Aceptiuni ale personalitatii in Psihologia juridica

Aceptiuni ale personalitatii in Psihologia juridica

O analiza strict psihologica a actului infractional consta in analiza modului in care pregatirea, savirsirea si atitudinea postinfractionala se manifesta psihicul autorului, elementele sale: inteligenta, afectivitate si vointa.

Personalitatea infractorului este studiata din perspectiva sinergetica implicind:

a) cercetarea clinica pentru reconstituirea antecedentelor personale si patologice ale subiectului;

b) examinarile paraclinice avind ca rol principal probarea si obietivarea diagnosticului clinic, precum si aprofundarea ctiopatogeniei unor tulburari;

c) investigarile biogenetice avind ca premisa rolul factorilor ereditari. in strcturarea personalitatii, iar ca scop identificarea concreta a factorilor de ereditate;

d) interpretarea neurofiziopatologica pentru explicarea cauzalitatii manifestarilor agresive de comportament cu rasunet antisocial, legate de conditiile biopsihologice care le exacerbeaza sau declanseaza;

e) cercetarea sociologica care are doua obiective; in primul rind, reconstituirea structurii personalitatii delincventului si modului de adaptare la mediul social si in al doilea rind, pentru orientarea asupra posibilitatilor de reechilibrare si reinsertie sociala;

f) rezolvarea medicolegala adica furnizarea datelor medicale obiective pe baza carora se concluzioneaza asupra starii de imputabilitate( constiinta, discernamint).

Personalitatea infractorului este fondul pe care trebuie sa se incruciseze functiile acuzarii si apararii pentru ca pedeapsa este impusa infractorului, iar efectele sale sunt conditionate de personalitate. Elementele pozitive ale personalitatii vor putea conduce spre o pedeapsa mai blinda, pe cind cele negative vor trebui infrinte printr-o pedeapsa mai aspra. Exista si situatii in care pedepsele sunt insuficiente, acestea generand fenomenul recidivei sau al obisnuintei infractionale, carora societatea nu le-a gasit remedii practice.

O ampla teorie asupra personalitatii criminale a creat Jean Pinatel care considera ca in comportamentul criminal 'trecerea la act' constituie elementul decisiv. Conditiile trecerii la act sunt comandate, la delincventii care comit acte grave de la un nucleu al personalitatii ale carei componente sunt: egocentrismul, labilitatea, agresivitatea si indiferenta afectiva. Nucleul personalitatii criminale este o structura dinamica, este reunirea si asocierea componentelor amintite, printre care nici una nu este in sine anormala.J. Pinatel pune un accent deosebit asupra faptului ca nucleul personalitatii criminale este o rezultanta, nu un dat (I. Dafinoiu, 1995, Curs de psihologie judiciara).Cercetarile efectuate au condus la concluzia ca factorii de mediu influenteaza atit formarea personalitatii cit si a situatiilor. Aceasta inseamna ca mediul poate fi criminogen nu numai prin multiplicarea ocaziilor de a comite crime, ci in egala masura si prin faptul ca usureaza structurarea personalitatii criminale. Individul criminal reuseste sa depaseasca si aversiunea fata de acte odioase, caci fiind indiferent afectiv nu-i pasa de nimeni, nu nutreste sentimente de simpatie fata de nimeni si, in consecinta poate comite orice crima.Personalitatea structurata dizarmonic de tip antisocial se caracterizeaza in principal prin lipsa de adaptare constanta la normele sociomorale ale societatii in care traeste, subiectul venind deseori, prin comportamentul sau, in conflict direct cu aceasta.

Elementele definitorii ale acestui tip de personalitate sunt:

lipsa de adaptare cronica la normele sociomorale

incapacitatea de mentinere a relatiilor sociale

activitatea primitiva, cu tulburari instinctuale

a) Lipsa de adaptare cronica la normele sociomorale se datoreaza incapacitatii intelectuale de a forma concepte morale. Acesti indivizi suporta greu orice autoritate, orice sistem de reguli, venind in contradictie cu cele sociale pentru ca violeaza drepturile celorlalti. Lipsa de identificare cu un statut social obisnuit, neintelegerea rolului pe care trebuie sa-l aiba individul in societate il pune in opozitie permanenta cu mocro si cu macrogrupul social.

b) Incapacitatea de mentinere a relatiilor sociale se manifesta pe toate planurile. Relatiile nu au trainicie si nici incarcatura afectiva pozitiva care sa le prelungeasca existenta.

c) Afectivitatea acestor indivizi se manifesta primitiv prin reactii brutale sau explozii brutale, printr-o continua nemultumire, avind aspect distrofic. Tulburarile instinctuale, in special cele din sfera sexuala, modifica modelul structural acceptabil al afectivitatii.

Personalitatea antisociala propriu-zisa este reprezentata de subiect al carui comportament infractional constant imbraca multiple aspecte, prin care se intra intr-o tensiune negativa cu grupul social, fapt care se afla in continua respingere reciproca. Functionalitatea sociala si socioprofesionala a individului cu o personalitate antisociala este grav perturbata, fiind permanent intretaiata de perioada in care subiectul este institutionalizat fie de sistemul medical, fie de sistemul judiciar.