Ingrijirile la domiciliu pentru persoanele varstnice

Ingrijirile la domiciliu pentru persoanele varstnice

1. Ce sunt ingrijirile la domiciliu pentru persoanele varstnice?

Notiunea de imbatranire desemneaza, in primul rand un fenomen individual, cel al incidentei varstei, in dimensiunile sale biologice si psihologice asupra individului, de la nasterea sa pana la moarte.[1]

Datorita fenomenului imbatranirii populatiei, se realizeaza cresterea constanta si rapida a populatiei varstnice, consecintele socio-economice ale acestui fenomen afectand si tara noastra.

Crescand numarul persoanelor varstnice, creste si nevoia persoanelor varstnice de asistenta sociala si de asemenea creste si numarul celor care solicita ingrijiri la domiciliu, iar la noi in tara, avand in vedere capacitatea limitata de oferire a acestor tipuri de servicii de ingrijiri la domiciliu, cresc si cererile de internare in caminele rezidentiale pentru batrini.

Serviciile de ingrijiri la domiciliu sunt serviciile care permit persoanelor suferinde de incapacitate totala sau partiala sa traiasca pe cat de independent posibil in propriul lor camin si au scopul de a preveni, a intarzia si inlocui ,,ingrijirile active" (in mediul spitalicesc) sau ingrijirile de lunga durata (in institutiile de ocrotire).

Cercetarile gerontologilor americani facute de-a lungul a peste un sfert de secol, l-au condus pe Stanley J. Brody la urmatoarele doua concluzii referitoare la ingrijirea varstnicului:[2]

a)       situatiile batranetii care necesita sprijin sunt cronice si dicteaza necesitatea unor servicii continue si sustinute; aceste servicii sunt medicale si sociale;

b)       intretinatorii principali ai varstnicului dependent, sunt membrii familiei, iar daca familia solicita asistenta si suport inseamna ca resursele familiale sunt limitate. Aceasta a doua concluzie se sprijina pe urmatoarele fapte:

-legaturile dintre generatii sunt puternice si viabile, fapt demonstrat de proportia mare a varstnicilor care traiesc aproape de cel putin un copil adult si isi viziteaza des copiii;

-membrii familiei dau, ca neprofesionisti, cea mai mare parte a ingrijirilor varstnicilor

-datorita unor studii realizate in Statele Unite ale Americii s-a demonstrat ca persoanele varstnice sunt ingrijite mai bine de fiice decat de fii;

-s-a constatat de asemenea ca institutionalizarea unei persoane varstnice dependente a fost ultima solutie la care a recurs familia atunci cand toate celelalte eforturi au esuat.

Serviciile de ingrijire la domiciliu acorda suport si asistenta pe de o parte persoanei varstnice dependente pentru a o ajuta sa-si continue viata in propria casa, intr-un mod cat mai independent posibil, iar pe de alta parte, acorda suport si asistenta familiei acestei persoane, ca principal sustinator al varstnicului dependent.

Modificarile morfo si psiho-fiziologice, care caracterizeaza procesul de imbatranire conduc direct sau prin consecintele lor la modificari adanci ale relatiilor sociale ale individului varstnic, atat in relatiile intra-familiale cat si in relatiile lui sociale generale.

Relatiile de solidaritate familiala pot fi afectate oarecum de greutatile materiale, de mentalitatea gresita a grupului familial cu privire la indatoririle fata de batrani, de o atitudine egoista a adultilor, sau de un sentiment de jena, de neputinta, in cazul varstnicului cu grave deficiente.

Multe din conflictele unei familii cu mai multe generatii, cu efect negativ asupra starii de sanatate a varstnicului ar putea fi evitate daca familia in cauza ar avea o educatie corespunzatoare, o mentalitate favorabila situatiei in care se afla varstnicul.

In general familiile nu mai respecta statutul anterior al batranilor, lucrul acesta ducand la insingurarea varstnicului, la izolarea lui. Se observa ca in mediul rural, legaturile, intrafamiliale, solidaritatea sunt mai bine pastrate, familia de tip rural, conservand mai bine rolurile si statuturile batranilor in familie. Acest lucru se produce deoarece, in general relatiile familiale ale celor care traiesc in mediul urban sunt degradate, de o situatie materiala precara, de faptul ca varstnicul trebuie de multe ori sa locuiasca impreuna cu copiii adulti intr-un apartament mic, sunt afectate de urbanizare si industrializare.

Odata ce persoana varstnica se retrage din activitatea profesionala, are loc o restrangere si o pierdere a responsabilitatilor avute anterior, ceea ce-l duce pe varstnic la centrarea pe relatiile sale cu familia.[4]

Timpul pe care familiile il acorda persoanelor dependente, pe care le au in familie, poate presupune de multe ori renuntarea la serviciu sau la alte activitati, inclusiv cele de petrecere a timpului liber.

Doctorul Constantin Bogdan atrage atentia asupra tendintei actuale a familiei romanesti, indeosebi a celor din mediul urban, de a forta institutionalizarea varstnicului, datorita conditiilor de locuit restranse, imposibilitatii supravegherii in permanenta a varstnicilor cu deteriorari psihice, dar si datorita unor gandiri ale copiilor sau nepotilor care nu sunt de acord ca si moartea, boala, invaliditatea si o data cu ele si batranetea fac parte din viata.

Cele mai bune rezultate in asistenta sociala a persoanelor varstnice, au fost obtinute prin aplicarea unei politici de mentinere si de sustinere sociala la domiciliu.[5]

Ingrijirile la domiciliu reprezinta cea mai buna strategie de ingrijire a persoanelor varstnice aflate in situatie de dependenta, nu numai pentru ca este o metoda mai ieftina decat ingrijirea in institutie, dar si pentru ca este preferata de persoanele in varsta, reprezentand un atribut esential al calitatii vietii.

Ingrijirile comunitare la domiciliu sunt prevazute si de legea sistemului de asistenta sociala[6] cat si de legea persoanelor varstnice.

La noi in tara, primele servicii de acest tip au inceput sa fie oferite in anul 1992 in Brasov, iar in 1995 au aparut si in Bucuresti, Cluj, Pitesti, Bacau, Botosani, Vaslui, Piatra Neamt iar dupa aparitia legii numarul 17/2000 s-a incercat infiintarea acestora la nivel de sistem. [8]

Mentinerea persoanelor varstnice la domiciliu presupune organizarea unor forme specializate de supraveghere si ingrijire.

Printre beneficiile acestei noi forme de sevicii se numara nu numai starea de bine a pacientilor, costurile mai reduse decat intr-o institutie, dar si diminuarea impactului nedorit asupra familiei indus de existenta unei persoane dependente in cadrul acesteia.

De multe ori, unul din membrii familiei renunta la locul de munca pentru a asigura ingrijirile necesare varstnicului dependent; cei mai multi ingrijitori sunt sotii/sotiile persoanelor varstnice dependente, starea lor proprie de sanatate putandu-se altera, in timp ce, la ingrijitorii de varste mai tinere apar frecvent simptome de depresie accentuata. In plus serviciile de ingrijire acordate la domiciliu de catre membrii familiei, nu se ridica la calitatea serviciilor oferite de profesionistii formati in domeniul respectiv.

Pentru ca acest tip de servicii sa se dezvolte cu succes este nevoie sa se dezvolte o infrastructura sociala apta sa sustina aceste tipuri de servicii. Lucrul acesta inseamna  mijloace financiare suficiente, personal bine pregatit, implicarea societatii civile, dezvoltarea voluntariatului, acordarea de suport si asistenta pentru familie si pentru ingrijitori.

Vizand mentinerea persoanelor in varsta dependente la domiciliu, politicile sociale noi mentin un numar mare de femei la domiciliu adesea in conditii infrasalariale, in ,,mici slujbe pentru femei", ,,de intrajutorare".[9]

In centrul furnizarii serviciilor de sanatate sau sociale se afla urmatorul principiu fundamental: acela de a avea benefiaciarul in centrul sistemuluicare ii ofera serviciile, adica se evalueaza nevoile beneficiarilor si se ofera servicii in functie de nevoile descoperite (si nu de ceea ce furnizorul poate oferi).

Pentru a creea un serviciu centrat pe serviciile populatiei, furnizorul de servicii si beneficiarii lui trebuie sa abordeze trei probleme importante:[10]

organizarea serviciului sa fie facuta astfel incat nevoia sa fie pe primul loc iar serviciul sa se ghideze dupa evaluarea nevoilor;

coordonarea diferitelor tipuri de servicii oferite sa fie facuta astfel incat o populatie sau un client sa primeasca exact combinatia de servicii de care are nevoie, fara timpi morti sau duplicari;

realizarea unei legaturi intre nivelele diferite privind oferta de servicii: individual, de grup si de populatie.

Cele 7 etape ale intregului proces de coordonare a ingrijirilor sunt:

informarea populatiei (a potentialilor beneficiari) despre gama de servicii oferite, informatii despre timpul cel mai scurt in care se poate furniza serviciul si de asemenea care este procedeul prin care se poate obtine serviciul respectiv;

luarea in evidenta: procedeul prin care se face o luare in evidenta a nevoilor si astfel sa se poata aprecia care ar trebui sa fie nivelul de evaluare pentru a se potrivi cu nevoile fiecarui client;

evaluarea nevoilor: sa se inteleaga nevoile fiecarui individ care solicita servicii si a le oferi in functie de prioritati, dar si de resursele pe care le are organizatia;

planul de ingrijire: pe baza nevoilor identificate se intocmeste planul de ingrijire individual;

implementarea planului de ingrijire; asigurarea cu resurse pe toata durata stabilita pana la atingerea obiectivelor din planul de ingrijire;

monitorizarea serviciilor; controlul si asigurarea cu resurse astfel ca serviciile sa fie furnizate la un anumit standard de calitate;

examenele de bilant; reanalizarea periodica a nevoilor si, astfel ajustarea planului de ingrijire.

Primul pas in managementul serviciilor de ingrijire la domiciliu este acela de a informa populatia cu privire la gama de servicii oferite care pot sa raspunda la anumite nevoi. O organizatie, o unitate, care ofera servicii trebuie sa-si informeze potentialii beneficiari despre:

- ce tipuri de servicii poate sa ofere;

- in cat timp poate sa ofere acele servicii;

- care sunt criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca clientii pentru a beneficia de un serviciu;

-daca serviciile trebuie platite sau nu;

-care sunt procedurile de plangeri si de sesizari, in cazul in care apar nemultumiri din partea beneficiarilor;

-cine este responsabil de caz din partea organizatiei furnizoare;

-contractul in care se vor specifica drepturile si responsabilitatile fiecarei parti.

Un aspect important este cel al balantei intre ceea ce organizatia spune ca poate sa ofere si ceea ce poate cu adevarat sa ofere.

Nu de putine ori etapa de informare este ,,sarita" sau explicata insuficient si incomplet, in aceste cazuri aparand diverse probleme cum ar fi: o avalansa de cereri pe care personalul trebuie sa le rezolve intr-un timp foarte scurt.

Criterii de eligibilitate ale beneficiarilor:[12]

Accesul la serviciile de ingrijire la domiciliu se face pe baza unor criterii de eligibilitate in care gradul de dependenta este esential; pot beneficia de ingrijiri la domiciliu urmatoarele persoane varstnice:persoanele:  singure, lipsite de sprijin la domiciliu, care necesita ajutor din partea comunitatii. Exista de asemenea, trei categorii de prioritati:

cei care sunt intr-o situatie de risc si au nevoie urgenta de ingrijiri personale:

cei care au o boala cronica si au nevoie de ingrijiri personale;

cei care sunt singuri si pe langa o boala cronica fizica, dezvolta si o boala mentala, iar riscul la aceste persoane este crescut.

In anumite cazuri, tratamentul si ingrijirea diferitelor boli necesita deplasarea la domiciliu a numerosi interventionisti. Astfel este necesara interventia unei echipe formate din:[13]

a)      medici curanti- joaca un rol fundamental in mentinerea la domiciliu; ei cunosc si urmaresc persoanele varstnice, familia lor, dar si mediul lor de viata; ei sunt cei care trebuie sa fie principalii efectori ai evaluarii si ai punerii in practica a planului de ajutor in cadrul prestarii specifice dependentei;

b)     asistentele medicale- intervin pe baza prescriptiilor medicale;pe langa actele medicale curente, ele evalueaza si actele de nursing (igiena, supraveghere, observare, preventie etc.);

c)      kinetoterapeutii- intervin in toate situatiile de ingijiri la domiciliu, pe baza prescriptiilor medicale; ei continua activitatea inceputa in spital si contribuie la adaptarea progresiva la autonomie, necesara la domiciliu; ei contribuie si la organizarea locuintei;

d)     logopezii- terapeutii limbajului trebuie sa intervina pentru reeducarea tulburarilor de origine neurologica ce produc reducerea sau absenta comunicarii verbale, a tulburarilor articulare, a tulburarilor de deglutitie, a disfoniei, sau a afoniei. In tarile vest-europene, acest tip de serviciu este platit in mod conventional per activitate. In Rominia, acest tip de serviciu este dezvoltat in principal pentru copiii cu asemenea deficiente, dar pentru varstnici, el este prea putin dezvoltat;

e)      ergoterapeutii- fac numai legatura intre spital si domiciliu; ei propun adaptarea locuintei in functie de incapacitate;

f)      asistentul social- evalueaza nevoile sociale, face legatura intre varstnic si diversi specialisti, prezinta abilitati in ingijirile la domiciliu.

Asistentul social are numeroase atributii in cadrul serviciilor de ingrijire la domiciliu, si anume: [14]

-evalueaza cazul din punct de vedere social, la domiciliul pacientului (familie, venituri, locuinsa, relatii intre membrii familiei etc.);

-identifica nevoile de ordin social ale persoanei in varsta si autoritatile competente pentru rezolvarea acestora;

-apara demnitatea individuala a varstnicului, fara discriminari privind originea, rasa, religia, optiuni politice etc. ;

-consulta persoana varstnica in toate situatiile de ordin social, ajutandu-l sa ia cele mai bune decizii; atunci cand persoana varstnica nu este capabila sa decida, o va reprezenta, asumandu-si intreaga responsabilitate;

-consiliaza persoana varstnica, dar si familia acesteia, in functie de cerinte;

-asistentul social trebuie sa posede un intreg sistem de abilitati, deprinderi, aptitudini de consiliere;

-este responsabil, atunci cand problemele persoanei varstnice sunt preponderent de natura sociala sau necesita numai serviciile ingrijitorului la domiciliu;

-participa la intalnirile de lucru din cadrul echipei care se ocupa de varstnicul ingrijit la domiciliu;

-participa la intocmirea planului de ingrijire individuala a varstnicului;

-urmareste evolutia si efectueaza reevaluarea periodica a persoanei varstnice;

-este interzis asistentului social sa ceara sau sa dobandeasca in vreun fel bunuri materiale, bani sau servicii de la beneficiari sau rude ale acestora.

Finantarea sistemelor de ingrijire variaza foarte mult de la o tara la alta, in functie de gradul de dezvoltare socio-economica, traditie, cultura, gradul de implicare al societatii civile si al decidentilor politici.[15]

O parte a statelor europene isi asuma responsabilitatea solutionarii problemei dependentei, pe pricipiul solidaritatii nationale. Finantarea se realizeaza prin intermediul unui sistem general de taxe, sau prin asigurare sociala si este independenta de varsta persoanei, de resursele sale si de orice distintie intre medical, social si sanitar.

Exista o tendinta continua spre dezvoltarea sectorului privat, cu costuri mari pentru servicii pe de o parte, iar pe de alta parte cu costuri mari pentru pacienti.

In tarile europene, are loc o dezbatere legata de finantarea ingrijirilor de lunga durata pentru persoanele varstnice dependente, care priveste modalitatea de sustenabilitate a sistemelor de securitate sociala, avand in vedere costurile foarte mari ale dependentei.

De obicei, statul se implica in finantarea de lunga durata a ingijirilor, prin alocarea unor resurse pentru co-finantarea acelor servicii care incurajeaza ramanerea la domiciliu a persoanelor varstnice.

Prin ingrijirile acordate la domiciliu se urmareste atingerea unor rezultate si anume:

imbunatatirea starii de sanatate, integrarea in colectivitate si imbunatatirea calitatii vietii persoanelor varstnice, realizarea unei vieti active, utile familiei, societatii, pentru o perioada cat mai indelungata;

impiedicarea marginalizarii psiho-socio-medicale a persoanelor varstnice;

imbunatatirea habitatului in care isi desfasoara activitatea vietii de zi cu zi;

imbunatatirea circuitului retelei informale si non-informale, prin mentinerea legaturii cu familia, cu prietenii, cu vecinii, mass-media;

imbunatatirea relatiei de incredere a persoanelor varstnice in propriile lor capacitati, mentinerea demnitatii umane;

cresterea autonomiei proprii, diminuarea sau chiar inlaturarea gradului de dependenta, transformand persoanele varstnice dependente an persoane varstnice independente sau partial independente.

2. Standarde de calitate privind ingrijirile la domiciliu

Populatia varstnica inregistreaza o crestere rapida si constanta in Europa, ca de altfel in intreaga lume.

Schimbarile demografice constituie o reala provocare pentru guvernele statelor membre ale Uniunii Europene, inclusiv pentru Romania, consecintele socio-economice ale fenomenului de imbatranire a populatiei avand implicatii majore in elaborarea de perspectiva a politicilor publice.

Necesitatea cunoasterii imbatranirii, ca fenomen individual si social, precum si a caracteristicilor grupului persoanelor varstnice ca grup de populatie minoritar, dar cu o dinamica afectand profund societatea din punct de vedere demografic, economic, politic-administrativ, social sunt cerinte esentiale la inceputul oricarui demers de elaborare a politicilor sociale pentru batrani.

Lipsa asistentei sociale in perioada comunista a facut ca dupa 1990, serviciile sociale sa fie destul de haotic organizate, remarcandu-se mai ales lipsa legislatiei si a profesionistilor in domeniu.

Noul pachet legislativ din Romania delega responsabilitatea dezvoltarii serviciilor de asistenta sociala autoritatilor publice locale reprezentate de consiliile judetene, respectiv consiliile locale.[17]

Dupa cum bine stim batranetea nu este o boala. Ea reprezinta un proces de involutie, foarte complex, care impune o alta abordare din perspectiva politicilor sociale, mai ales din domeniul asistentei sociale, medicale si a ingrijirilor de lunga durata.

Din pacate, in ultimii ani, precum si in contextul socio-economic in care traim cu totii, batranetea a inceput sa fie considerata ca prezentand un risc crescut de excluziune sociala. In consecinta, protectia sociala a persoanelor de varsta a treia, se regaseste ca idee prioritara, inclusiv in documentele Comisiei Europene ce vizeaza elaborarea unor obiective si planuri de actiune sociala comune in cadrul metodei deschise de coordonare Lisabona din luna martie a anului 2000.

In primul raport al Comisiei Europene, privind saracia si incluziunea sociala s-a precizat ca, in multe tari membre ale Uniunii Europene ,, persoanele varstnice au fost mentionate ca fiind cele mai vulnerabile in ceea ce priveste riscul de excluziune sociala, datorita nivelului insuficient al pensiilor".

In ceea ce priveste calitatea, conceptul a fost creat pentru industrie. Pionierii calitatii au fost: Shewhart, Feigenbaum, Juran si Crosby.[18]

In ceea ce priveste calitatea in lucrul cu persoanele varstnice, trebuie sa se ia in considerare eterogenitatea si diversitatea acestui grup.

Batranii constituie cel mai eterogen grup populational, iar nevoile lor difera mai mult de la un individ la latul decat in cazul celor de o alta varsta, datorita ritmului diferit de imbatranire, starii de spirit, zestrei genetice, trasaturilor de personalitate, experientei de viata, evenimentelor traite etc. . In consecinta masurile de sprijin pentru aceste persoane trebuie sa fie puternic individualizate si de asemenea trebuie sa existe diversitate in ofertele de servicii ale asisstentei sociale a persoanelor de varsta a treia.

In ceea ce priveste serviciile sociale, pentru beneficiar calitatea inseamna:[19]

• timp si disponibilitate;
• finalitate- nivelul de realizare a serviciului;
• deferenta- cat de bine este tratat beneficiarul de catre personalul care furnizeaza serviciile;
• stabilitate- nivelul serviciilor furnizate este acelasi  la toate vizitele;

Criteriile de baza ale unor servicii de calitate sunt:[20]

• curtoazie- beneficiarul sa nu se simta umilit pentru ca are nevoie de ajutor;
• respect;
• simpatie- necesara pentru a avea o relatie cat mai deschisa cu beneficiarul;
• promptitudine;
• ascultare activa- pentru a identifica problema reala de rezolvat;
• exactitate- solutionarea problemei in cauza, nu a alteia;
• accesibilitate- serviciile acordate trebuie sa raspunda tuturor solicitarilor, fara nici o discriminare; de asemenea institutia care ofera serviciile sociale trebuie sa fie asezata astfel incat sa fie accesibila si sa aiba un program care sa raspunda nevoilor beneficiarilor;
• claritate- pasii interventiei trebuie sa fie descrisi astfel incat beneficiarul sa inteleaga cum se va solutiona problema;
• personal bine informat si specializat- pentru a se mentine si a se imbunatati nivelul de calitate a serviciilor;
• obiectivitate;

In sfera serviciilor sociale poate fi aplicat un anumit tip de instrument al calitatii si anume modelul celor sapte etape, folosit pentru oferirea de servicii de calitate beneficiarilor. Etapele acestui model sunt:[21]

• crearea unui climat prietenos: prezentarea proprie, folosirea numelui beneficiarului, acordare unui timp suficient pentru a explica cum se va derula procesul de acordare de servicii, evitarea semnelor de nervozitate, de iritare sau nerabdare;
• obtinerea informatiei necesare prin ascultarea ctiva si intrebari : trebuie sa ne asiguram ca am obtinut toate informatiile necesare si sa evitam situatiile ambigue;
• verificarea pentru intelegerea completa: trebuie verificate datele cu beneficiarul, pentru asigurarea ca fiecare parte a inteles ceea ce trebuie sa se inteleaga;
• propunerea unui plan de actiune;
• obtinerea unui acord a ceea ce urmeaza sa se faca, de catre cine, unde cand si cum- trebuie sa verificam daca asistatul a inteles planul de ingrijire intocmit, realizat de comun acord, evitand astfel situatiile negative;
• asigurarea asistentei asupra careia s-a convenit: trebuie implinite promisiunile, respectiv contractele si planurile stabilite.
• Monitorizarea in vederea asigurarii rezulatelor: trebuie sa ne asiguram pe perioada interventiei ca beneficiarii vor obtine ceea ce si-au dorit.

Statele membre ale Uniunii Europene s-au angajat sa-si asume responsabilitatea gestionarii politicilor destinate varstnicilor si sa promoveze masuri de protectie sociala apte sa previna sau sa combata riscul de marginalizare sociala, sa asigure serviciile de baza sociale, de sanatate si de ingrijire, astfel incat sa fie mentinuta independenta persoanei, sa vegheze asupra respectarii drepturilor persoanelor varstnice la libera alegere a stilului si mediului de viata precum si accesul egal la prestatii si servicii.

Romania, in calitate de tara membra a Uniunii Europene trebuie sa promoveze masuri adecvate persoanelor varstnice, pentru a le permite acestora sa functioneze in continuare ca membrii activi ai societatii, sa dispuna de resurse suficiente pentru a duce o viata decenta, dar si sa participe la viata publica, sociala si culturala.

In prezent in Romania exista 5.994.829 pensionari, din care 3.688.363 sunt persoane varstnice definite conform legii numarul 17/2000 (persoanele care au implinit varsta legala de pensionare). Persoanele care prezinta riscul cel mai mare de dependenta sunt cele in varsta de 80 de ani si peste (470.378 in prezent) si reprezinta potentiala grupa de beneficiari de ingrijiri.[22]

Aspectele de asigurare a calitatii in ingijirile la domiciliu sunt mai dificile, intrucat locul de desfasurare a acestora creeaza multe impedimente in a asigura o ingijire de calitate. Acest lucru se intampla pentru ca, in general, pacientii sunt izolati la domiciliu si depind de profesionistul care ii ingrijeste acasa, beneficiarii ingrijirilor se pot simti vulnerabili si de aceea se vor abtine de la a pune in discutie calitatea ingrijirilor care le sunt oferite.

3. Serviciile oferite in cadrul ingrijirilor la domiciliu

Serviciile sociale reprezinta ansamblul complex de masuri si actiuni realizate pentru a raspunde nevoilor sociale individuale, familiale, sau de grup, in vederea prevenirii si depasirii unor situatii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenta pentru prezervarea autonomiei si protectiei persoanei, pentru prevenirea marginalizarii si excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale si in scopul cresterii calitatii vietii.[23]

O alta definitie este data de catre legea numarul 705/2001, lege privind sistemul national de asistenta sociala si anume:,, serviciile sociale au drept obiectiv, mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitatilor individuale pentru depasirea unei situatii de nevoie, cronice sau de urgenta, in cazul in care persoana sau familia este incapabila singura sa o solutioneze".

Principiile si valorile care stau la baza furnizarii serviciilor sociale sunt, conform Ordonantei numarul 68/2003, art. 3,  privind serviciile sociale, urmatoarele:

Solidaritate sociala;

Unicitatea persoanei;

Libertatea de a alege serviciul social in functie de nevoia sociala;

Egalitate de sanse si nediscriminarea la accesul de servicii sociale si in furnizarea serviciilor sociale;

Participarea beneficiarilor la intregul proces de furnizare a serviciilor sociale;

Transparenta si responsabilitate publica in acordarea serviciilor sociale;

Proximitate in furnizarea serviciilor sociale;

Complementaritate si abordare integrata in furnizarea serviciilor sociale;

Concurenta si competivitate in furnizarea serviciilor sociale;

Confidentialitate;

Parteneriat intre partile implicate in procesul de furnizare a serviciilor sociale si beneficiarii acestora.

Serviciile de asistenta sociala

,,Serviciile de asistenta sociala au drept obiectiv, refacerea sau dezvoltarea capacitatilor individuale si a celor familiale necesare pentru a depasi cu forte proprii situatiile de dificultate".

Scopul serviciilor de asistenta sociala este acela de a ajuta persoanele aflate in dificultate sa depaseasca situatiile respective, resimtite ca situatii-limita, pentru a functiona la parametrii optimi din punct de vedere social.

Functiile serviciilor de asistenta sociala sunt:

A) dezvoltarea capacitatilor proprii- sprijina dezvoltarae capacitatilor indivizilor, a familiilor si comunitatilor, de solutionare prin efort propriu a problemelor dificile de natura personala, familiala sau socio-institutionala cu care se confrunta;

B)   suport profesional, bazat pe cunostiinte si tehnici profesionale pentru solutionarea problemelor personale, familiale, comunitare, care depasesc capacitatea naturala de raspuns; se acorda suport profesional prin consiliere, terapie individuala sau de grup pentru persoanele care nu por depasi prin resurse proprii situatiile de dificultate in care se afla;

C) facilitarea absorbtiei suportului social pus la dispozitie de sistemul public sau de cel privat/comunitar;multe persoane/familii aflate temporar in dificultate nu cunosc formele de suport financiar/institutional la care au dreptul si de aceea asistentul social are misiunea de a-i informa despre prestatiile sociale de care pot beneficia;

D) focalizarea si eficientizarea suportului social; asistenta socialreprezinta un instrument in utilizareafocalizata si selectiva a diferitelor forme de suport social pentru familiile/persoanele aflate in situatie de dificultate, precum si asigurarea utilizarii efective a resurselor alocate pentru nevoia avuta in vedere;

E) apararea intereselor si drepturilor persoanelor aflate in dificultate, in cazul in care acestea sunt amenintate, iar victima nu este capabila sa actioneze in mod eficient pentru asigurarea respectarii acestor drepturi.

In afara de aceste cinci functii esentiale pe care le indeplinesc serviciile de asistenta sociala mai putem aminti altele doua, la fel de importante si anume:

a)       diagnoza problemelor socioumane: asistenta sociala stabileste o ,,harta" a problemelor sociale la nivel comunitar, identifica si inregistreaza segmentul populatiei vulnerabile; intotdeauna la nivelul unei comunitati vor exista categorii sociale vulnerabile ce risca marginalizarea si excluderea sociala;

b)       preventie: serviciile de asistenta sociala previn instalarea unor procese sociale patologice (consum de droguri, delincventa, abandon scolar, neglijarea copiilor, violenta domestica etc. ).

Legea numarul 17/2000 prevede trei categorii de servicii acordate persoanelor varstnice la domiciliu si anume: servicii sociale, servicii socio-medicale si servicii medicale:[27]

a) servicii sociale, privind in principal ingrijirea persoanei, prevenirea marginalizarii sociale si sprijinirea pentru reintegrarea sociala, consiliere juridica si administrativa, sprijin pentru plata unor servicii si obligasii curente, ingrijirea locuintei si gospodariei, ajutor pentru prepararea hranei;

b) servicii socio-medicale privind in principal ajutor pentru igiene personala, readaptarea capacitatilor fizice si psihice, adaptarea locuintei la nevoile persoanei varstnice si antrenarea in activitati economice, sociale si culturale, precum si ingrijirea temporara in centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate;

c) servicii medicale, sub forma consultatiilor si ingrijirilor medicale la domiciliu sau in institutii de sanatate, consultatii si ingrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare si dispozitive medicale.

Standardele minime specifice de calitate pentru serviciile de ingrijire la domiciliu pentru persoanele varstnice[28] prevad ca unitatile de ingrijiri la domiciliu sa furnizeze urmatoarele tipuri de ingrjiri:

Servicii de ingrijire personala, constand in ajutor pentru activitatile de baza ale vietii de zi cu zi: igiena corporala, imbracare si dezbracare, igiena eliminarilor, hranire si hidratare, transfer si mobilizare, deplasarea in interior, comunicare;ajutor pentru activitati instrumentale ale vietii zilnice: prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de cumparaturi, activitati de menaj, insotirea in mijloacele de transport, facilitarea deplasarii in exterior, companie, activitati de gestionare si administrare a bunurilor, activitati de petrecere a timpului liber;

Servicii medicale privind supravegherea si mentinerea sanatatii; din aceasta categorie fac parte urmatoarele activitati de supraveghere si mentinere a sanatatii: indrumare, sprijin si consiliere pe probleme de sanatate, educatie pentru sanatate, igiena si ingrijiri medicale, evaluari periodice la nevoie, asistare pentru respectarea prescriptiilor medicale si efectuarea de tratamente, (dupa caz) , nutritie si dieta, asigurarea accesului la medicul de familie sau la medicul specialist, precum si procurarea de dispozitive de tipul: ochelari, orteze, proteze etc., monitorizarea in scop preventiv si terapeutic a starii de sanatate somatica si psihica a beneficiarilor;

Servicii de recuperare. Activitatile de recuperare sunt destninate, in principal, recuperarii abilitatilor de autoservire, ingrijire personala si autogospodarire, fiind incluse aici si serviciile de adaptare a ambientului;

Sprijin pentru integrare sociala si participare. Acest tip de servicii ofera posibilitatea mentinerii si dezvoltarii relatiilor cu familia si comunitatea. Sunt oferite servicii de acompaniament a varstnicului sau are loc facilitarea accesului acestuia la evenimente sociale dezvoltate in comunitate, la alte institutii sau servicii publice, precum si servicii de informare si consiliere a bneficiarului cu privire la utilizarea serviciilor publice in comun.

4. Consilierea familiilor persoanelor de varsta a-III-a cu risc de a fi institutionalizate

Pentru a se evita institutionalizarea persoanelor varstnice, un rol important il are consilierea membrilor familiilor varstnicilor care se afla in riscul de a fi institutionalizati.

De cele mai multe ori, unul din motivele institutionalizarii batranilor il reprezinta si teama de responsabilitati a familiei, lipsa de putere pentru a face fata situatiei de a-si ajuta varstnicul. Consilierea este un pas important in determinarea abandonului institutionalizarii.

Consilierea este o relatie de ajutare, o incercare si un efort din partea consilierului la care este cooptat si clientul pentru a imbunatatii confortul existential al celui din urma pentru a-i ameliora stilul de viata. Nu este preocupata in general de ajutorarea oamenilor ca ei sa ia decizii, ci de a-i ajuta sa ia decizii intelepte.

Beneficiarii sedintelor de consiliere sunt persoane cu personalitati diferite care doresc sa depaseasca problemele pe care le au, sa-si cunoasca aptitudinile si sa le dezvolte.

Activitatea de consiliere se poate suprapune la un moment dat cu cea a altor profesionisti din domeniu social, dar scopul ei este de identificare a adevaratelor probleme si nevoi. Spre deosebire de alti actori sociali, consilierul pune accent pe subiectivitate si independenta, beneficiarul fiind cel ce identifica si depaseste problemele. Consilierea are scopul de a media intalnirea dintre ceea ce este beneficiarul si ceea ce ar fi bine sa fie si vrea sa fie acesta.

Pornind de la obiectivul acceptat de majoritatea autorilor in domeniu cel de a-i ajuta pe oameni sa se ajute singuri", rezultatele dorite si solicitate de catre beneficiari sunt: [29]

1. cresterea intelegerii de sine si a situatiilor din jur;

2. cresterea capacitatii proprii de decizie;

3. oferirea unui sprijin in luarea unei decizii si confirmarea acesteia;

4. dezvoltarea capacitatii de a schimba o situatie;

5. eliberarea de sentimente;

6. examinarea optiunilor si alegerea uneia;

7. facilitarea capacitatilor de relationare si comunicare;

8. liniste si armonie intrafamiliala si comunitara.

Rezultatele consilierii depind de urmatorii factori:[30]

cunoasterea obiectivelor si limitelor consilierii (referitoare la sferele de activitate, independenta beneficiarului si colaborarea acestuia);

sinceritatea si deschiderea la comunicare a beneficiarului;

competenta si profesionalismul consilierului;

stabilirea unei relatii de consiliere bazata pe incredere, sinceritate, comportament non-discriminatoriu, empatie, confidentialitate si respect;

Astfel sunt evidentiate urmatoarele obiective specifice consilierii:

autoacceptarea- recunoasterea atat a calitatilor cat si a defectelor si acceptarea criticilor si a respingerilor;

dezvoltarea constiintei de sine-perceperea de sine prin autoevaluare si comparare;

perspicacitatea- control rational asupra trairilor si actiunilor;

rezolvarea de probleme-invatarea cautarii solutiilor si gasirea unei solutii adecvate;

educatia psihologica- achizitionarea de tehnici pentru intelegerea si controlarea comportamentului;

dezvoltarea abilitatilor sociale- cele de comunicare, conducerea conversatiilor  si controlul furiei;

schimbarea cognitiva-identificarea, recunoasterea si modificarea sau inlaturarea credintelor irationale

modificarea comportamentala-schimbarea sau inlocuirea modelelor comportamentale neadaptive sau distructive

restituire sau compensare-ajutorarea clientului sa indrepte comportamentele distructive anterioare.

Consilierea poate fi vazuta de catre unii lucratori sociali in sfera comunitara,

ca o perspectiva interesanta de trairi particulare, in timp ce originea acestor sentimente de suparare, regret si neputinta, se afla in "problemele publice"de genul saraciei, somajului, discriminarii si bolii.

Orientata spre ajutorarea clientilor in intelegerea si clarificarea punctelor lor de vedere asupra spatiului de viata, asupra mediului si a dimensiunii morale a existentei, consilierea sustine si rolul invatarii gasirii scopurilor determinate pentru intelegerea in sine si a celor din jur pentru o mai buna informare asupra posibilitatilor pentru solutionarea problemelor de natura emotionala si interpersonala.

O caracteristica esentiala a consilierii, este cea de facilitare a intelegerii, a schimbarii, a acceptarii noilor situatii, a depasirii unor momente dramatice, a integrarii si a dezvoltarii.

Cel consiliat are posibilitatea de a-si explora si clarifica fortele si slabiciunile, de a-si imbunatatii calitatea vietii si de a evolua spre o forma superioara a bunastarii.

Consilierea nu presupune doar o prestatie unilaterala din partea consilierului, ci este vorba de o interactiune cu specificul ei, o relatie de ajutare.

Fiecare dintre cei doi, vine in campul acestei interactiuni cu particularitati de varsta, cultura, religie, clasa din care provine, limba vorbita, etc.

Sunt importante increderea, respectul si confidentialitatea, astfel incat, clientii sa se poata simti in siguranta pentru a-si putea dezvalui si sonda propria viata din perspectiva cunoasterii, afectivitatii si actiuni