Delimitarea si definirea conceptului de educatie

Delimitarea si definirea conceptului de educatie

Problematica educatiei este foarte ampla si complexa, devenind obiect de studiu disciplinar si pluridisciplinar, punct referential si cu valoare axiologica in cadrul stiintelor educationale si a celor socio-umane in general.

Educatia exista si se manifesta ca fenomen si actiune intr-un spatiu ontologic bine delimitat, insotind intreaga viata activa a omului si a umanitatii. Este o componenta a existentei socio-umane, dar, in acelasi timp, si o actiune a acesteia. Poate fi abordata atat in limitele - spatiul filosofiei sociale, cat si a praxiologiei si axiologiei, ca ramuri ale filosofiei.

Educatia nu este numai o realitate-fenomen sau actiune. Ea este, totodata, un schimb si raport dintre om si societate-realitate. Asa cum afirma P.H. Chombart de Lauwe (1982, p.75), "Educatia poate fi conceputa intr-un mod mai larg ca o intalnire intre individ si societate si intreaga viata sociala poate fi marcata de acest schimb permanent." Aceasta perspectiva psihosociologica o regasim si la J.M. Monteil (1997).

Prin educatie se realizeaza un transfer continuu de informatii de la societate la individ prin intermediul socializarii, aspect de care ne vom ocupa in alta parte a lucrarii, nereducandu-si insa functiile doar la dimensiunea instructiva si informativa. Ea are atributii mult mai complexe: de a informa si, mai ales, de a forma personalitati. In cadrul lucrarii vom insista mai mult asupra functiei formative si modelatoare in raport cu procesele psihice enuntate, decat asupra functiei informative.

Asupra definirii si delimitarii semanticii si functiilor educatiei nu exista un consens, preocuparile referitoare la aceasta problematica fiind regasite inca din antichitate, culminand cu epoca renascentista din Evul Mediu. Spre exemplu, la Platon, educatia ar fi "arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele". Tot acelasi filosof grec avea sa-i acorde educatiei un rol determinant in devenirea umana: "omul poate sa devina om numai prin educatie. Spre deosebire de discipolul sau, Aristotel, in lucrarea sa "Politica", considera ca educatia "trebuie sa fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare."

Intr-o alta etapa istorica, asemenea opinii radicale despre educatie le regasim si la J.J. Rousseau, care afirma ca rolul educatiei este de a "forma omul si, prin el, intreaga societate" (cf. Todoran, D. la prefata Rousseau, 1973). Educatiei ii revine din acest punct de vedere  si misiunea de a realiza reforma societatii care, asa cum sublinia Rousseau, incepe cu reforma omului: "Homo educandus constituie centrul de convergenta al tuturor miscarilor si punctul arhimedic al constituirii unei noi ordini", pornind de la "ordinea naturala a lucrurilor" (cf. Todoran, D, op. cit.).

In analiza si interpretarea fenomenului educational si a educatiei, in general, si-au adus contributia foarte multi ganditori. La inceput, aceasta preocupare s-a constituit in obiect de analiza si interpretare pentru filosofii umanisti, din secolul luminilor, si nu numai, iar ulterior a intrat in obiectivul cercetarilor stiintifice si a practicilor educationale. Vom reproduce unele puncte de vedere asupra educatiei ale celor mai autorizate personalitati din domeniu:

"Educatia este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare si moralizare a omului, iar scopul educatiei este de a dezvolta in individ toata perfectiunea de care este susceptibil" Kant (1992);

"Educatia este o activitate complexa pentru formarea unui om pregatit in vederea indeplinirii cerintelor practice ale societatii si a sporirii profitului sau personal" Locke (1962);

"Educatia este actiunea de formare a individului prin el insusi , dezvoltandu-i-se o multime de interese"   Herbart (1976);

"Educatia constituie actiunea generatiilor adulte asupra celor tinere, cu scopul de a forma acestora din urma anumite stari fizice, intelectuale si mentale necesare vietii sociale si mediului special pentru care sunt destinate" Durkheim (1930). O definitie clasica a acestui autor este cea care raporteaza educatia la socializare: "Educatia este socializarea metodica a tinerei generatii";

"Educatia este acea reconstructie sau reorganizare a experientei care se adauga la intelesul experientei precedente si care mareste capacitatea de a dirija evolutia celei care urmeaza"  Dewey (1972);

"Educatia este o vointa de iubire generoasa fata de sufletul altuia pentru a i se dezvolta intreaga receptivitate pentru valori si capacitatea de a realiza valori" Spranger (1930, Apud. Cucos, 1996);

"Educatia este o integrare: integrarea fortelor vietii in functionarea armonioasa a corpului, integrarea aptitudinilor sociale in vederea adoptarii la grupuri, integrarea energiilor spirituale, prin mijlocirea fiintei sociale si corporale, pentru dezvoltarea completa a personalitatii individuale" Hubert (1965).

Contributii deosebite in evaluarea si delimitarea conceptului de educatie au adus si pedagogii romani. Astfel, dupa unii :

"Educatia este activitatea constienta de a-l influenta pe om printr-o tripla actiune: de ingrijire, de indrumare si de cultivare, in directia crearii valorilor culturale si a sensibilizarii individului fata de acestea" Barsanescu (1934);

"Educatia este un act complex de influentare constienta, deci prin mijloace cat mai adecvate, intreprinsa de un om sau un grup de oameni asupra altora, cu intentia de a desavarsi in ei un ideal, a carui ultima esenta gandita constient sau nu, este personalitatea" Narly (1980);

"Educatia este actiunea modelatoare careia i se supune fiecare individ, indiferent de celelalte conditii" Salade (1995);

"Educatia constituie un ansamblu de actiuni care urmaresc transformarea sau modelarea naturii umane in sensul dobandirii atributelor necesare satisfacerii nevoilor vietii sociale" Mihaiesti (1995).

Vom insista in continuare asupra trei perspective ce vizeaza educatia si actul educativ:

1. Perspectiva actionalistica-praxiologica ;

2. Perspectiva structuralista;

3. Perspectiva functionalista .