William Faulkner 1897-1962

William Faulkner

1897-1962

Adevarul este ca Faulkner reuneste in opera sa doua tendinte dominante ale literaturii americane de la inceputuri: pe cea a povestirii psihologice horror asa cum a fost ea cultivata printre altii, de Hawthorne, Poe si Stephen Crane, si pe cea a umorului de la limita realului, magistral ilustrat de Mark Twain. E de-ajuns sa vi-l imaginati pe Huckleberry Finn locuind in Casa din Usher si povestind istorisiri fantastice in timp ce peretii se prabusesc deasupra lui, ca sa va faceti o idee despre dubla calitate a operei lui Faulkner.

Malcolm Cowley, „Cateva utilizari ale umorului popular la Faulkner', in William Faulkner, Patru decenii de critica.

Numai EDGAR ALLAN POE [39] si HERMAN MELVILLE [47] au cunoscut o ascensiune la fel de spectaculoasa in literatura americana precum William Faulkner. Romancierul a fost mai mult ignorat, decat aclamat pe parcursul intregii sale cariere scriitoricesti. La mijlocul anilor '40 dupa ce scrisese cele mai bune lucrari si toate marile lui romane vazusera deja lumina tiparului, o selectie din lucrarile sale publicata sub titlul Faulkner de buzunar (1946) a determinat aprecierea autorului la justa lui valoare. Astazi nu mai exista dubii in privinta statutului lui Faulkner: este unul dintre cei mai mari scriitori americani, fara egal in literatura moderna.

Acest cel mai american dintre scriitori a devenit unul dintre titanii literaturii mondiale, iar influenta lui se extinde din America Latina, in Rusia, Franta si pana in China. L-am situat pe Faulkner in fruntea delegatiei americane incluse in aceasta lista datorita amplorii viziunii si coplesitoarei sale originalitati. Putini alti scriitori, indiferent de nationalitate, au creat o lume imaginara atat de bogata si complexa si au stabilit un asemenea echilibru intre elementul local si cel regional care este in acelasi timp o expresie a unei culturi si a unei istorii, precum si o reflectare a temelor universale si mitice, „imi place sa ma gandesc la lumea pe care am creat-o', spunea Faulkner, „ca la un fel de piatra de temelie a universului; fiindca, asa mica cum este ea, daca piatra de temelie ar fi luata de acolo, intreg universul s-ar narui'. Ancorat in traditia locala americana populara,Faulkner a combinat aceste elemente cu modernismul literar al celor mai indraznete experimente europene pentru a produce aceste capodopere nepieritoare.

Nascut sub numele William Cuthbert Falkner (si-a adaugat un u la nume in 1924, cand i-a aparut prima carte) la New Albany, Mississippi, primul dintre cei patru frati, romancierul a crescut la Oxford, resedinta Universitatii din Mississippi. Faulkner a fost botezat dupa strabunicul sau, colonelul William C. Falkner, care a luptat in razboiul civil si a facut avere in afacerile feroviare, fiind, la randul sau, si un romancier romantic foarte popular. Acesta a modelat imaginatia descendentilor sai cu povestiri inspirate din trecutul sudist si razboiul civil, precum si din istoria propriei familii Faulkner, desi pe vremea lui William Faulkner importanta acesteia scazuse considerabil. Dupa instrainarea caii ferate ce apartinuse familiei, tatal lui Faulkner a condus un grajd si o bacanie in Oxford, ulterior devenind chiar administratorul universitatii.

Desi era un cititor avid, William Faulkner a abandonat liceul dupa numai doi ani ca sa se angajeze pe post de contabil la banca bunicului sau. incurajat in lecturile si scrierile sale de un vechi prieten, Faulkner s-a familiarizat cu lucrarile lui BALZAC [35] si ale poetilor simbolisti francezi. Influenta acestora din urma se reflecta in prima lui carte publicata, Faunul de marmura (1924), un volum de poezii, in 1918, cand iubita sa, Estelle Oldham, s-a casatorit cu altul, Faulkner s-a inrolat in Fortele Aeriene Regale Canadiene, dornic sa se angajeze cat mai rapid in lupta. Dar razboiul s-a incheiat inainte ca el sa-si termine instructajul de baza. Dupa ce s-a intors la Oxford, Faulkner s-a inscris pentru un timp la universitate si a lucrat intr-o librarie din New York, unul din multiplele sale locuri de munca, printre care s-a numarat si acela de postas al universitatii. Cea mai importanta experienta din timpul uceniciei literare a lui Faulkner au reprezentat-o cele sase luni petrecute, in 1925, la New Orleans, unde l-a cunoscut pe scriitorul Sherwood Anderson si boema literara a orasului. Anderson l-a ajutat pe Faulkner sa-si definitiveze primul roman, Solda soldatului (1926), i l-a publicat si l-a incurajat sa-si valorifice cunostintele despre lumea Sudului american. Dar Faulkner a plecat in Europa, unde a facut o excursie cu bicicleta prin Franta si Italia, iar la intoarcere a terminat cel de-al doilea roman, Tintarii (1927), o satira la adresa cercurilor literare din New Orleans. Cel de-al treilea roman al sau, Steaguri in praf, avea sa fie respins de editura, dar Faulkner l-a refacut si l-a denumit Sartoris (1929), primul volum din marea lui saga despre tinutul Yoknapatawpha, versiunea poetica a tinutului sau natal, Lincoln, asa cum a scris pe harta lumii sale fictive, „William Faulkner, singurul proprietar si detinator'.

Dupa modelul Comediei umane a lui Balzac, Faulkner a imaginat o poveste despre un loc si istoria acestuia intr-o serie de romane cu personaje reluate si cu modele si tipare dezvaluite treptat, care reflecta ascensiunea si decaderea Sudului, incepand cu stramutarea indienilor, dezvoltarea societatii plantatorilor si codul onoarei si cavalerismului propriu acesteia, pana la prabusirea vechii lumi marcata de tragedia sclavagismului si inlocuirea ei cu valorile moderne ale Nordului mercantil si pragmatic. Ciclul lui Faulkner despre un paradis pierdut din cauza limitelor umane si a pasiunilor dezlantuite este dramatizat in povestea diverselor personaje si istoria familiilor acestora, reprezentand capitole din cronica unei regiuni si a unui trecut, pe care autorul le ridica la nivelul miticului si al universalului, imbinand tragicul cu comicul in creionarea unor personaje ca Sartoris, Compson, McCaslin, Bundrens, Snopes si altii. Povestea lor este adesea refractata din numeroase perspective narative, secvente temporale nelineare, la care se adauga un stil de proza foarte opac, sugestiv si sinuos. Zgomotul si furia (1929), povestea decaderii familiei Compson, este, de exemplu, relatata din patru perspective diferite, cea mai tulburatoare fiind aceea a lui Benjy, un debil mintal. Influentat in mod clar de HENRY JAMES [58] si JAMES JOYCE [76], Faulkner isi construieste povestea prin dezvaluirea treptata a evenimentelor si angajarea mai multor constiinte, structurate in functie de anumite repere simbolice.

in 1929, dupa ce s-a lansat ca romancier, Faulkner s-a casatorit cu Estelle Oldham, care intre timp divortase, si s-a stabilit in apropiere de Oxford, intr-o casa darapanata de dinainte de razboi, in decurs de peste doisprezece ani, intre 1930 si 1942, a scris cele mai mari romane ale sale - Pe cand zaceam murind (1930), Sanctuarul (1931), Lumina in august (1932), Absalom, Absalom! (1936), Neinvinsul (1938), Palmierii salbatici (1939), Catunul (1940) si Coboara, Moise (1942). in pofida reputatiei de care se bucura in Franta si intr-un cerc restrans de scriitori, Faulkner nu a fost niciodata apreciat de publicul larg, abstractie facand de succesul sau comercial reprezentat de Sanctuarul, al carui subiect brutal si lasciv, violul urmat de prostituarea unei eleve de scoala, a creat mare valva, ceea ce a determinat ecranizarea sa ulterioara. Faulkner a fost angajat sa lucreze la Hollywood ca scenarist si „doctor al scenariilor' altor autori, reputatia sa culminand cu obtinerea Premiului Nobel pentru literatura in 1949. Printre ultimele lui lucrari se numara Nechemat in tarana (1948), colectia de povestiri aparuta in 1950, O fabula (1954), incheierea trilogiei lui Snopes cu Orasul (1957) si Conacul (1959) si ultimul sau roman, Familia Reivers-(1962). Scriitor cu resedinta la Universitatea din Virginia, Faulkner si-a incheiat cariera oarecum dezamagit de ceea ce realizase, vazandu-se adesea in ipostaza de simplu fermier si mai putin in aceea de celebritate literara, ceea ce devenise de fapt.

Mai profund decat oricare dintre contemporanii sai, Faulkner a dezvaluit cu multa originalitate textura intunecata si tulburatoare a experientei americane, Sudul reprezentand peisajul simbolic central al expresiei sale, careia i-au dat glas o pleiada de alti talentati scriitori, ca FLANNERY O'CONNOR [98], Thomas Wolfe, Katherine Anne Porter, Eudora Welty. insa tonalitatile mitice si epice ale lui William Faulkner nu razbat din opera nici unuia dintre ei. Geniul lui Faulkner consta in abilitatea de sesiza timpul si locul si de a le reuni intr-o conceptie mai larga, care le transcende pe amandoua.