QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.

AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate stiinte politice

Acordul de la Schengen (14 iunie 1985)




loading...

Acordul de la Schengen (14 iunie 1985)

Conventia de aplicare a Acordului de la Schengen (19 iunie 1990)

Acordului de la Schengen semnat de Belgia, Franta, Germania, Luxemburg si Olanda la 14 iunie 1985, a intrat in vigoare la 2 martie 1993[1] si a fost incheiat avandu-se in vedere mai multe considerente si anume:

- uniunea din ce in ce mai stransa intre popoarele statelor membre ale Comunitatilor Europene trebuie sa-si gaseasca expresia in libera trecere a frontierelor interne de toti cetatenii statelor membre si in libera circulatie a marfurilor si serviciilor;

- solidaritatea intre popoarele partilor semnatare[2] se poate realiza si prin inlaturarea obstacolelor din calea liberei circulatii la frontierele comune;

- progresele realizate deja in cadrul Comunitatilor Europene in vederea asigurarii liberei circulatii a persoanelor, marfurilor si serviciilor;

- vointa de a ajunge la eliminarea controalelor exercitate la frontierele comune in ceea ce priveste circulatia cetatenilor statelor membre ale Comunitatilor Europene si de a facilita circulatia marfurilor si serviciilor.

Acordul a fost precedat de o serie intreaga de intalniri concretizate in elaborarea urmatoarelor documente:

- Declaratia Consiliului European de la Fontainbleau, din 25-26 iunie 1984, privind eliminarea la frontierele interne a formalitatilor politienesti si vamale privitoare la circulatia persoanelor si a marfurilor;

- Acordul incheiat la Saarbrücken, la 13 iunie 1984, intre Republica Federala Germania si Republica Franceza;

-  Concluziile adoptate la 31 mai 1984 la incheierea reuniunii de la Nenstadt/Aisch a ministrilor transporturilor din statele Benelux si din Republica Federala Germania;

- Memorandumul guvernelor Uniunii Economice Benelux,  din 12 decembrie 1984 remis guvernelor Republicii Federale Germane si Republicii Franceze.

Acordul de la  Schengen cuprinde 33 de articole impartit in doua Titluri: Titlul I Masuri aplicabile pe termen scurt, Titlul II Masuri aplicabile pe termen lung. Atat Titlul I, cat si Titlul II cuprind masuri aplicabile circulatiei transfrontiera a persoanelor si marfurilor.

Dintre masurile relative la circulatia persoanelor, masuri cuprinse in Titlul I, amintim:

- incepand cu data de 15 iunie 1985, autoritatile politienesti si vamale exercita o simpla supraveghere vizuala a autoturismelor care trec frontiera comuna cu viteza redusa, fara a cere oprirea acestor vehicule; totusi autoritatile mentionate pot proceda, prin sondaj la controale mai amanuntite (acestea trebuie realizate, daca este posibil, in locuri speciale, in asa fel incat sa nu intrerupa circulatia celorlalte vehicule la trecerea frontierei) - art. 2;

- in vederea facilitarii supravegherii vizuale, cetatenii statelor membre ale Comunitatilor Europene care se prezinta la frontiera comuna la bordul unui automobil pot sa aplice pe parbrizul acestui vehicul un disc verde, cu un diametru de minim 8 centimetri (acest disc indica faptul ca respecta dispozitiile politiei de frontiera, ca nu transporta decat marfurile admise in limitele exonerarilor de taxe vamale si ca respecta reglementarile referitoare la schimburi (art. 3);

- partile se straduiesc sa apropie politicile din domeniul vizelor pentru a evita consecintele negative pe care le poate antrena reducerea controalelor la frontierele comune in domeniile migratiei si securitatii (art. 7 alin. 1); sa reduca la minimum durata opririlor la frontierele comune, datorate controlului transporturilor rutiere profesionale de persoane (partile vor cauta solutii care sa permita renuntarea, pana la 1 ianuarie 1986, la controlul sistematic la frontierele comune al tarii de parcurs si al licentei de transport pentru transporturile rutiere profesionale de persoane) art. 4;

- in vederea reducerii controalelor la frontierele comune si tinand cont de diferentele importante care exista intre legislatiile statelor membre la Acord, Partile se angajeaza sa lupte energic, pe teritoriul lor impotriva traficului ilicit de stupefiante si sa-si coordoneze eficient actiunile in acest domeniu (art. 8);

- Partile intaresc cooperarea intre autoritatile lor vamale si de politie mai ales impotriva criminalitatii, in special impotriva traficului ilicit de stupefiante si de arme, a intrarii si sederii ilegale a persoanelor,a fraudei fiscale si vamale si a contrabandei. In acest scop trebuie imbunatatit si intensificat schimbul de informatii in privinta informatiilor susceptibile sa prezinte interes pentru celelalte parti in lupta impotriva criminalitatii (trebuie totodata, ca partile sa intensifice asistenta reciproca impotriva circulatiei ilegale a capitalurilor).

Dintre masurile relative la circulatia marfurilor, masuri cuprinse in Titlul I amintim:

- renuntarea, incepand cu data de 1 iulie 1985, la exercitarea sistematica la frontierele comune a urmatoarelor controale in domeniul transportului rutier transfrontalier de marfuri, controlul perioadei de conducere a autovehiculului si de odihna (regulamentul CEE nr. 543/69 al Consiliului din 25 martie 1969 privind armonizarea anumitor dispozitii in materie sociala in domeniul transporturilor rutiere si AETR);

- controlul greutatii si al dimensiunilor vehiculelor utilitare (aceasta dispozitie nu va impiedica introducerea sistemelor de cantarire automata in vederea unui control prin sondaj);

- controalele privind starea tehnica a vehiculelor (art. 11);

- controlul documentelor care au rolul de a justifica efectuarea transporturilor fara licenta este inlocuit, la frontierele comune de un control prin sondaj (vehiculele care efectueaza transporturi carora li se aplica aceste regimuri se semnaleaza la trecerea frontierei prin aplicarea unui simbol optic, al carui caracteristici tehnice se stabileste de comun acord de catre Parti (art. 12);

- armonizarea, pana la 1 ianuarie 1986, de catre Parti a regimurilor de autorizare a transportului rutier profesional pentru circulatia transfrontaliera in vederea simplificarii, usurarii si posibilitatii de substituire a licentelor pentru o cursa cu licentele pentru o perioada de timp cu controlul vizual la trecerea frontierelor comune (modalitatile de transformare a licentelor pentru o cursa in licente pentru o perioada de timp urmau a fi convenite, in mod bilateral, avandu-se in vedere nevoile de transport rutier ale diferitelor tari interesate (art. 13).

In privinta transportului feroviar la frontierele comune Partile trebuiau:

1) sa caute solutii care sa permita reducerea timpului de asteptare a mijloacelor de transport feroviar, cauzat de indeplinirea formalitatilor la frontiera;

2) sa recomande societatilor lor feroviare sa adapteze procedurile tehnice in scopul reducerii la minimum a timpului de oprire la frontierele comune;

3) sa depuna eforturi maxime pentru aplicarea, in cazul anumitor transporturi feroviare de marfuri care vor fi determinate de societatile feroviare, a unui sistem special de dirijare, care sa permita trecerea rapida a frontierelor comune, fara opriri semnificative (trenuri de marfa cu timp de oprire redus la frontiere).

In privinta traficului fluvial art. 16 prevedea obligatia partilor de a proceda la armonizarea orelor si datelor in care functioneaza punctele vamale.

Simetric Titlului I, Titlul II include masuri in domeniul circulatiei persoanelor si in domeniul transportului de marfuri 'masuri aplicabile pe termen lung'.

In domeniul circulatiei persoanelor Partile vor cauta, conform art. 17, sa elimine controalele la frontierele comune si sa le transfere la frontierele lor externe. In acest sens, ele trebuie sa armonizeze, daca este necesar dispozitiile legislative si de reglementare privind interdictiile si restrictiile care stau la baza controalelor si sa ia masuri complementare pentru salvgardarea securitatii si impiedicarea imigratiei ilegale a cetatenilor statelor care nu sunt membre ale Comunitatilor Europene.

Avand in vedere rezultatele obtinute in baza masurilor luate pe termen scurt Partile vor purta discutii asupra:

- elaborarii unor intelegeri privind cooperarea politieneasca in domeniile prevenirii delicventei si al eventualelor anchete;

- examinarii oricaror dificultati in aplicarea acordurilor de asistenta judiciara internationala si de extradare, pentru a gasi solutiile cele mai adecvate pentru imbunatatirea cooperarii intre Parti in aceste domenii;

- mijloacelor care sa permita lupta comuna impotriva criminalitatii, intre altele prin examinarea unei eventuale reglementari care sa permita politistilor urmarirea (tinand cont de mijloacele de comunicare existente si de asistenta judiciara internationala).

Partile trebuie (conform art. 19 si 20), sa-si armonizeze atat legislatiile cat si reglementarile in materia:

- stupefiantelor;

- a armelor si substantelor explozive;

- inregistrarii calatorilor in hoteluri cat si in materie de vize (precum si conditiile de intrare pe teritoriile lor). Daca va fi necesar, prin art. 20, ele vor pregati armonizarea reglementarilor lor referitoare la anumite aspecte ale regimului juridic al strainilor, in ceea ce ii priveste pe cetatenii statelor care nu sunt membre ale Comunitatilor Europene.

Initiative comune, vor fi adoptate, in cadrul Comunitatilor Europene:

- pentru a se ajunge la o extindere a exonerarilor de taxe acordate calatorilor;

- pentru a elimina, in cadrul exonerarilor comunitare de taxe, restrictiile care ar putea sa subziste la intrarea in statele membre, cu privire la marfurile a caror posesie nu este interzisa cetatenilor acestora (partile vor adopta initiative in cadrul Comunitatilor Europene pentru a obtine perceperea armonizata in tarile de plecare a taxei pe valoarea adaugata pentru prestatiile de transport turistic in interesul Comunitatilor Europene).

Dintre dispozitiile aplicabile pe termen lung cu privire la transportul de marfuri amintim:

- reducerea, la punctele de control invecinate, a timpului de asteptare si a numarului punctelor de oprire (art. 23);

- transferul la frontierele externe a controalelor efectuate la granitele comune (trebuia ca masurile luate in acest sens sa nu aduca atingere protectiei necesare sanatatii persoanelor, animalelor si plantelor (art. 24);

- dezvoltarea cooperarii pentru a facilita operatiile de vamuire a marfurilor care trec o frontiera comuna, printr-un schimb sistematic si automatizat al datelor necesare, obtinute cu ajutorul documentului unic (art. 25);

- armonizarea impozitelor indirecte (taxa pe valoarea adaugata si accize) (art. 26);

- studierea posibilitatii de suprimare, pe baza de reciprocitate a limitelor exonerarilor de taxe acordate locuitorilor din zonele de frontiera, in temeiul dreptului comunitar (art. 27).

In articolele finale art. 28-33 se precizeaza ca:

- incheierea unor intelegeri bilaterale sau multilaterale similare cu Acordul, cu statele care nu sunt Parti, va fi precedata de o consultare intre Parti;

- Acordul se va aplica si Landului Berlin (la trei luni de la intrarea in vigoare);

- Acordul semnat fara rezerva ratificarii sau aprobarii, aplicandu-se cu titlu provizoriu din ziua urmatoare celei in care a fost semnat iar intrarea in vigoare la 30 de zile dupa depunerea ultimului instrument de ratificare sau de aprobare.

Cinci ani mai tarziu (19 iunie 1990) Acordul de la Schenhen a fost actualizat si dezvoltat prin Conventia de aplicare a Acordului de la Schengen privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune (Schengen). Conventia include 142 de articole impartite in opt Titluri, un Act final (alcatuit din Declaratii comune privind art. 139, 4, 71 paragraf 2, 121, 132 si o Declaratie comuna privind politicile nationale in domeniul azilului), o Minuta (care cuprinde: Declaratia Regatului Belgiei privind art. 67, Declaratiile Republicii Federale Germania privind interpretarea conventiei si o Declaratie cu privire la domeniul de aplicare a conventiei) si Declaratia comuna a ministrilor si secretarilor de stat reuniti la Schengen la 19 iunie 1990.

Conventia a fost realizata avandu-se in vedere ca Tratatul instituind Comunitatile Europene, completat prin Actul Unic European, prevede ca 'piata interna cuprinde un spatiu fara frontiere interne' si prin urmare scopul urmarit de Partile contractante ale Conventiei coincide cu obiectivul tratatului CEE.

Fiind o precizare, explicare a Acordului de la Schengen Conventia de aplicare a Acordului debuteaza - in Titlul I 'Definitii' - cu definirea unor notiuni si anume:

- frontierele interne sunt frontierele comune terestre ale Partilor contractante, precum si aeroporturile pentru zborurile interne si porturile maritime pentru liniile regulate de pasageri care au ca punct de plecare sau ca destinatie exclusiva alte porturi de pe teritoriile Partilor contractante, fara escale in porturi din afara acestor teritorii;

- frontierele externe sunt frontierele terestre si maritime, precum si aeroporturile si porturile maritime ale Partilor contractante, daca nu sunt frontiere interne;

- zborul intern este orice zbor care are ca punct de plecare sau ca destinatie exclusiva teritoriile Partilor contractante, fara aterizare pe teritoriul unui stat tert.

Titlul II 'Eliminarea controalelor la frontierele interne si circulatia persoanelor' cuprinde sapte capitole (capitolul I :Trecerea frontierelor interne', capitolul II 'Trecerea frontierelor externe', capitolul III 'Vize', capitolul IV 'Conditii privind circulatia strainilor', capitolul V 'Permisele de sedere si semnalarea de neadmitere', capitolul VI 'Masuri de acompaniament', capitolul VII 'Responsabilitatea pentru examinarea cererilor de azil').

In privinta frontierelor interne acestea pot fi trecute prin orice loc, fara efectuarea vreunui control al persoanelor. Totusi, pentru motive de ordine publica sau de securitate nationala o Parte contractanta poate decide, dupa consultarea celorlalte Parti contractante, ca in cursul unei perioade limitate vor fi efectuate controale nationale la frontierele interne, adaptate la situatia aparuta. Eliminarea controlului persoanelor la frontierele interne nu aduce atingere exercitarii atributiilor politienesti de autoritatile competente ale fiecarei Parti contractante pe intreg teritoriul sau conform legislatiei sale, si nici obligatiei de a detine, a purta si a prezenta actele si documentele prevazute de legislatia sa(art. 2).

Frontierele externe pot fi trecute numai la punctele de trecere a frontierei si potrivit orarului de functionare al acestora[3] (art. 3).

Pentru o sedere care nu depaseste 3 luni, intrarea pe teritoriile Partilor contractante poate fi acordata strainului care indeplineste urmatoarele conditii:

- poseda un document sau documente valabile stabilite de Comitetul executiv care ii permit trecerea frontierei;

- este in posesia unei vize valabile daca aceasta este ceruta;

- prezinta, daca este cazul, documentele care justifica scopul si conditiile sederii planificate si dispune de mijloace suficiente de subzistenta atat pentru sederea propusa, cat si pentru intoarcerea in tara de provenienta sau pentru tranzitul spre un stat tert in care admiterea sa este garantata, sau este in masura sa dobandeasca in mod legal aceste mijloace;

- nu este semnalat ca inadmisibil[4];

- nu este considerat o amenintare pentru ordinea publica, securitatea nationala sau relatiile internationale ale uneia dintre Partile contractante (art. 5 alin. 1).

Intrarea pe teritoriile Partilor contractante este refuzata strainului care nu indeplineste toate aceste conditii, in afara de cazul in care una dintre Partile contractante considera ca este necesar sa se deroge de la acest principiu pentru motive umanitare sau de interes national ori in baza obligatiilor internationale (in acest caz admiterea este limitata la teritoriul Partii contractante in cauza care trebuie sa informeze despre aceasta celorlalte Parti contractante (art. 5 alin. 2).

Articolul 6 instituie si o serie de principii uniforme pe baza carora se efectueaza controlul la frontierele externe. Dintre acestea amintim:

a) controlul persoanelor cuprinde nu numai verificarea documentelor de calatorie si a celorlalte conditii de intrare, de sedere, de munca si de iesire, ci si identificarea si prevenirea amenintarilor la adresa securitatii nationale si a ordinii publice a Partilor contractante. Acest control se efectueaza si asupra vehiculelor si obiectelor aflate in posesia persoanelor care trec frontiera (controlul se efectueaza de fiecare Parte contractanta in conformitate cu legislatia sa, in special cu dispozitiile referitoare la perchizitie);

b) toate persoanele trebuie sa fie supuse cel putin unui control care sa permita stabilirea identitatii lor pe baza documentelor de calatorie;

c) la intrare strainii trebuie supusi unui control amanuntit (in sensul precizat la litera a) iar la iesire controlul impus se va desfasura conform regimului juridic al strainilor in scopul de a determina si preveni amenintarile la adresa securitatii nationale si a ordinii publice ale Partilor contractante;

d) daca astfel de controale nu pot fi efectuate datorita unor circumstante speciale, sunt stabilite prioritati: controlul circulatiei la intrare are prioritate asupra controlului la iesire.

In domeniul vizelor sunt instituie vize pentru sederile de scurta durata si vize pentru sederi de lunga durata.

Pentru sederile de cel mult 3 luni se instituie o viza uniforma, valabila pe teritoriile tuturor Partilor contractante (eliberata de autoritatile diplomatice si consulare ale Partilor contractante)[5]. Aceasta viza poate fi:

- viza de calatorie valabila pentru una sau mai multe intrari fara ca durata unei sederi neintrerupte sau durata totala a sederilor succesive, calculata de la data primei intrari, sa depaseasa trei luni pe semestru;

- o viza de tranzit care permite titularului sau tranzitarea teritoriilor Partilor contractante, o data, de doua ori sau, in mod exceptional, de mai multe ori, pentru a se deplasa pe teritoriul unui stat tert, fara ca durata unui tranzit sa depaseasca cinci zile (art. 11 alin. 1).

Viza nu poate fi aplicata pe un document de calatorie a carui durata de valabilitate a expirat; durata valabilitatii vizei documentului de calatorie trebuie sa fie mai lunga decat durata valabilitatii vizei, luand in considerare perioada de utilizare a vizei.

Vizele de sedere date pentru o perioada mai mare de trei luni sunt vize nationale eliberate de una din Partile contractante conform propriei sale legislatii (o astfel de viza permite titularului sau sa tranziteze teritoriile celorlalte Parti contractante pentru a ajunge pe teritoriul Partii contractante care a eliberat viza (art. 18).

Strainii intrati in conditii legale pe teritoriul unei Parti contractante sunt obligati sa-si declare prezenta autoritatilor competente ale Partii contractante pe teritoriul careia au intrat in conditiile stabilite de fiecare Parte (aceasta obligatie trebuie indeplinita la alegerea fiecarei Parti, fie la intrare, fie in interiorul Partii contractante in care intra, in termen de trei zile lucratoare de la data intrarii)[6]. Strainul care nu indeplineste sau nu mai indeplineste conditiile de sedere de scurta durata aplicabile pe teritoriul uneia dintre Partile contractante trebuie sa paraseasca fara intarziere teritoriul Partilor contractante[7]. Daca acest strain nu pleaca de bunavoie sau cand se poate prezuma ca nu va pleca ori cand plecarea imediata a strainului se impune din motive de securitate nationala sau de ordine publica, strainul trebuie sa fie expulzat de pe teritoriul Partii contractante pe care a fost arestat (expulzarea poate fi efectuata de pe teritoriul acestui stat catre tara de origine a persoanei in cauza sau catre orice alt stat in care admiterea sa este posibila)[8].

In capitolul VI 'Masuri de acompaniament' se prevede ca 'daca unui strain i se refuza intrarea pe teritoriul uneia dintre Partile contractante, transportatorul care l-a adus la frontiera externa pe cale aeriana, maritima sau terestra este obligat sa-si asume din nou raspunderea pentru el fara intarziere. La cererea autoritatilor de supraveghere a frontierei, el trebuie sa il duca inapoi pe strain in statul tert din care a fost transportat'.

Reafirmand obligatiile asumate prin Conventia de la Geneva din 23 iulie 1951, privind statutul refugiatilor (modificata prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967) precum si angajamentul de a coopera cu serviciile Inaltului Comisar al Natiunilor Unite pentru refugiati in vederea aplicarii acestor acte, Partile contractante isi asuma obligatia de a examina fiecare cerere de azil depusa de un strain pe teritoriul uneia dintre ele. Aceasta obligatie nu implica indatorirea Partii contractante de a-l autoriza in toate cazurile pe solicitantul de azil sa intre sau sa ramana pe teritoriul ei, fiecare Parte avand dreptul de a refuza intrarea sau de a expulza un solicitant de azil spre un stat tert (in baza legislatiei sale nationale si in conformitate cu angajamentele sale internationale). Oricare ar fi partea careia strainul ii adreseaza cererea de azil, responsabilitatea examinarii cererii revine unei singure Parti contractante[9], ceea ce nu impiedica Partile sa-si pastreze dreptul de a examina o cerere de azil pentru motive speciale care tin mai ales de dreptul intern, chiar daca responsabilitatea, revine altei Parti.

Autoritatile competente ale Partilor contractante isi comunica reciproc, cat mai repede posibil, informatiile care au ca obiect:

- reglementarile sau masuri noi adoptate in domeniul dreptului de azil sau al regimului solicitantilor de azil, cel tarziu la data intrarii lor in vigoare;

- date statistice privind sosirile lunare ale solicitantilor de azil, indicand principalele tari de provenienta si deciziile cu privire la cererile de azil, in masura in care aceste date sunt disponibile;

- aparitia sau cresterea semnificativa a anumitor grupuri de solicitanti de azil si informatiile detinute cu privire la aceste aspecte;

- decizii fundamentale in domeniul dreptului de azil.

Titlul III. Politica si securitatea include sapte capitole (capitolul I 'Cooperarea politieneasca', capitolul II 'Asistenta judiciara in materie penala', capitolul III 'Aplicarea principiului non bis in idem', capitolul IV 'Extradarea', capitolul V 'Transferul executarii hotararilor judecatoresti penale', capitolul VI 'Stupefiantele', capitolul VII 'Arme de foc si munitie').

Capitolul I include in art. 39 alin. 1 - angajamentul Partilor contractante in sensul asigurarii ca 'autoritatile lor politienesti, in conformitate cu legislatia nationala, si in limitele competentelor lor, isi acorda asistenta reciproca in scopul prevenirii si descoperirii faptelor pedepsibile (daca organele de politie solicitate nu sunt competente sa dea curs unei cereri - pentru ca cererea trebuia adresata autoritatilor judiciare - o inainteaza autoritatilor competente). Cererile de asistenta si raspunsurile la aceste cereri pot fi schimbate intre organele centrale ale fiecarei Parti contractante insarcinate cu cooperarea politieneasca internationala'.

In regiunile de frontiera cooperarea poate fi reglementata prin intelegeri intre ministerele competente ale Partilor contractante.

Agentii de politie al unei Parti contractante care in cadrul unei anchete judiciare, supravegheaza pe teritoriul statului lor o persoana suspectata ca a participat la savarsirea unei fapte penale care poate atrage extradarea, sunt autorizati sa continue aceasta supraveghere pe teritoriul altei Parti contractante, daca aceasta a autorizat supravegherea transfrontaliera pe baza unei cereri prealabile de asistenta judiciara (art. 40 (1).

Agentii de politie la care se refera art. 40 (1) sunt:

- in Regatul Belgiei: membrii politiei judiciare de pe langa parchete, ai jandarmeriei si ai politiei comunale, precum si agentii vamali (in ceea ce priveste atributiile referitoare la traficul ilicit de stupefiante si substante psihotrope, la traficul de arme si materii explozive si la transportul ilicit de deseuri toxice si periculoase);

- in Republica Federala Germania: agentii Polizien des Bundesnud der Länder, precum si agentii din serviciul de cercetari vamale;

- in Republica Franceza: ofiterii si agentii politiei judiciare din politia nationala si Jandarmeria nationala, precum si agentii vamali;

- in Marele Ducat al Luxemburgului: agentii jandarmeriei si politiei precum si agentii vamali;

- in Regatul Olandei: agentii din R˙ks politie, precum si agentii serviciului fiscal de informare si cercetare competenti in materia obligatiilor vamale si a accizelor in ceea ce priveste atributiile referitoare la traficul ilicit de stupefiante si substante psihotrope, la traficul de arme si materii explozive si la transferul ilicit de deseuri toxice si periculoase (art. 40 (4).

Supravegherea nu poate fi exercitata decat in urmatoarele conditii:

- agentii care efectueaza supravegherea trebuie sa se conformeze dreptului intern al Partii contractante pe al carei teritoriu opereaza si instructiunilor autoritatilor locale competente;

- agentii vor avea asupra lor, in timpul supravegherii un document care atesta acordarea autorizatiei;

- agentii care efectueaza supravegherea trebuie sa fie in masura sa dovedeasca in orice moment ca actioneaza in calitate oficiala;

- agentii pot purta arma de serviciu in timpul supravegherii, cu exceptia cazului in care exista o decizie contrara expresa a Partii pe al carei teritoriu se desfasoara supravegherea; folosirea armei este interzisa, cu exceptia cazului legitimei aparari;

- intrarea in domiciliu si in alte locuri neaccesibile publicului este interzisa;

- agentii care efectueaza supravegherea nu pot sa retina si nici sa aresteze persoana supravegheata;

- despre orice operatie se intocmeste un raport catre autoritatile Partii contractante pe teritoriul careia are loc; se poate cere prezentarea personala a agentilor care efectueaza supravegherea;

- autoritatile Partii contractante ai caror agenti au efectuat supravegherea asista, la cererea autoritatii Partii contractante pe teritoriul careia s-a desfasurat supravegherea, la ancheta subsecventa operatiunii la care au luat parte, inclusiv la procedurile judiciare (art. 40 (3)).

Autoritatea la care se refera dispozitiile mai inainte citate sunt: in Regatul Belgiei: Comisariatul general al politiei judiciare; in Republica Federala Germania: Bundeskriminalant; in Republica Franceza: Directia generala a politiei judiciare; in Marele Ducat al Luxemburgului: Procurorul general al statului; in Regatul Olandei: Landelijk Officier von Justitie, responsabil cu supravegherea transfrontaliera (art. 40 (5).

Supravegherea poate fi efectuata doar pentru una dintre urmatoarele fapte penale: asasinat, omor, viol, incendiere voluntara, falsificare de moneda, furt agravat si tainuire agravata, santaj, rapire si luare de ostatici, trafic de fiinte umane, trafic ilicit de substante psihotrope si stupefiante, infractiuni privind regimul armelor si materiilor explozive, distrugerea prin folosirea de materii explozive, transport ilicit de deseuri toxice si periculoase.

Conform art. 49 asistenta judiciara[10] se acorda:

- in proceduri privind fapte pedepsibile confrom dreptului intern al uneia sau al ambelor Parti contractante ca fiind incalcari ale normelor juridice, constatate de autoritatile administrative a caror decizie poate fi atacata cu recurs in fata unei jurisdictii competente, mai ales in materie penala;

- in proceduri privind acordarea de despagubiri pentru cercetarea nejustificata sau condamnare nelegala;

- in proceduri gratioase;

- in actiunile civile alaturate actiunilor penale, atat timp cat instanta nu a hotarat definitiv in ce priveste latura penala;

- pentru a notifica comunicari judiciare care privesc executarea unei pedepse sau a unei masuri de siguranta, achitarea unei amenzi sau plata cheltuielilor de judecata;

- pentru masuri privind suspendarea pronuntarii sau amanarea executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta, eliberarea conditionata sau suspendarea ori intreruperea executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta;

- cu privire la incalcarile dispozitiilor legale si reglementare in materia accizei, a taxei pe valoarea adaugata si in materie vamala.

Capitolul III include aplicarea principiului non bis in idem astfel ca  'o persoana in privinta careia s-a pronuntat o hotarare definitiva pe teritoriul unei Parti contractante nu poate fi urmarita pentru aceleasi fapte de o alta Parte contractanta, cu conditia ca, in caz de condamnare, hotararea sa fi fost executata, sa fie in curs de executare sau sa nu mai poata fi executata potrivit legii Partii contractante care a pronuntat condamnarea' (art. 54).

O parte contractanta - in momentul ratificarii, acceptarii sau aprobarii acestei Conventii - poate declara ca nu se considera legata prin dispozitiile art. 54 intr-un sens sau mai multe din urmatoarele cazuri:

- daca faptele vizate de hotararea straina s-au petrecut in tot sau in parte pe propriul sau teritoriu;

- daca faptele vizate de hotararea straina constituie o infractiune contra sigurantei statului sau impotriva altor interese care sunt in egala masura esentiale pentru acea Parte contractanta;

- daca faptele vizate de hotararea straina au fost savarsite de un functionar al acelei Parti contractante prin incalcarea obligatiilor sale de serviciu (art. 55 (1)).

Daca o Parte contractanta continua procedurile impotriva unei persoane fata de care s-a pronuntat o hotarare definitiva pentru aceleasi fapte intr-o alta Parte contractanta, orice perioada de privare de libertate care este o consecinta a faptelor respective, executata pe teritoriul Partii contractante trebuie dedusa din orice hotarare pronuntata.

Confom Conventiei (in special capitolul V 'Extradarea') Partile contractante se angajeaza sa extradeze intre ele persoanele care sunt urmarite de autoritatile judiciare ale Partii contractante solicitante sau persoanele cautate pentru executarea unei pedepse sau a unei masuri de siguranta pronuntate pentru faptele prevazute de art. 50.

Daca solicitarea de extradare a unei persoane nu este interzisa expres de legislatia Partii contractante solicitate, aceasta Parte contractanta poate autoriza extradarea fara procedura finala de extradare, cu conditia ca persoana cautata sa consimta la aceasta printr-o declaratie facuta in fata unui organ al puterii judecatoresti si dupa ce a fost audiata de acesta si a fost informata cu privire la dreptul sau la o procedura formala de extradare. Persoana solicitata poate fi asistata, in cursul audierii, de un avocat.

In ceea ce priveste transferul executarii hotararilor judecatoresti penale (capitolul V) Partea contractanta pe teritoriul careia s-a pronuntat o pedeapsa privativa de libertate sau o masura de siguranta restrictiva de libertate care beneficiaza de autoritate de lucru judecat, cu privire la un cetatean care se sustrage de la executarea acestei pedepse sau masuri de siguranta refugiindu-se pe teritoriul tarii sale, poate cere acestei din urma Parti contractante, daca persoana evadata se afla pe teritoriul sau, sa reia executarea pedepsei sau a masurii de siguranta. Inainte de primirea documentelor pe care se bazeaza cererea de reluare a executarii pedepsei sau a masurii de siguranta ori numai a restului de pedeapsa neexecutat si inainte de adoptarea unei decizii cu privire la aceasta cerere, Partea contractanta solicitata poate, la cererea Partii contractante, sa retina persoana condamnata sau sa ia alte masuri pentru a garanta prezenta acesteia pe teritoriul sau.

In privinta combaterii criminalitatii in materie de stupefiante Partile contractante infiinteaza un grup de lucru permanent insarcinat sa examineze problemele comune privind stupefiantele si sa elaboreze propuneri pentru a imbunatati aspectele tehnice si practice ale cooperarii intre Partile contractante.

Partile contractante se angajeaza sa ia, in conformitate cu conventiile existente ale Natiunilor Unite[11], toate masurile necesare pentru prevenirea si combaterea traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope, adica este vorba despre vanzarea directa sau indirecta a stupefiantelor si a substantelor psihotrope de orice fel, inclusiv a canabisului, detinerea acestor produse si substante in scopul vanzarii sau al exportului, exportul sau importul ilicit de astfel de produse.

In vederea combaterii traficului ilicit de stupefiante si de substante psihotrope Partile contractante:

- intaresc controalele privind circulatia persoanelor, marfurilor si a mijloacelor de transport la frontierele externe;

- garanteaza adoptarea unor dispozitii legale care permit sechestrarea si confiscarea bunurilor care provin din traficul ilicit de stupefiante si de substante psihotrope (art. 71 (3), 72).

Persoanele pot transporta stupefiantele si substantele psihotrope necesare in cadrul unui tratament medical, daca prezinta la orice control un certificat eliberat sau autentificat de o autoritate competenta din statul de resedinta (Comitetul Executiv stabileste forma si continutul acestui certificat si in special, datele care privesc natura si cantitatea produselor si substantelor, precum si durata calatoriei (art. 71(1), (2)).

Capitolul VII 'Arme de foc si munitie' reglementeaza achizitionarea, detinerea, vanzarea si predarea armelor de foc si a munitiilor de persoanele fizice si juridice.

Capitolul clasifica armele de foc astfel:

- arme de foc interzise (adica armele de foc utilizate in mod normal ca arme de razboi: armele de foc automate, chiar daca nu sunt arme de razboi; armele de foc disimulate in alte obiecte, munitia care strapunge blindajul, exploziva sau incendiara si proiectilele pentru astfel de munitie; munitia pentru pistoale si revolvere cu gloante dum-dum sau cu varf scobit si proiectile pentru astfel de munitie (art. 79 (1));

- arme supuse autorizarii (armele de foc semiautomate sau cu repetitie: armele de foc scurte foc cu foc, cu percutie centrala, armele de foc lungi semiautomate, ale caror incarcator si camera pot contine mai mult de trei cartuse; armele de foc lungi semiautomate cu repetitie, cu teava lisa, teava a carei lungime nu depaseste 60 cm; armele de foc semiautomate civile, asemanatoare cu armele de foc automate de razboi (art. 30 (1));

- armele supuse declararii (armele de foc lungi cu repetitie; armele de foc lungi foc cu foc, cu teava sau tevi ghintuite; armele de foc scurte foc cu foc, cu percutie pe rama, cu lungime totala de peste 28 cm.).

Partile contractante se angajeaza, sa impuna obligatia de autorizare a persoanelor care fabrica arme de foc supuse autorizarii si persoanelor care vand astfel de arme si, de asemenea, sa impuna obligatia de declarare a persoanelor care fabrica arme supuse declararii si persoanelor care le vand (autorizarea care se refera la armele de foc supuse autorizarii acopera si armele supuse declararii);

- sa adopte masuri pentru a asigura, ca o cerinta minima, ca toate armele de foc sunt marcate in mod durabil cu un numar de serie care permite identificarea lor si poarta marca fabricantului (in acest sens fabricantii si comerciantii sunt obligati sa tina un registru al tuturor armelor supuse autorizarii sau declararii, registrul trebuie sa permita determinarea rapida a felului armei, a originii si a cumparatorului) (art. 81 (1) (2) (3)).

Titlul IV ('Sistemul de informare Schengen') prevede ca Partile contractante creaza si administreaza un sistem de informare comun, denumit Sistemul de informare Schengen, compus dintr-o sectiune nationala in fiecare Parte contractanta si un serviciu de asistenta tehnica.

Sistemul de informare Schengen permite autoritatilor desemnate de Partile contractante ca, prin intermediul unei proceduri de cautare automata sa aiba acces la semnalarile cu privire la persoane si obiecte pentru controale si verificari, pentru alte controale ale politiei si autoritatilor vamale.

De asemenea, Partile contractante creeaza si administreaza in comun, serviciul de asistenta tehnica al sistemului de informare Schengen, pentru care este responsabila Republica Franceza. Acest serviciu de asistenta tehnica, are sediul la Strasbourg si cuprinde un fisier de date care asigura faptul ca fisierele de date ale sectiunilor nationale sunt tinute identic prin transmiterea on line a informatiilor (art. 92 (1), (3)).

Sistemul de informare Schengen are ca obiect mentinerea ordinii si securitatii publice si cuprinde urmatoarele categorii de date:

- persoanele semnalate (numele, prenumele si pseudonimele care au fost eventual inregistrate separat; semnele fizice particulare, obiective si inalterabile; prima litera a celui de-al doilea prenume; data si locul nasterii; sexul; cetatenia; mentiunea ca persoanele in cauza sunt inarmate sau violente; motivul semnalarii; masura care trebuie luata);

- obiectele vizate de art. 100 (este vorba despre obiectele cautate pentru a fi sechestrate sau pentru a fi utilizate ca probe intr-o procedura penala).

Titlul V (Transportul si circulatia marfurilor) cuprinde obligatia Partilor contractante de a facilita circulatia marfurilor la frontierele interne prin indeplinirea formalitatilor referitoare la prohibitii sau restrictii in momentul vamuirii bunurilor in vederea introducerii acestora in consum (art. 120 (2)).

In privinta marfurilor periculoase Partile contractante isi intensifica cooperarea in vederea asigurarii transportului in siguranta a acestor marfuri si se obliga la:

- armonizarea cerintelor cu privire la calificarea profesionala a soferilor;

- armonizarea procedurilor frecventei controalelor care se efectueaza in cursul transportului si in intreprinderi;

- armonizarea reglementarilor continutului constitutiv al faptelor pedepsibile, precum si a dispozitiilor legale privind sanctiunile aplicabile;

- asigurarea schimbului permanent al informatiilor si al experientei dobandite cu privire la masurile aplicate si la controalele efectuate (art. 122 (1)).

Partile contractante isi intensifica cooperarea in vederea efectuarii controalelor asupra transferurilor de deseuri periculoase si nepericuloase peste granitele interne (in acest scop, ele se straduiesc sa adopte o pozitie comuna cu privire la modificarea directivelor comunitare privind supravegherea si gestiunea transferurilor de deseuri periculoase si cu privire la adoptarea unor acte comunitare privind deseurile nepericuloase, pentru a crea o infrastructura adecvata pentru indepartarea acestora si pentru a introduce standardele cu grad inalt de armonizare pentru indepartarea deseurilor (art. 122 (2)).

Pentru aplicarea corecta a Conventiei se instituie un Comitet Executiv (alcatuit din ministri, ai fiecarei Parti contractante, responsabili cu aplicarea Conventiei, care pot fi asistati de experti). Comitetul Executiv hotaraste in unanimitate, el isi reglementeaza modul de functionare, si in acest sens el poate adopta o procedura scrisa pentru luarea deciziilor. Comitetul Executiv se intruneste, de cate ori este necesar pentru buna executare a sarcinilor sale, pe teritoriul fiecarei Parti contractante.

Pe langa Actul final la Conventia de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 intre guvernele statelor din Uniunea Economica Benelux, Republica Federala Germania si Republica Franceza privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, Partile contractante au adoptat si o serie de Declaratii comune, de exemplu:

1. Declaratia cu privire la documentul de aplicare al Conventiei (Partile contractante constata ca dupa unificarea celor doua state germane germane domeniul de aplicare a prezentei Conventii se extinde, conform dreptului international si asupra teritoriului Republicii Democrate Geremania);

2. Declaratia comuna a ministrilor si secretarilor de stat reuniti la Schengen la 19 iunie 1990 (Guvernele Partilor contractante la Acordul Schengen vor incepe sau vor continua discutiile in special in urmatoarele domenii: 'imbunatatirea si simplificarea practicii in materie de extradare; imbunatatirea cooperarii cu privire la procedura in domeniul incalcarii reglementarilor privind circulatia rutiera; posibilitatea de percepere reciproca a amenzilor; introducerea normelor privind transferul reciproc de proceduri in materie penala, inclusiv posibilitatea de a transfera persoana acuzata in tara sa de origine, introducerea normelor privind repatrierea minorilor sustrasi ilegal de sub autoritatea persoanei responsabile pentru exercitarea drepturilor parintesti, simplificarea controalelor privind circulatia comerciala a marfurilor).



[1] Ulterior au aderat Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Austria, Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia si Islanda.

[2] 'Acord intre Guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, al Republicii Federale Germania, al Republicii Franceze privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune'.

[3] Dispozitiile mai detaliate, precum si exceptiile si modalitatile micului trafic de frontiera, cat si regulile particulare aplicabile unor categorii particulare de trafic maritim, cum sunt navigatia de agrement sau pescuitul de coasta vor fi adoptate de Comitetul executiv (art. 3 alin. 1).

[4] Este strain semnalat ca inadmisibil orice strain semnalat ca inadmisibil in sistemul de informare Schengen, potrivit dispozitiilor art. 96 ('Datele privind strainii semnalati ca inadmisibili sunt introduse in temeiul unei semnalari nationale care rezulta din deciziile luate de autoritatile administrative sau de instantele competente cu respectarea regulilor de procedura prevazute de legislatia nationala.

Deciziile pot fi intemeiate pe amenintarea pentru ordinea publica, pentru securitatea si siguranta nationala pe care o poate constitui prezenta unui strain pe teritoriul national.

Acesta poate fi in special cazul:

a) unui strain condamnat pentru savarsirea unei infractiuni care poate atrage o pedeapsa privativa de libertate de cel putin un an;

b) unui strain cu privire la care exista motive serioase sa se creada ca a comis fapte pedepsibile grave, inclusiv cele prevazute in art. 71 sau cu privire la care exista indicii reale ca intentioneaza sa savarseasca astfel de fapte pe teritoriul unei Parti contractante. Art. 71 priveste vanzarea directa sau indirecta a stupefiantelor si a substantelor psihotrope de orice natura, inclusiv a canabisului, precum si detinerea acestor produse si substante in scopul vanzarii sau al exportului).

[5] Partea competenta sa elibereze aceasta viza este, in principiu, cea a destinatiei principale; daca aceasta nu poate fi determinata, viza se elibereaza, in principiu, de oficiul diplomatic sau consular al Partii contractante pe teritoriul careia are loc prima intrare (art. 12 alin. 1, 2).

[6] Art. 22 alin. 1.

[7] Art. 23 alin. 1.

[8] Art. 23 alin. 3, 4.

[9] Art. 30. Partea responsabila pentru examinarea unei cereri de azil se determina astfel:

- daca o Parte a eliberat solicitantului de azil o viza de orice natura sau un permis de sedere (permisul de sedere nu se elibereaza decat pentru motive serioase, in special de ordin umanitar sau rezultand din obligatiile internationale) ea este responsabila pentru examinarea cererii. Daca viza a fost eliberata cu autorizarea altei Parti contractante, este responsabila Partea care a acordat autorizatia;

- daca mai multe Parti au eliberat solicitantului o viza de orice natura sau un permis de sedere, Partea responsabila este cea care a eliberat viza sau permisul care expira primul;

- daca solicitantul este scutit de Partile contractante de obligatia de a obtine viza, este responsabila Partea prin a carei frontiera externa a intrat solicitantul pe teritoriile Partilor contractante;

- daca un  strain a carui cerere de azil este deja in curs de examinare la una din Parti introduce o noua cerere, este responsabila Partea la care cererea se afla in curs de examinare;

- daca un strain  a carui cerere de azil anterioara a facut obiectul unei decizii definitive a uneia dintre Partile contractante introduce o noua cerere, este responsabila Partea contractanta care a examinat cererea anterioara daca solicitantul nu a parasit teritoriile Partilor contractante.

[10] Dispozitiile capitolului II (Asistenta judiciara in materie penala) urmareste sa completeze Conventia Europeana de asistenta judiciara in materie penala din 20 aprilie, precum si, in relatiile dintre Partile contractante membre ale Uniunii Europene Benelux, capitolul II din Tratatul Benelux privind extradarea si asistenta judiciara in materie penala din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974 (art. 48 (1)).

[11] Este vorba de: Conventia unica privind stupefiantele din 1961, modificata prin Protocolul de amendare a Conventiei unice privind stupefiantele din 1972; Conventia asupra substantelor psihotrope din 1971; Conventia ONU din 20 decembrie 1988 privind traficul ilicit de stupefiante si de substante psihotrope.


loading...
Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:





loading...


Cauta referat