QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate asistenta sociala

Teorii, modele si tehnici de consiliere a familiei








Teorii, modele si tehnici de consiliere a familiei


Familia reprezinta grupul primar, grupul social relativ permanent de indivizi legati intre ei prin origine, casatorie sau adoptie, o institutie fundamentala in toate societatile si un element cheie al inrudirii.

Tipuri de familii si alternative:

familie nucleara;




familie extinsa;

familie monoparentala;

familie recasatorita;

familie vitrega;

concubinaj.


Problemele familiale tipice sunt:

probleme maritale intre sot si sotie;

probleme relationale intre parinti si copii;

probleme personale ale membrilor familiei;

probleme cauzate de factori exteriori venit insuficient, somaj, conditii proaste de locuit, acces redus la alte necesitati sau resurse, lipsa educatiei sau educatia deficitara, etc.

In familiile cu risc deseori poate fi observata o combinare a problemelor cauzate de factori interiori si exteriori familiei.

Consilierea familiala este un tip de serviciu social specializat, astfel incat ea nu poate fi realizata decat de specialisti formati in domeniul consilierii in asistenta sociala. Cu toate acestea, anumite tehnici ale consilierii familiale (interviul, genograma, etc.) se pot constitui in instrumente utile in etapa de evaluare initiala a familiei in situatie de risc in cadrul serviciilor sociale primare.

Consilierea familiala reprezinta sprijinul social acordat familiilor care traverseaza o situatie de criza, functionala sau nu, situatie ce reclama mobilizarea resurselor individuale si sociale in scopul favorizarii adaptarii familiei la schimbare.


Consilierii familiali vad orice problema din familie ca pe o problema ce afecteaza intreaga familie si nu ca pe o problema a unei parti, a unui membru individual din familie. Procesul de acordare a suportului social familiei este un proces de dezvoltare sau de restructurare a relatiilor din cadrul familiilor, ce se realizeaza in timp si prin actiuni sistematice bazate pe anumite tehnici care sa garanteze in final:

relatii interpersonale care sa permita dezvoltarea deplina a capacitatilor membrilor familiei;

promovarea bunastarii membrilor familiei in armonie cu nevoile lor;

ameliorarea climatului familial, a comunicarii perturbate, abordarii si executarii sarcinilor de rol, a functionalitatii sistemului familial;

ameliorarea problemelor ce afecteaza membrii familiei si care cer un efort de grup concentrat pentru a fi rezolvate.


1. Obiectivele consilierii familiale sunt

rezolvarea eficienta a unor probleme ale vietii de zi cu zi cu care se confrunta familia;

confruntarea cu situatiile de tranzitie din ciclul de viata al familiei si facilitarea adaptarii la schimbarile impuse de acestea;

ajutarea indivizilor in a constientiza anumite nevoi, emotii, ganduri negative, comportamente si situatii problematice;

ascultarea, intelegerea si acceptarea sentimentelor inadecvate ale persoanelor implicate in procesul de consiliere;

identificarea cauzelor situatiilor problematice si a solutiilor alternative la situatia actuala;

ajutor in depasirea situatiilor dificile inerente ciclului vietii de familie, insotite de anxietate, frica, depresie, manie, teama, relatii interpersonale disfunctionale, conflictuale, etc.




2. Etapele consilierii familiale:


Primul telefon. Scopul acestei faze este de a obtine o cantitate minima de informatii si de a aranja o consultatie pentru intreaga familie. Mijloacele prin care poate fi atins acest scop sunt ascultarea cu atentia a descrierii problemei, identificarea tuturor membrilor familiei sau a celor implicati, aranjarea primului interviu, evitarea unei conversatii prea lungi. In situatia in care se evita angajarea altor membri, consilierul va spune ca are nevoie de cat mai multa informatie posibila legata de problema ce afecteaza familia.

Primul interviu si construirea relatiei. Are drept principal scop cladirea unei aliante cu familia, dezvoltarea unei ipoteze despre aspectele ce mentin problema curenta, stabilirea contactului cu membrii familiei, prezentarea consilierului, explicarea conditiilor de desfasurare a sedintei (durata sedintei, locatia, scopul), repetarea pe scurt a ceea ce s-a aflat de la persoana care a telefonat, solicitarea punctelor de vedere, acceptarea fiecarei pozitii. Ascultarea, pe rand, a opiniilor membrilor familiei, echilibru intre caldura si profesionalism, realizarea unei genograme, dezvoltarea unor ipoteze despre cum ar putea fi implicati membrii familiei in problema, obtinerea unor informatii legate de solutii incercate, de cele care nu au reusit, tranzitiile din ciclul de viata la care familia nu s-a adaptat inca, centrarea pe punctele tari ale familiei, consilierul se mentine curios si plin de respect, exploreaza procesele de interactiune familiala. In final, consilierul face o recomandare familiei (Nicholas, Schwarts, 2001).

Interventia. Este faza care isi propune ca obiectiv initierea si facilitarea schimbarii situatiei clientului/familiei. Interventia clientului trebuie sa fie relationata cu problema (Hackney, Cormier, 2001), iar selectarea unei interventii poate deveni un proces adaptativ. Deprinderile necesare pentru a initia o interventie includ:

competente in realizarea interventiei;

cunostinte legate de utilizarea potrivita a interventiei;

cunoasterea raspunsurilor tipice ale clientilor;

deprinderi de a observare pentru a nota raspunsurile clientului.

Sfarsitul interventiei. Este faza in care consilierii se asigura ca membrii familiei au invatat ceva despre felul in care sa se descurce unii cu altii, fara ajutorul consilierului. Acest lucru se intampla atunci cand problema pentru acre au solicitat sprijin s-a rezolvat, cand familia simte ca a castigat ceea ce dorea. In aceasta faza, consilierul poate cere familiei sa anticipeze unele schimbari viitoare sau recidivele unor situatii problematice, facandu-i constienti pe clienti ca viata este o succesiune de probleme cu care trebuie sa ne descurcam. In final, dupa ce toti cei implicati admit ca relatia lor se incheie aici, consilierul isi exprima increderea in abilitatile si forta familiei de a se descurca de acum inainte.


3. Factori de risc de separare a copilului de familia sa

Intr-o societate intr-o continua schimbare, de regula, parintii isi mobilizeaza fortele pentru a se adapta rapid la schimbarile socio-economice, dar sunt frecvente cazurile cand acestia nu gasesc resursele necesare si solutiile cele mai bune pentru a asigura copiilor climatul si mediul de viata corespunzator nevoilor de dezvoltare ale acestora, intrand astfel in categoria familiilor cu risc pentru copil.

In aceste familii se acumuleaza o serie de probleme care afecteaza viata si dezvoltarea copiilor. Aceste probleme se coreleaza si se potenteaza reciproc.


Situatiile de risc sunt complexe, diferite si sunt variabile in functie de diversi parametri precum varsta, sexul, apartenenta culturala a copilului, mediul de provenienta si altele.


Ignorarea situatiilor de risc in familiile cu copii va genera fenomene precum neglijarea, abuzul, separarea de familie, institutionalizarea, analfabetismul, marginalizarea sociala a copiilor.

Unii parinti nu constientizeaza problemele care afecteaza dezvoltarea copilului in familie si ajung in situatii grave, greu de depasit fara sprijinul serviciilor sociale specializate. Acestia au tendinta sa reduca problemele pe care le au in cresterea copiilor la cele de ordin economic. Datorita lipsei de cunoastere si informare acesti parinti nu acorda importanta climatului familial, calitatii relatiilor de familie, efectelor devastatoare ale separarii timpurii a copilului de familia sa, nevoilor afective ale copilului, formarii autonomiei copilului, socializarii acestuia, rolului lor in formarea copilului pentru viata.


Dintre factorii de risc care conduc la separarea copilului de familia sa, ii enumeram pe cei care au o semnificatie foarte importanta, cu precizarea ca enumerarea nu epuizeaza toate posibilitatile:


Factori de risc legati de situatia sociala, economica, medicala sau de nivelul pregatirii scolare si profesionale a parintilor;

Factori de risc legati de relatiile dintre parinti si cele dintre parinti si copii;

Factori de risc legati de diverse situatii particulare in care se afla copilul;

Factori de risc legati de nivelul de dezvoltare al comunitatii in care traieste familia.


Principiile de urmat in activitatea de consiliere, corelat cu prevederile legislatiei in vigoare privind respectarea si promovarea drepturilor copilului sunt urmatoarele:




Familia este mediul prioritar de ingrijire si educare a copilului;

Responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti;

Ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si gradul sau de maturitate;

Asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului;

Respectarea identitatii culturale, etnice, religioase si lingvistice a clientilor;

Celeritate in luarea oricarei decizii cu privire la copil;

Promovarea parteneriatului cu copilul, familia, structuri si grupuri locale;

Promovarea responsabilizarii clientilor si incurajarea initiativei acestora;

Valorizarea capacitatilor si resurselor clientilor;

Implicarea comunitatii si responsabilizarea ei pentru protectia si promovarea drepturilor copilului;

Respectarea confidentialitatii informatiilor despre clienti.


Consilierea se adreseaza:


1. Parintilor/familiilor extinse/familiilor substitutive care:

necesita competente/deprinderi de ingrijire a copiilor adaptate noilor principii psihopedagogice in domeniu,

traiesc in medii dezavantajate, unde se practica modele de ingrijire si crestere a copiilor care nu corespund sau sunt in contradictie cu modelele general acceptate in comunitate,

constata existenta/aparitia unor probleme la nivelul familiei care afecteaza dezvoltarea normala/armonioasa a copilului sau favorizeaza manifestarea unor comportamente ale copiilor ce pun in pericol integrarea lor familiala, sociala, scolara, profesionala.

2. Viitorilor parinti care doresc sa se formeze inainte de nasterea sau adoptia copiilor.

3. Copiilor care au probleme de dezvoltare si/sau dificultati de integrare in familie, scoala sau in colectivitatea in care traiesc.

Asistentii sociali de la nivel local in activitatea de consiliere se adreseaza clientilor care provin in special din urmatoarele categorii de familii care prezinta risc ridicat de separare a copiilor:

familii fara locuinta;

familii cu venituri foarte mici care beneficiaza de ajutoare sociale;

familii in care un parinte sau ambii sunt someri;

familii care si-au abandonat sau institutionalizat copiii;

familii in care un parinte sau ambii sunt in inchisoare;

familii in care exista persoane care sufera de boli psihice grave sau cronice;

familii in care unul sau ambii parinti sufera de boli somatice grave sau cronice;

familii in care exista copii nascuti din casatorii diferite;

familii monoparentale;

familii in care se consuma alcool, droguri;



familii in care unul sau ambii parinti au decedat;

familii in care se practica prostitutia;

familii care resping mamele minore;

familii in care unul sau ambii parinti sunt analfabeti;

familii in care se practica violenta, fuga de acasa;

familii in care unul sau ambii parinti muncesc in strainatate;

familii in care se practica cersetoria;

familii in divort;

familii in care unul sau mai multi copii au abandonat scoala;

familii in care exista copii cu frecvente probleme de sanatate sau cu probleme psihice;

familii care au copii cu probleme de comportament;

familii care neglijeaza igiena, sanatatea si educatia copilului;

familii in care exista abuz fizic, emotional si sexual.


Activitatile consilierilor se vor focaliza pe:

consilierea parintilor pentru depasirea unor situatii de dificultate (divort, pierderea locului de munca, conflicte intrafamiliale, boli cronice, decesul unuia dintre soti, etc.) care pun in pericol dezvoltarea copiilor sau care genereaza riscuri de separare a copiilor de mediul lor familial,

informarea parintilor in vederea acoperirii nevoilor copiilor,

consolidarea abilitatilor si cunostintelor parintilor privind ingrijirea si educarea copilului,

sprijinirea si consilierea copiilor care au dificultati de dezvoltare si/sau integrare in familie, scoala, grupuri socio-profesionale.


Printre serviciile primare mentionate in legislatia din domeniu sunt prevazute si Centrele de consiliere si sprijin pentru parinti si copii ( standardele minime obligatoriii au fost aprobate prin Ordinul secretarului de stat al ANPCA nr. 88/2004 si publicate in MO din 12/08/2004). Facand parte din categoria serviciilor primare, astfel de centre pot fi infiintate la nivelul comunitatilor in functie de problemele sociale cu care se confrunta aceste comunitati. Asistentul social de la nivelul acestor centre realizeaza pentru copil si familie urmatoarele activitati:

a. asistenta juridico-administrativa; aceasta se realizeaza cu colaborarea activa a clientului in functie de gradul sau de autonomie. Asistentul social analizeaza situatia administrativa a clientului, il informeaza despre drepturile si obligatiile sale, ii explica natura documentelor administrative de care are nevoie (acte de stare civila, adeverinte, certificate, atestate), ii explica procedurile administrative, il ajuta pe client sa isi administreze documentele si il orienteaza spre servicii specializate.

b. asistenta pentru obtinerea prestatiilor (beneficii in bani: alocatii, venitul minim garantat, alte ajutoare financiare): asistentul social informeaza clientul despre drepturile lui, verifica/analizeaza resursele acestuia, impreuna cu clientul face demersurile necesare pentru obtinerea de catre acesta a prestatiilor acordate conform legii.

c. acompanierea pentru gasirea sau pastrarea unei locuinte: asistentul social evalueaza dificultatile clientului, gradul de urgenta al situatiei sale, il informeaza pe client asupra drepturilor si obligatiilor sale, asupra demersurilor pe care trebuie sa le realizeze, asupra procedurilor necesare, pregateste clientul pentru cazul in care este nevoie de schimbarea cadrului sau de viata.

d. sustinerea demersurilor de (re)integrare scolara si profesionala asistentul social tine seama de asteptarile si opiniile clientului, evalueaza situatia clientului din punct de vedere scolar si profesional, identifica institutiile la care poate apela clientul, sprijina accesul la structuri de invatamant si cursuri de formare profesionala, il acompaniaza pe client in demersurile sale.

e. asistarea mamelor in cadrul maternitatilor si spitalelor de pediatrie asistentul social evalueaza situatia familiei, o informeaza asupra sprijinului care ii poate fi acordat, intermediaza relatia familiei cu institutiile, autoritati, servicii pentru mama si copil, dezvoltarea unei retele de sprijin comunitar pentru parinti si copii; consiliaza familia asupra modalitatilor concrete de sprijinire a tinerelor mame (in special a celor cu depresie post-partum): evitarea exercitarii unor presiuni inutile si a culpabilizarii de catre familie, impartirea intre membrii familiei a sarcinilor zilnice de ingrijire a copilului, incurajarea mamei.

f. asistarea clientilor cu dificultati psiho-sociale, persoane cu probleme psihologice, de comportament, dependente de alcool, droguri, supuse abuzurilor din partea unor persoane, copii cu risc de separare de familie: Asistentul social evalueaza gradul in care relatiile interpersonale sau izolarea perturba viata clientului, realizeaza intrevederi de tip psiho-social (asculta, sustine, sprijina clientul in dezvoltarea de competente sociale), transmite informatii asupra gravitatii starii clientului, informeaza clientul asupra drepturilor si posibilitatilor de sprijin precum si a institutiilor competente, consiliaza clientul in raport cu situatia sa actuala, face un inventar al resurselor posibile pentru client, realizeaza impreuna cu clientul un proiect de schimbare a situatiei sale de viata, identifica obstacolele care pot impiedica schimbarea, il sustine in situatii de criza, propune resurse terapeutice.



loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }