Predarea - act de comunicare pedagogica eficienta

Predarea - act de comunicare pedagogica eficienta

Subsumandu-se din punct de vedere explicativ-stiintific, modelului comunicational al procesului de Invatamant, predarea ca act de comunicare pedagogica are ca obiect de studiu:

- participantii la actul de comunicare (emitator - receptor),

- canalul de comunicare,

- procesele de codare si de decodare a mesajelor,

- relatiile dintre repertorii (gradul lor de congruenta, depasirea barierelor de comunicare, tipurile si formele de comunicare, comunicarea verbala dar si comunicarea nonverbala, empatia, etc).

Caracteristicile comunicarii verbale sunt determinate de faptul ca are ca principal instrument de realizare limbajul si ca modalitati de 'exprimare':

- comunicare verbala simpla;

- convingerea;

- sugestia.

In timp ce primele doua exploateaza functia cognitiva si comunicativa a limbajului furnizeaza procedeele schimbului reciproc de informatie rationala, sugestia utilizeaza cu precadere functiile expresive si persuasive ale limbajului ce furnizeaza procedeele schimbului reciproc de informatie emotionala. Comunicarea non-verbala se detaseaza prin faptul ca instrumentul de realizare a acestei forme de comunicare este constituit din elemente paralingvistice; aceasta forma de comunicare este folosita pentru exprimarea atitudinilor interpersonale, a starilor psihice afective, dar si pentru consolidarea, nuantarea si precizarea ideilor transmise. Comunicarea nonverbala este o realitate si o permanenta a relatiilor educationale, transmitand sensuri revelatoare. In aceeasi masura insa, putem constata gradul sau de ambiguitate, existand chiar riscul unor induceri in eroare in cazul in care nu se tine seama de context, de cultura careia ii apartin elevii, de desfasurarea relatiei cu emitatorul sau de starea afectiva a momentului respectiv. Functiile comunicarii nonverbale includ repetarea (intarirea mesajului verbal), substituirea (inlocuirea exprimarii verbale a unei stari de spirit), complementaritatea (completeaza, precizeaza tipul de relatie a interlocutorilor), accentuarea (sublinierea unor parti din mesaj), ajustarea (indica disponibilitatea spre dialog), contrazicerea (existenta unor mesaje duble in sens evident sau subtil) .

Schema procesului de comunicare didactica poate fi urmatoarea:

CANAL

E   R

unde legenda este E = emitator, R = receptor (cele doua roluri pot fi schimbate), canal de comunicare, obstructii si blocaje, R = repertoriul E (RE) si repertoriul R (RR) - (comunicarea se produce atunci cand repertoriile celor doi participanti - desemnam prin repertoriul elevului si al profesorului, totalitatea structurilor cognitive, mnezice si operationale specifice situatiei - interactioneaza); Comunicarea de continuturi - stimuli tine seama, dupa J. Bruner, de modurile (registrele) dominante in care elevii isi reprezinta cele predate: - reprezentarea activa (registrul actional) bazata pe actiunea si observatia directa a obiectelor si fenomenelor reale, ceea ce permite o organizare senzoriala a datelor;

- reprezentarea iconica (registrul figural), bazate pe imagini concentrate sau grafice care tin locul notiunii si

- reprezentarea simbolica (registrul simbolic) ce se sprijina pe utilizarea de cuvinte, Propozitii simbolice sau logice (in limbajul obisnuit, logic, in limbajul matematic), ceea ce permite o mare concentrare semantica.

Corespunzator acestui mod de intelegere a predarii, invatarea reprezinta un proces de inmagazinare de cunostinte si deprinderi, iar elevul este privit ca un 'burete care absoarbe stiinta pana la saturatie, iar prin presare o reda', ori ca un recipient gol umplut de informatii, rolul acestuia fiind de a invata ascultand, citind, vazand sau imitand.