesea se intampla ca personalul medical sa devina obiect de interes sexual in timp ce pacientul este internat in spital. Tinerii au de obicei fantezii in privinta variatelor aspecte ale relatiilor lor, inchipuindu-si mult mai mult decat situatia reala. Adesea adolescentul interpreteaza un comentariu dragut sau o actiune favorabila din partea cuiva care ar putea sa fie obiectul iubirii sale ca pe un interes sexual deosebit. Se poate ca adolescenta sa nu vorbeasca persoanei respective despre sentimentele sale, dar le poate exprima in actiunile sale spunandu-si anumite dorinte, cereri, scriind scrisori pline de afectiune, sau vorbind cuiva de aceeasi varsta despre dorintele sale secrete. El chiar poate avea in vedere planificarea unor momente pentru intimitate fizica cu persoana idolatrizata. „Obiectul interesului” trebuie sa sesizeze mica erotomanie a pacientilor si sa le arate ca aceasta ca este vorba doar de o fantezie. In acelasi timp, situatia reala a relatiei trebuie sa fie prezentata cu blandete, intr-un mod care sa confirme statutul adevarat al acesteia.

Psihologul se afla adesea in cursul consultatiei sau terapiei frecvente la aceasta varsta in centrul interesului sexual al adolescentului sau adolescentei, capacitatea mai mare de intelegere a acestuia si toleranta fiind luate adesea drept atitudini mutuale de acceptare a acestui interes.


Cateva reguli ale abordarii medicale

a pacientului adolescent

Nu impuneti propriile voastre standarde, credinte sau valori adolescentului.

Nu-i faceti morala! Este mai bine sa-l lasati pe el singur sa-si aleaga optiunile, acceptati ceea ce el are de spus si exprimati-va aprobarea sau dezaprobarea fara a deveni defensivi.

Recunoasteti problemele care exista fara a deveni insa judecatori.



Recunoasteti problemele adolescentului care decurg din interactiunea modelelor familiale.

Nu amenintati cu retragerea sprijinului vostru psihoemotional si profesional, fortandu-l sa-si traiasca viata in conformitate cu asteptarile parintilor sai. In schimb ajutati-l sa-si evalueze propria sa pozitie in raport cu cea evaluata si de parintii sai; dati-i curajul sa discute despre aceasta fateta cu acestia.

Laudati-l si incurajati-l cand ia decizii independent. Aratati-va sprijinul.

Tratati adolescentul cu demnitate si respect. Nu-i desconsiderati ideile, prietenii sau relatiile romantice.

Tratati dificultatile sale cu seriozitate. Nu-i atrageti atentia asupra hainelor sale, coafurii sau preferintelor pentru anumite mancaruri.

Evitati discutiile cu privire la faptul ca succesul academic este singurul care merita stradania in viata.

Incurajati activitatile fizice care diminueaza tensiunile si anxietatea.

Evidentiati caracteristicile individuale pozitive. Nu priviti comportamentul adolescentului normal ca si cum totusi el este anormal.

Stabiliti limitele care sunt corecte si intariti-le. Trebuiesc recunoscute nevoile speciale ale adolescentului, dar cu o singura conditie si anume aceea de a preveni comportamentul antisocial si de a incuraja autocontrolul. Ajutati-l sa-si canalizeze energia constructiv in cadrul limitelor prescrise.

Chiar daca ei va plac sau nu, incercati sa recunoasteti sincer fata de dumneavoastra insiva propriile temeri, insecuritati, anxietati, caderi si nu le transmiteti pacientului adolescent.

Daca nu va place cu adevarat si nu va intereseaza problemele adolescentilor, nu lucrati cu ei daca puteati evita acest lucru.



Probleme deosebite in ceea ce priveste relatia cu adolescentul a medicului se ridica in cazul in care medicul trebuie sa ii comunice acestuia un diagnostic grav sau de boala cronica care va necesita tratament toata viata (diabet, epilepsie, etc.). Reactiile adolescentului putand fi deosebit de grave, iar printre acestea: tentativa de suicid, mult mai frecventa decat la adult. Demitizarea bolii, empatia medicului, sustinerea psihologica clara sunt tot atatea metode de preventie a acestui tip de reactie. Mai trebuie notat faptul ca adolescentii sunt mult mai predispusi pentru dezvoltarea unor reactii de tip hipocondriac, a tulburarilor de tipul dismorfofobiei, si a nosofobiei. De aceea, se recomanda o atitudine directa si deschisa din partea medicului in care sa fie evitata orice ambiguitate si orice posibilitate de a crea fantasme ale bolii adolescentului.




Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }