Tipologia gradelor de handicap mintal

Tipologia gradelor de handicap mintal

Functionarea intelectuala generala se masoara printr-un coeficient de inteligenta, QI, stabilit prin evaluarea rezultatelor obtinute in urma aplicarii unuia sau mai multor teste de inteligenta standardizate (administrate individual).

Lucrari deja evidentiate prezinta cinci grade de retardare mintala:

usoara;

moderata;

severa;

profunda;

de severitate nespecificata.

Retardarea mintala usoara corespunde unui QI cuprins intre 55 si 70. Este in linii mari echivalenta cu ceea ce se obisnuieste a se numi din punct de vedere educational "categoria educabililor". Reprezinta cel mai larg segment al retardarii mintale (aproximativ 85%). Cu un suport social adecvat, persoanele cu retardare mintala usoara pot fi integrate cu succes in familii sau pot trai in spatii rezidentiale independente sau supravegheate.

Retardarea mintala moderata corespunde unui QI cuprins intre 40 si 55. procentul persoanelor care intra in aceasta categorie este de aproximativ 10% din intregul populatiei cu retard mintal. Persoanele din aceasta categorie se adapteaza bine la viata comunitara, de regula in unitati supravegheate.[1]

Retardarea mintala severa corespunde unui QI cuprins intre 25 si 40. grupul acesta reprezinta 3-4% din indivizii cu retard mintal. Cele mai multe persoane din aceasta categorie se adapteaza relativ bine la viata comunitara din institutiile sociale sau din propriile familii, cu exceptia cazurilor in care au o dizabilitate asociata care necesita ingrijire si supraveghere specializata.[2]

Retardarea mintala profunda corespunde unui QI sub 25. acest grup reprezinta 1-2% din totalul persoanelor deficiente mintal. Dezvoltarea optimala a persoanelor din acest grup se poate realiza doar intr-un mediu foarte bine structurat, cu ajutor si supraveghere constanta si pe baza unei relatii individualizate cu personalul de ingrijire.

Retardarea mintala de severitate nespecificata se diagnosticheaza atunci cand exista o prezumtie importanta cu privire la existenta retardului mintal dar inteligenta persoanei in cauza este nestabilita prin probe standard. In general, cu cat mai scazuta este varsta, cu atat mai dificil este sa se aprecieze prezenta retardarii mintale.

In consecinta pot spune ca terminologia internationala in domeniu trebuie adaptata si la noi, pentru a elimina conotatiile negative pe care le au termenii enumerati anterior cum ar fi cel de "handicap", "deficienta", "retard", termeni folositi frecvent atunci cand ne referim la copii sau la alte persoane cu dizabilitati din tara noastra.