Ce
ințelegem prin arta? Lucrul, ustensilul, opera de arta și
survenirea adevarului
In acest subcapitol vom
avea in vedere definiția pe care M. Heidegger o ofera artei. Astfel,
arta este originea operei și ea este totodata „maniera
privilegiata in care adevarul ajunge la prezența”.
Discursul lui M. Heidegger vizeaza in final esența. Intrebarea
privitoarea la definiția artei conduce, este condusa, cu necesitate
catre esența artei. M. Heidegger identifica esența artei: „punerea-de-sine-in-opera
a adevarului ființarii” .
Oamenii sunt insa tentați sa spuna ca arta este o
punere laolalta a operei de arta și a artistului. Artistul,
spune M. Heidegger sufera o autodistrugere in vederea eliberarii
operei de arta .
Statornicia unui lucru
rezida in aceea ca o materie se afla laolalta cu o
forma. Lucrul este o materie care primește o forma.
Lucrul ca materie dotata cu forma ajunge sa fie chestionat.
Problema devine și mai intunecata cand acestei relații ii mai
este atribuita și relația subiect-obiect. Produsul este
confecționat ca un ustensil, in vederea unui scop determinat .
Caracterul de lucru al lucrului nu rezida in materia și forma sa ci
lucrul devine ceea ce este la
lucru”. Ustensilul se inrudește cu opera de arta in masura in
care ele sunt produse ale activitații umane. Suficiența de sine
este proprie operei de arta.
De ce M. Heidegger face
un discurs asupra ustensiluilui? M. Heidegger, prin analiza sa, ajunge la
urmatoarea concluzie: ustensilul ocupa un loc intermediar intre
opera și simplul lucru.
A treia maniera ințeleasa ca drum greșit spre aflarea
caracterului de lucru al lucrului, M. Heidegger o indentifica in epoca
moderna. In epoca moderna se vorbește despre caracterul de lucru
in sensul in care, invers, relația materie-forma și caracterul
de ustensil al ustensilului sunt indepartate, aici predominand privirea
calculatoare care se dovedește a fi oarba. Aceasta maniera
in care epoca moderna ințelege și explica relația
dintre om și lucru, M. Heidegger o numește siluire a lucrului .
Lucrul devine pe rand
unitate de percepții, purtator al unor carcateristici și materie
care poseda o forma. Natura de ustensil a ustensilului rezida in
capacitatea sa de a sluji.
Pamantul este adapostit in lumea țarancii care e aceea
a grijii, a muncii etc .
Arta prin intermediul operei de arta ne arata lumea, lumea
noastra, intrucat noi nu avem cum sa ne oprim din existența
pentru a ne privi din exterior ci tocmai din lume ne extragem noi
ințelegerea asupra noastra. Arta ne ofera astfel un loc in
interior, care nu necesita o ieșire din sine și pentru ca noi
sa putem vedea lucrurile „la lucru”.
Opera de arta,
spune M. Heidegger, nu poate fi un ustensil atat timp cat modalitatea prin care
ea este produsa este total diferita de cea a unui ustensil. Doar
pentru ca sunt produse, atat opera de arta cat și ustensilul, nu
inseamna ca ele sunt produse in aceeași maniera. Astfel,
spunem despre ustensil ca este fabricat iar despre opera de arta ca
este creata. Atunci, caracterul de lucru propriu operei de arta nu
intemeiaza realitatea operei de arta ci, ceea ce face ca noi sa
vorbim despre realitatea operei de arta, este survenirea adevarului
iar aceasta survenire se implinește o data cu acțiunea
artistului care o creeaza. Vorbim despre opera de arta ca avand un
caracter de lucru in masura in care aceasta este considerata,
laolalta cu alte ființari, ea fiind, la randul ei, o
ființare.
Daca afirmația: „Exista lucruri”, nu ne conduce catre felul
de a fi al operei de arta, sa mergem atunci și sa vedem ce
este acel ceva care face ca opera de arta sa nu fie un simplu lucru.
In ce raport intram
noi, oamenii, cu aceste lucruri? Noi relaționam cu lucrurile in
masura in care le pro-ducem și in masura in care ne
preocupam cu ele. Vedem acum ca, prin aceasta raportare a omului
la lucruri, iese in evidența adevarul. Astfel, spune M.
Heidegger putem accepta ca opera de arta constituie o cale, printre
alte asemenea cai, in care adevarul survine; adevarul se
prezentifica o data cu opera de arta, ceea ce nu presupune
neaparat ca el este și actualizat. Adevarul devine ceea ce
este numai pentru ca el este purtat de o ființare; de abia aici
adevarul este ceea ce este pornind de la el insuși: adevarul
iși dobandește el insuși ființa in sanul
ființarii.
Daca pentru M.
Heidegger operele ne stau dinainte tot atat de natural pe cat ne stau și
lucrurile, este intemeiat sa spunem ca, atat timp cat nu putem
sa identificam opera de arta moderna cu un lucru, opera de
arta in arta contemporana nu exista și, astfel, nici arta? Opera
de arta, spune M. Heidegger, noi o ințelegem, in prima
instanța și cel mai adesea, ca pe ceva ce se prezinta
inaintea noastra și despre care nu putem sa spunem ca nu
este. Stabilind aceasta prima legatura cu opera de
arta, M. Heidegger considera ca avem un punct de plecare care ne
permite legitimitatea unui discurs asupra originii operei de arta.
Omul heideggerian in
sensul de existența, Dasein-ul, utilizeaza in limbajul sau
de zi cu zi, termenul de „lucru” pentru orice despre care se poate spune
ca ființeaza; de aceea, opera de arta va fi in lucrarea sa,
mai intai, un lucru printre alte lucruri. Pentru a nu exista motive de
indoiala in privința atribuirii caracterului de lucru operei de
arta, M. Heidegger propune mai intai o analiza a ceea ce
ințelegem in mod curent prin „lucru”. Trebuie, mai intai, sa
luam in discuție caracterul de lucru al operei de arta. Pentru a
intemeia atribuirea caracterului de lucru operei de arta, este necesar
sa avem o idee, indeajuns de limpede, despre ce este un lucru. Numim, deci,
lucru ceea ce este „neinsuflețit in natura și in toate de cate
ne folosim”. De
aceea, spune M. Heidegger, nu putem afirma despre om ca este lucru. Marea dificultate
cu care ne confruntam atunci cand facem apel la textul lui M. Heidegger, Originea operei de arta,
consta in susținerea, pentru ca teza sa fie consistenta cu
ea insași, ca in ceea ce privește arta contemporana,
realitatea incontestabila a produsului artistic este daca nu
inexistenta atunci greu de identificat.
O astfel de ințelegere a relației
dintre om și opera de arta ar fi un raport de supunere a operei de
arta ce izvoraște din suficiența omului. Pentru M.
Heidegger nu exista mai intai omul și apoi lumea, ființarile,
ci el exista laolalta cu acestea și in preocuparea cu acestea. A
incerca sa dai seama de opera de arta și de relația
care se implinește intre aceasta și Dasein, o cale greșita
ar fi aceea in care am așeza și incerca sa explicam acestea
in funcție de contextul in care opera de arta ia naștere, in
funcție de școala careia artistul unei opere ii aparține, in
funcție de forma și materia sub care opera de arta este
intalnita de Dasein. Consideram acest drum greșit intrucat
originea operei de arta nu consta in forma și in materia sa, in
locul in care ea ia naștere. In fiecare opera de arta este
inscrisa lumea, insa in arta contemporana nu ne intalnim cu
lumea cu care noi suntem familiarizați, care ne face sa ne
simțim acasa. Noi știm și fara sa ne
uitam la tabloul lui van Gogh ce sunt incalțarile. Cea mai
frumoasa interpretare a acestui fragment din Originea operei de arta este implinita de J. Derrida in
lucrarea sa La vérité en peinture (Adevarul
in pictura), in capitolul Restitutions. In acest loc al
lucrarii sale, J. Derrida, prin infațișarea unei critici
aduse de Schapiro lui M. Heidegger privitoare la adevaratul proprietar al
incalțarilor țaranești, ajunge a spune ca in
cazul operei de arta nu este vorba de nicio punere in posesie a
incalțarilor pe care le vedem in tabloul lui van Gogh, cu atat
mai puțin o punere in posesia unui personaj real, cum ar fi van Gogh, in
ceea ce il privește pe Schapiro sau a țaranului/
țarancii, in ceea ce il privește pe M. Heidegger. In fața unei opere de arta
contemporana, cu siguranța acest enunț nu ar fi posibil. Arta
contemporana, prin operele sale, se infațișeaza in
ințelgerea spectatorului ca o ne-aflare-acasa, ca ceva straniu.
Ceea ce am ințeles
cu ajutorul textelor heideggeriene care trateaza atat despre opera de
arta cat mai mult despre relația pe care omul o are cu opera de
arta, a fost tocmai o clarificare a originii experienței venita
dinspre originea operei de arta, a modului in care omul se raporteaza
la experiența estetica. Astfel, experiența ca modalitate prin
care omul și lucrurile sufera o transformare nu este atat un comportament
izolat al omului fața cu opera de arta ci modul de a fi al omului
este in mod esențial raportare la lume, la ceilalți și la sine.