QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate asistenta sociala

Rolul asistentului social in abuzul, neglijarea si maltratarea copilului








Rolul asistentului social in abuzul, neglijarea si maltratarea copilului


Profesia asistentei sociale promoveaza schimbarea sociala, rezolvarea de probleme in relatiile interumane, in vederea sporirii bunastarii lor.

Asistenta sociala s-a dezvoltat pe idealurile umanitare si democratice si valorile sale se bazeaza pe respectul pentru egalitatea, valoarea si demnitatea tuturor oamenilor. Inca de la inceputurile sale, practica asistentei sociale a fost centrata pe intampinarea nevoilor umane si dezvoltarea potentialului uman. Drepturile omului si justitia sociala servesc ca motivatie si justificare pentru activitatea de asistenta sociala.

Asistenta sociala se adreseaza barierelor, inechitatilor si nedreptatilor care exista in societate. Ea raspunde la fel de bine crizelor si urgentelor din viata personala cotidiana, cat si problemelor sociale. Interventiile asistentei sociale se intind de la procesele psihosociale primare, centrate pe persoana, pana la implicarea in politicile sociale, planificare si dezvoltare.




Acestea includ consiliere, asistenta sociala clinica, munca cu grupul, asistenta social-pedagogica si asistenta si terapie de familie, precum si eforturi de a ajuta oamenii sa obtina resurse si servicii din partea comunitatii si angajare in actiune politica si sociala cu impact asupra politicii sociale si dezvoltarii economice.

1. Serviciile sociale oferite si personalul implicat

Fiecare serviciu public specializat in protectia copilului organizeaza un anumit numar si tip de institutii, in functie de specificul situatiilor de dificultate care afecteaza copiii din judetul respectiv.

Prin Hotararea numar. 1438/2004 se aproba regulamentul-cadru de organizare si functionare a serviciilor de prevenire a separarii copilului de familia sa, precum si a celor de protectie speciala a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor sai.

Conform anexelor nr. 1–3 ale prezentei hotarari, pentru protectia speciala a copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai se pot organiza urmatoarele tipuri de servicii:

1) servicii de zi;

2) servicii de tip familial;

3) servicii de tip rezidential.

1.1. Servicii de zi

Serviciile de zi au rolul de a sigura mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitatilor copilului si ale parintilor sai, pentru depasirea situatiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa.

Din categoria serviciilor de zi fac parte:

a) centrele de zi;

b) centrele de consiliere si sprijin pentru parinti;

c) centrele de asistenta si sprijin pentru readaptarea copilului cu probleme psihosociale;

d) serviciile de monitorizare, asistenta si sprijin al femeii gravide predispuse sa isi abandoneze copilul.

Serviciile de zi, infiintate de consiliile locale, se organizeaza ca unitati cu personalitate juridica in subordinea acestora si sub coordonarea serviciului public de asistenta sociala de la nivelul municipalitatii si oraselor sau, dupa caz, sub coordonarea persoanelor cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale.

Principiile care stau la baza activitatii serviciilor de zi sunt:

a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; egalitatea sanselor si nondiscriminarea;

b) asistarea copiilor in realizarea si exercitarea drepturilor lor;

c) respectarea demnitatii copilului;

d) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinandu-se cont de varsta si de gradul sau de maturitate;

e) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate a copilului;

f) asigurarea protectiei impotriva abuzuri si exploatarii copilului;

g) asigurarea unei interventii profesioniste, prin echipe pluridiscliplinare;

h) asigurarea confidentialitatii si a eticii profesionale;

i) responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti;

j) primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului.

Beneficiarii serviciilor de zi sunt:

a) copiii si parintii carora li se acorda prestatii si servicii destinate prevenirii separarii lor;

b) copiii care au beneficiat de o masura de protectie speciala si au fost reintegrati in familie;

c) copiii care beneficiaza de o masura de protectie speciala;

d) parintii ai caror copii beneficiaza de o masura de protectie speciala;

e) copiii neinsotiti de parintii sau de alt reprezentant legal, care solicita o forma de protectie in conditiile reglementarilor locale privind statutul si regimul refugiatilor.

Serviciile de zi indeplinesc urmatoarele atributii, in functie de specificul si de nevoile fiecarei categorii de beneficiari:

a) asigura un program educational adecvat varstei, nevoilor, potentialului de dezvoltare si particularitatilor copiilor;

b) asigura activitati recreative si de socializare;

c) asigura copiilor consiliere psihologica si orientare scolara si profesionala;

d) asigura parintilor consiliere si sprijin;

e) dezvolta programe specifice pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale parintilor si a violentei in familie;

f) asigura programe de abilitare si reabilitare;

g) contribuie la depistarea precoce a situatiilor de risc care pot determina separarea copilului de parintii sai;

h) contribuie la realizarea obiectivelor cuprinse in planul de servicii sau, dupa caz, in planul individualizat de protectie.

Structura orientativa a personalului serviciilor de zi este formata din urmatoarele categorii:

a) personal de conducere: director;

b) personal de educare si ingrijire: educator, educator specializat;

c) personal de specialitate: psiholog, medic, asistent social, kinetoterapeut, logoped, fizioterapeut, psiho-pedagog, asistent medical;

d) contabil;

e) administrator;

f) personal de intretinere si paza.

1.2. Servicii de tip familial

Serviciile de tip familial au rolul de a asigura la domiciliul unei persoane fizice sau familii, cresterea si ingrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai.

Serviciile de tip familial pot avea caracter specializat, in functie de nevoile si de caracteristicile copiilor protejati.

Principiile care stau la baza activitatii serviciilor de tip familial sunt:

a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) egalitatea sanselor si nediscriminarea;

c) asistarea copiilor in realizarea si exercitarea drepturilor lor;

d) respectarea demnitatii copilului;

e) respectarea istoriei personale, a personalitatii, familiei biologice si traditiilor copilului;

f) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinandu-se cont de varsta si de gradul sau de maturitate;

g) mentinerea relatiilor personale ale copilului si a contactelor directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copil a dezvoltat legaturi de atasament;

h) mentinerea fratilor impreuna;

i) asigurarea protectiei copilului pe o perioada determinata, pana la integrarea sau reintegrarea acestuia in familia naturala, extinsa sau substitutiva;

j) asigurarea unui statut egal in cadrul familiei pentru copil aflat in plasament;

k) promovarea unui model familial de ingrijire a copilului;

l) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate a copilului;

m) asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului;

n) asigurarea unei interventii profesioniste, prin echipe pluridisciplinare;

o) asigurarea confidentialitatii si a eticii profesionale.

Beneficiarii serviciilor de tip familial sunt:

a) copiii pentru care urmeaza a fi instituita tutela, in conditiile legii;

b) copiii fata de care a fost stabilita, in conditiile legii, incredintarea in vederea adoptiei;

c) copiii separati temporar sau definitiv, de parintii lor, ca urmare a stabilirii, in conditiile legii, a masurii plasamentului;

d) copiii pentru care a fost dispus, in conditiile legii, plasamentul in regim de urgenta;

e) tinerii care au implinit varsta de 18 ani si care beneficiaza, in conditiile legii, de protectie speciala.

Serviciile de tip familial asigura:

a) evaluarea, in urma sesizarii, a nevoilor copilului;

b) revizuirea periodica a evaluarii nevoilor copilului;

c) intocmirea si revizuirea planului individualizat de protectie pentru copil;

d) monitorizarea si inregistrarea evolutiilor inregistrate in implementarea planului individualizat de protectie;

e) realizarea instruirii specifice a familiei extinse sau substitutive cu privire la nevoile copilului, inaintea plasarii acestuia;

f) informarea in scris, inainte de mutarea copilului, a familiei extinse sau substitutive, referitor la drepturile si obligatiile legale ce ii revin cu privire la persoana copilului pe durata plasarii;

g) intocmirea conventiei de plasament, atunci cand este cazul;

h) coordonarea activitatilor privind mutarea copilului in familia extinsa sau substitutiva;

i) organizarea, coordonarea si monitorizarea activitatilor in care sunt implicati alti specialisti, atunci cand nevoile copilului impun aceste interventii;

j) mentinerea relatiilor copilului cu familia naturala, cu exceptia situatiei copilului adoptat, sau cu orice alte persoane relevante pentru viata acestuia;

k) evaluarea capacitatii solicitantilor de a oferi ingrijire potrivita copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai;

l) pregatirea solicitantului in functie de nevoile identificate ale acestuia;

m) intocmirea, pastrarea si actualizarea documentatiei referitoare la situatia copiilor care beneficiaza de acest serviciu si, respectiv, la situatia familiilor care il asigura;

n) sprijinirea si monitorizarea activitatii de crestere si ingrijire a copilului si asigurarea faptului ca familiile sunt informate, accepta, inteleg si actioneaza in conformitate cu prevederile legale in vigoare;

o) organizarea procesului de potrivire a copilului cu familia extinsa sau substitutiva;

p) furnizarea de informatii familiei extinse sau substitutive privind tipurile de sprijin disponibil;

q) furnizarea de informatii privind procedurile ce vor fi urmate in cazul suspiciunilor de abuz, neglijare sau orice alta plangere impotriva familiei;

r) evaluarea, anual sau ori de cate ori este nevoie, a activitatii fiecarei familii, conform dispozitiilor legale;



s) participarea personalului propriu la programe de pregatire specifica, in functie de nevoile de formare identificate.

Structura orientativa a personalului serviciilor de tip familial este formata din urmatoarele categorii:

a) personalul de conducere – sef compartiment;

b) personal de specialitate – asistent social, asistent maternal.

In functie de specificul activitatilor derulate in cadrul serviciilor de tip familial pot fi antrenate si alte categorii de personal.

1.3. Servicii de tip rezidential

Serviciile de tip rezidential au rolul de a asigura protectia, cresterea si ingrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai, ca urmare a stabilirii, in conditiile legii, a masurilor plasamentului.

Din categoria serviciilor de tip rezidential fac parte centrele de plasament, centrele de primire a copilului in regim de urgenta si centrele maternale.

Serviciile de tip rezidential pot avea caracter specializat, in functie de nevoile si de caracteristicile copiilor protejati.

Principiile care stau la baza activitatilor de tip rezidential sunt:

a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) deschiderea catre comunitate;

c) asigurarea in mod adecvat a unor modele de rol si statut social, prin incadrarea in unitate a unui personal mixt si deschiderea centrului catre comunitate;

d) egalitatea sanselor si nediscriminarea;

e) asistarea copiilor in realizarea si exercitarea drepturilor lor;

f) respectarea demnitatii copiilor;

g) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinandu-se cont de varsta si de gradul sau de maturitate;

h) mentinerea relatiilor personale ale copilului si a contactelor directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copil a dezvoltat legaturi de atasament;

i) mentinerea impreuna a fratilor;

j) promovarea unui model familial de ingrijire a copilului;

k) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate a copilului;

l) asigurarea protectiei copilului pe o perioada determinata, pana la integrarea sau reintegrarea acestuia in familia naturala, extinsa sau substitutiva;

m) asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului;

n) asigurarea unei interventii profesioniste, prin echipe pluridisciplinare;

o) asigurarea confidentialitatii si a eticii profesionale.

Beneficiarii serviciilor de tip rezidential sunt:

a) copiii separati temporar sau definitiv, de parintii lor, ca urmare a stabilirii, in conditiile legii, a masurii plasamentului in acest tip de serviciu;

b) copiii pentru care a fost dispus, in conditiile legii, plasamentul in regim de urgenta;

c) tinerii care au implinit varsta de 18 ani si care beneficiaza, in conditiile legii, de protectie speciala.

d) cuplurile parinte/reprezentant legal – copil, in situasia constatarii riscului de abandon al copilului din motive neimputabile parintelui/reprezentantului legal sau in situatia includerii acestuia intr-un programe de restabilire a legaturilor familiale;

e) copiii neinsotiti de parintii sau de alt reprezentant legal, care solicita o forma de protectie in conditiile reglementarilor locale privind statutul si regimul refugiatilor.

Serviciile de tip rezidential indeplinesc urmatoarele atributii, in functie de specificul si de nevoile fiecarei categorii de beneficiari:

a) asigura cazarea, hrana, cazarmamentul, echipamentul si conditiile igienico-sanitare necesare protectiei speciale a copiilor, tinerilor si, dupa caz, mamelor care beneficiaza de acest tip de serviciu, in functie de nevoile si de caracteristicile fiecarei categorii de beneficiari;

b) asigura, dupa caz, supravegherea starii de sanatate, asistenta medicala, recuperare, ingrijire si supraveghere permanenta a beneficiarilor;

c) asigura paza si securitatea beneficiarilor;

d) asigura beneficiarilor protectie si asistenta in cunoasterea si exercitarea drepturilor lor;

e) asigura accesul beneficiarilor la educatie, informare, cultura;

f) asigura educatia informala si nonformala a beneficiarilor, in vederea asimilarii cunostintelor si a deprinderilor necesare integrarii sociale;

g) asigura socializarea beneficiarilor, dezvoltarea relatiilor cu comunitatea;

h) asigura climatul favorabil dezvoltarii personalitatii copiilor;

i) asigura participarea beneficiarilor la activitati de grup si la programe individualizate, adaptate nevoilor si caracteristicilor lor;

j) asigura interventie de specialitate;

k) contribuie la realizarea obiectivelor cuprinse in planul individualizat de protectie;

l) urmaresc modalitatile concrete de punere in aplicare a masurilor de protectie speciala, integrarea si evolutia beneficiarilor in cadrul serviciului si formuleaza propuneri vizand completarea sau modificarea planului individualizat de protectie sau imbunatatirea calitatii ingrijirii acordate;

m) asigura posibilitati de petrecere a timpului liber.

Structura orientativa a personalului serviciilor de tip rezidential este formata din urmatoarele categorii:

a) personal de conducere;

b) personal de educare si ingrijire - educator, educator puericultor, educator specializat, pedagog social, supraveghetor de noapte;

c) personal de specialitate - psiholog, medic, asistent social, kinetoterapeut, logoped, fizioterapeut, psihopedagog, instructor de educatie, asistent medical;

d) personal administrativ;

e) personal de intretinere si paza.

In ceea ce priveste violenta in familie, serviciile sociale oferite se impart in:

a) servicii pentru victimele violentei in familie;

b) servicii pentru agresor.


a) Servicii pentru victimele violentei in familie:

– centre de recuperare pentru victimele violentei in familie;

– consiliere juridica si psihosociala;

– linii telefonice de urgenta;

– servicii medicale de urgenta;

– eliberare gratuita a certificatelor medico-legale.

Centrele pentru adapostirea victimelor violentei in familie sunt unitati de asistenta sociala, aflate in subordinea consiliilor locale, care asigura protectie, gazduire, ingrijire si consiliere victimelor violentei in familie, nevoite sa recurga la acest serviciu de asistenta sociala. Aceste adaposturi sunt arondate la un spital sau alta unitate sanitara, care asigura ingrijirea medicala si psihiatrica si asigura gratuit urmatoarele servicii sociale, atat victimei, cat si minorilor aflati in ingrijirea acesteia:

– protectie impotriva agresorului;

– ingrijire medicala;

– hrana;

– cazare;

– asistenta psihologica;

– consiliere juridica.

Aceste servicii sunt asigurate pe o perioada determinata, pana la rezolvarea situatiei familiale. In cazul persoanelor care nu isi pot asigura singure cazarea si hrana, acestea au drept de sedere in adapost pana la rezolvarea acestor deziderate de catre stat sau de catre organizatiile neguvernamentale, prin cursuri de calificare profesionala, internarea minorilor in asezaminte sociale etc.

Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul in incinta adapostului unde se gasesc victimele, paza adapostului fiind asigurata de corpul gardienilor publici.

b) Servicii pentru agresor:

– centre de asistenta destinate agresorilor, care ofera:

• tratamente de dezalcoolizare, dezintoxicare, psihiatrice;

• terapie si consiliere.

Protectia copilului impotriva abuzurilor se realizeaza prin intermediul serviciilor publice, private sau a celor in parteneriat public-privat.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului efectueaza inspectii periodice ale modului de functionare a acestor servicii, inclusiv a celor private si a celor in parteneriat public-privat

In prezent, functioneaza urmatoarele tipuri de servicii:

– Servicii de tip rezidential;

– Servicii de prevenire si informare;

– Servicii de consiliere si asistenta psihologica, sociala si juridica a familiei si copilului victima a abuzului;

– Servicii de recuperare medicala, psihologica si sociala a copilului abuzat;

– Servicii de interventie in regim de urgenta;

– Telefonul copilului: linie telefonica gratuita destinata copiilor victime ale abuzului si exploatarii, familiilor acestora sau oricaror altor persoane care au cunostinta despre astfel de cazuri;

– Servicii de consiliere, reabilitare si reintegrare a autorilor abuzurilor.

In subordinea Agentiei Nationala pentru Protectia Familiei functioneaza Centrul-Pilot de Asistenta si Protectie a Victimelor Violentei si Centrul de Informare si Consultanta pentru Familie.

Centrele pentru adapostirea victimelor violentei in familie asigura protectie, gazduire, ingrijire si consiliere victimelor violentei in familie nevoite sa recurga la acest serviciu de asistenta sociala.



2. Rolul asistentului social in abuzul, neglijarea si maltratarea copilului

Asistenta sociala reprezinta componenta sistemului national de protectie sociala in cadrul careia, in baza legii, statul si societatea civila se angajeaza prin masuri active pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare ale unor evenimente considerate riscuri sociale care pot genera marginalizarea sau excluderea sociala a persoanelor sau a unor categorii de persoane aflate in nevoie.

Sarcina traditionala a asistentei sociale in intreaga lume este aceea de a proteja si ajuta persoanele aflate in nevoie sau in stare de dependenta, fara a le stirbi in nici un fel personalitatea, ori a le altera sanatatea si posibilitatile de participare la viata sociala.

Scopul declarat al acestui sistem este acela de a proteja categoriile de persoane care nu au in acel moment posibilitatea sa-si asigure nevoile sociale.

Asistentul social trebuie sa-si insuseasca valorile si principiile care stau la baza asistentei sociale

1) Furnizarea de servicii in beneficiul persoanelor aflate in dificultate

Scopul principal al activitatii asistentului social este acela de a asista persoanele aflate in dificultate, implicandu-se in identificarea, evaluarea si solutionarea problemelor sociale.

In toate demersurile sale, asistentul social actioneaza cu prioritate in interesul persoanei asistate. In situatia in care interesul acestuia reprezinta o amenintare pentru comunitate / membrii comunitatii, asistentul social are responsabilitatea de a indruma beneficiarul si a media in scopul armonizarii intereselor partilor implicate.

2) Justitia sociala

Asistentii sociali promoveaza principiile justitiei sociale.

Asistentii sociali se asigura de egalitatea sanselor privind accesul persoanelor asistate la informatii, servicii, resurse si participarea acestora la procesul de luare a deciziilor. Ei contesta si combat diferitele forme ale injustitiei sociale.

3) Demnitatea si unicitatea persoanei

Asistentii sociali respecta si promoveaza demnitatea individului, unicitatea si valoarea fiecarei persoane.

Asistentul social nu trebuie sa practice, sa tolereze, sa faciliteze sau sa colaboreze la nicio forma de discriminare bazata pe rasa, etnie, sex si orientare sexuala, varsta, convingeri politice sau religioase, statut marital, deficienta fizica sau psihica, situatie materiala si/sau orice alta preferinta, caracteristica, conditie sau statut.

4) Autodeterminarea

Asistentul social respecta si promoveaza dreptul beneficiarului la autodeterminare.

Asistentul social asista beneficiarii in eforturile lor de a-si identifica si clarifica scopurile, in vederea alegerii celei mai bune optiuni.

5) Relatiile interumane

Asistentii sociali recunosc importanta fundamentala a relatiilor interumane si le promoveaza in practica profesionala.

Asistentii sociali incurajeaza si intaresc relatiile persoanei cu scopul de a promova, reface, mentine si/sau imbunatati calitatea vietii persoanelor, familiilor, grupurilor, organizatiilor si comunitatilor.

6) Integritatea

Asistentii sociali actioneaza cu onestitate si responsabilitate in concordanta cu misiunea profesiei si standardele profesionale.

7) Competenta

Asistentii sociali trebuie sa isi desfasoare activitatea numai in aria de competenta profesionala determinata de licenta, expertiza si experienta profesionala.

Asistentii sociali au obligatia de a-si imbunatati permanent cunostintele si deprinderile profesionale si de a le aplica in practica.

Asistentul social este un agent al schimbarii care actioneaza in contexte sociale complexe, el nu se limiteaza la un tip sau altul de ajutorare, ci concepe strategii combinate si, la limita, integrale

Pot fi identificate trei scopuri majore ale asistentei sociale:

1) Sa ajute persoanele si grupurile sa identifice, sa rezolve sau sa reduca la minimum problemele care apar din dezechilibrele dintre ei si mediu. Asistentul social nu cauta sa rezolve problemele persoanei asistate, ci incearca sa ii sporeasca capacitatile pentru a le rezolva singura, urmarind evitarea aparitiei dependentei acesteia de ajutor.

2) Sa identifice arii potentiale de dezechilibru intre indivizi sau grupuri si mediu pentru a preveni aparitia lor. Aceste dezechilibre pot aparea la nivelul adaptarii la mediul familial, profesional sau la mediul social mai larg, la integrarea intr-o institutie de asistenta sociala, intr-o scoala sau intr-o comunitate, la nivelul interactiunilor cu diferite institutii ale statului sau cu alte organizatii.

3) Sa caute, sa identifice si sa intareasca potentialul persoanelor, grupurilor si comunitatilor.

Persoanele, grupurile si comunitatile poseda un potential natural de a-si rezolva problemele cu care se pot confrunta la un moment dat, de a se dezvolta. Uneori, acest potential este ignorat sau pare pierdut, datorita unor situatii de criza generate de dificulttile aparute. Sarcina asistentului social este de a face vizibil acest potential, de a constientiza pe cei aflati in dificultate de resursa enorma pe care o reprezinta acest potential.

Ce pot face profesionistii din domeniul social care lucreaza cu copiii?

Asistentul social trebuie sa stapaneasca, in primul rand, problematica violentei si a abuzului: cauze, simptome, modalitati de manifestare, posibilitati concrete de indrumare si solutionare a situatii de abuz.

• Atunci cand are beneficiari victime ale abuzului, trebuie sa le inteleaga mecanismele de comportament si sa dea dovada de rabdare, comunicare empatica, acceptare.

• Atunci cand remarca situatii de abuz intre beneficiari sau intre colegii sai si beneficiari, sa incerce sa intervina pentru a le media sau stopa.

• Atunci cand are tendinte agresive fata de beneficiari, sa le recunoasca cu onestitate, sa isi impuna o limita profesionala si sa caute supervizare si/sau consiliere profesionala. De asemenea, practicienii ar trebui:

– sa nu permita comportamente agresive intre beneficiari;

– sa nu accepte sau sa foloseasca etichete, porecle ori stigmatizari intre beneficiari;

– sa nu foloseasca violenta ca modalitate de rezolvare a diferendelor (pedepse precum excluderea copilului de la activitati);

– sa nu ignore manifestarile copiilor ce por duce la situatii conflictuale ce vor fi rezolvate prin violenta;

– sa lucreze la propriile judecati care ar putea genera discriminare, stigmatizare a copiilor pe criterii legate de etnie sau de provenienta ori stare sociala si, prin urmare, tratamente preferentiale, ceea ce reprezinta, in sine, o forma de abuz, dar totodata pot genera si situatii conflictuale intre beneficiari;

– sa sensibilizeze comunitatea prin discutii, seminarii, implicarea acesteia in activitati cu beneficiarii;

– sa respecte intimitatea copilului;

– sa cunoasca sistemul de protectie sociala, posibilitatile si limitele sale si sa comtacteze, in caz de necesitate, persoana sau institutia care poate rezolva problema in mod adecvat;

– sa indrume copiii catre psihologul institutiei;

- sa participe la echipa interdisciplinara si sa contribuie la planul specific de interventie pentru copilul victima a abuzului.  

3. Implicarea comunitatii locale in prevenirea abuzului, neglijarii si maltratarii copilului

„Mai mare dragoste decat acesta nimeni nu are,

ca sufletul sau sa si-l puna pentru prietenii sai”


In ultimele trei decenii, cercetarile asupra violentei in familie au vizat cresterea gradului de constientizare sociala a aspectelor implicate in problema violentei, identificarea conditiilor interne si externe familiei ce determina/ faciliteaza dezvoltarea sau stoparea violentei, inscrierea violentei asupra membrilor familiei in registrul problemelor sociale si cuprinderea sanctiunilor pentru agresori in legislatiile din multe state ale lumii



Atitudinea sociala fata de violenta in familie este inca diferita.

In tarile membre ale Uniunii Europene a fost publicat, in 1999, un sondaj care a aratat ca cetatenii Uniunii Europene apreciaza violenta ca fiind o problema grava ce afecteaza bunastarea individului si creaza costuri suplimentare pentru societate. De asemenea, s-a constatat ca cetatenii Uniunii Europene recunosc in egala masura necesitatea implicarii statului si a membrilor comunitatii in vederea stoparii acestei probleme, prin campanii de combatere si servicii specializate de asistare a victimei si agresorului

Desi cele mai multe actiuni sunt centrate pe reducerea violentei prin dezvoltarea serviciilor/ adaposturilor si solicitarea interventiei politiei, in publicatiile de specialitate si in sondaje intalnim un sprijin puternic pentru ideea prevenirii si combaterii violentei, prin intermediul regandirii relatiilor interpersonale si al patternurilor interactionale.

Specialistii sustin ca o conditie pentru ca orice comunitate sa raspunda unei probleme este constientizarea acesteia. Atunci cand membrii unei comunitati nu inteleg impactul violentei asupra dezvoltarii personale si sociale, ei nu vor interveni pentru a stopa violenta.

In lipsa unei intelegeri a violentei sub aspectul costurilor sociale si a consecintelor, comunitatea nu se implica in actiuni de combatere a violentei sau de semnalare a cazurilor.

Incercarea de a combate violenta in familie prin intermediul sanctiunilor pentru agresor nu este eficienta.

Este imperativ ca membrii comunitatii sa constientizeze consecintele si costurile violentei si sa-si asume responsabilitatea confruntarii cu problema violentei.

Studiile arata ca exista o relatie stransa intre valorizarea sociala a femeii si a copilului si raspunsul comunitatii la violenta in familie.

In comunitatile in care exista atitudini sociale legate de protejarea familiei si a copiilor, spre exemplu, este semnalata interventia membrilor comunitatii in directia protejarii femeii si copiilor.

In situatia in care victima si agresorul sunt casatoriti si au copii minori, iar violenta pune in pericol viata victimelor, atunci membrii comunitatii intervin prin oferirea gazduirii provizorii, prin dezaprobarea comportamentului agresorului si prin marginalizarea acestuia.

Membrii comunitatii intervin numai atunci cand violenta depaseste gradele de acceptabilitate si este pusa in pericol viata copiilor.

Apelarea politiei sau a serviciilor medicale se face doar in cazurile de escaladare a violentei.

In ultimul timp, in Romania, a crescut numarul de cazuri semnalate asistentei sociale sau politiei, insa cele mai multe sunt din categoria formelor de violenta severa, care impun interventia externa, intrucat este pusa in pericol viata femeii sau a copiilor acesteia.

Raspunsul comunitatii la violenta este asociat nivelul de constientizare, si nu gradului de vizibilitate.

Recunoasterea problemei violentei este regasita, in Romania, la nivelul organismelor guvernamentale, iar problema violentei apare reglementata la nivel legislativ,insa aceasta recunoastere nu a fost preluata automat la nivelul comunitatilor.

Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare Intercationala( USAID) in colaborare cu International Organization for Christian Charity( IOCC) si Biserica Ortodoxa Romana( BOR) au initiat un program de tipul „Alianta pentru Dezvoltare Globala” cu scopul de a implica vastele resurse de care BOR dispune, in informarea populatiei, schimbarea atitudinilor oamenilor, referitor la problemele sociale stringente cu care se confrunta romanii- in special SIDA si violenta in familie- si in ajutorarea semenilor care sufera de pe urma acestor flageluri

Programul dezvoltat de alianta va ajuta la intarirea capacitatii BOR de a sesiza opinia publica si constiinta individuala. De asemenea, BOR va putea oferi chiar si servicii de ingrijire sau reabilitare, prin intermediul membrilor voluntari din comunitatile religioase.

BOR joaca un rol foarte important in modelarea cunostintelor, atitudinilor, comportamentelor.De aceea se asteapta sa aiba aceeasi contributie cheie la sensibilizarea si mobilizarea comunitatilor religioase, in vederea promovarii metodelor de prevenire si combatere a violentei in familie.

Atitudinea comunitatii sau a membrilor retelelor sociale fata de violenta poate fi un factor de risc, atunci cand blameaza victima-considerand-o vinovata- sau un factor de suport, atunci cand promoveaza comportamente nonviolente in cadrul familiei, sustin victima si dezaproba social comportamentul agresorului.

In acest context, comunitatea devine raspunzatoare pentru modul in care este sustinuta dezvoltarea serviciilor pentru protectia victimelor violentei si incurajeaza semnalarea cazurilor in vederea sanctionarii sociale a agresorului.




***, Copiii spun Nu violenteiop. cit., p. 32

Cerasela Porumb, Codul etic al profesiei de asistent social in Asistentul social, pp.40-41.

Cristian Bocancea, George Neamtu, Elemente de asistenta sociala, Polirom, Iasi, 1999, p. 83.

Alina Dumitru, Corina Acris, Prevenirea abuzului, in Revista de asistenta sociala, nr. 1–2/2005, p. 80.

Ioan V, 13.

Ana Radulescu, “Violenta in familie- o problema de constientizare sociala”, in “Revista de asistenta sociala”, Nr. 1-2/2005,Editura Polirom, Iasi, p. 157.

Idem, p. 158.

Consolidarea initiativelor comunitare de prevenire HIV/ SIDA si a violentei in familie in Romania, in revista Studii, Nr. 3/ 2005, pp. 224–22


loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }