Reflexoterapia

REFLEXOTERAPIA

Este componenta reflexologiei care se ocupa cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexe diagnosticate ca fiind sensibile (dureroase) sau cu articulatiile interfalangiene, intr-o ordine care tine seama de ecoul biologic al fiecarui organ reprezentat si fara obiecte intermediare (betisoare, baghete).

In timpul executarii masajului, punctele reflexe trebuiesc controlate in permanenta pentru a nu se traumatiza zonele invecinate si a evalua deblocarea cristalelor, deoarece defectiunile organelor se manifesta si sub forma aglomerarilor in punctele refelxe corespunzatoare a cristalelor (acidul uric, saruri, alte impuritati).

Prin masaj se faciliteaza circulatia sanguina si transportul toxinelor spre organele de eliminare sau detoxifiere. Perturbarea circulatiei in zonele reflexe face ca suferinta organului corespunzator sa avanseze. Masarea zonelor reflexogene pe parcursul a mai multor sedinte, implica fisurarea cristalelor de toxine, a depunerilor pe care circulatia sanguina le va trimite spre organele de eliminare, imbunatatind starea de sanatate. Buna circulatie sanguina este vitala pentru fiecare organ sau zona din organism, deoarece transporta material nutritiv, hormoni, anticorpi, oxigen, deseuri metabolice si alte substante neidentificate inca.

Cu cat circulatia sanguina este mai anevoioasa, cu atat mai greu va surveni vindecarea. Miile de metri de material tubular prin care circula sangele (artere, vene, capilare) in corpul nostru, se mentin in activitate prin vasoconstrictie si vasodilatatie, functionarea lor depinzand de activitatea musculara. O circulatie buna se mentine prin activitati musculare adecvate pentru fiecare zona din corp, care se reflecta prin activitati fizice, gimnastica, sport.

Daca activitatea muschilor slabeste, tesuturile se fibrozeaza, circulatia sanguina in acea zona devine greoaie, articulatiile de la maini, picioare si coloana devin rigide, dureroase, exercitand presiuni asupra unor terminatii nervoase sau vasculare. In consecinta, activitatea nervilor si cea sanguina este stanjenita, fluxul sanguin perturbandu-se datorita produselor toxice care se acumuleaza in organele afectate si in punctele lor reflexe.

Si reversul este, din pacate, valabil. Daca circulatia sanguina este deficitara intr-un anumit segment din corp sau intr-un organ, functia acelui segment, respectiv organ, este perturbata, ajungandu-se (daca situatia nu se remediaza) la distrugerea structurilor proprii. Toate acestea conduc cu timpul la anchiloze, dureri, boli organice, intoxicarea organismului, slabirea puterii de aparare impotriva bolilor. Picioarele se resimt devenind reci si chiar dureroase. Daca nu se acorda atentia cuvenita acestor stari in faza incipienta, se vor descoperi ulterior tulburari la distanta in corp, in organele de legatura.

-Avantajele reflexoterapiei-

Poate fi aplicata la toate categoriile de varsta, profilactic si pentru afectiuni acute sau cronice. Marele avantaj consta in completa lipsa de toxicitate, in conditiile in care civilizatia noastra traverseaza o epoca foarte poluanta, inclusiv pe plan medicamentos.

Prin reflexoterapie nu se trateaza simptomatologia bolilor, ci cauzele lor. Reluarea normala a circulatiei sangelui in organul sau zona afectata este un mare castig, deoarece sangele transporta substantele de asimilatie, dezasimilatie si aparare.

O buna circulatie sanguina conduce la accelerarea reconstituirii normale a tesuturilor si organelor lezate de boala, in plus atrage reechilibrarea bioenergetica in zona afectata.

Oricine stie ca in jurul apelor repezi se formeaza curenti care scad in intensitate sau dispar in raport cu reducerea cantitatii si vitezei de scurgere a apei. La fel campul bioenergetic se perturba in zonele cu circulatie sanguina deficitara si se reface odata cu redresarea circulatiei, acesta fiind un argument care sustine ideea ca reflexologia constituie o punte de legatura intre medicina clasica si cea orientala.

Alt avantaj al reflexoterapiei este verificarea starii de sanatate a unui individ intr-un timp foarte scurt. De obicei la aceasta metoda recurg bolnavii care nu au obtinut vindecarea afectiunilor prin remedii medicamentoase, sau cei care doresc sa fie sanatosi folosind cai netoxice. Unii o folosesc in paralel cu tratamentul medicamentos, in special cel bazat pe antibiotice, atunci cand situatia o impune.