Peniciline si cefalosporine

Peniciline si cefalosporine

Introducere.

Penicilinele, cefalosporinele si carbapenele sunt cunoscute ca antibiotice β-lactamice. Toti membrii acestei clase impart o structura bazica, prezenta unui inel β-lactamic. Inelul b-lactamic este esential pentru activitatea biologica a acestor medicamente. Pot avea loc substitutii pe inelul b-lactamic pt scopuri specifice cum ar fi cresterea rezistentei b-lactamice, marirea eficacitatii impotriva patogenilor specifici, si modificarea proprietatilor farmacocinetice.

Mecanism de actiune

Toate antibioticele b-lactamice actioneaza prin interferarea cu peretii celulelelor bacteriene. Ele fac asta prin legarea de o transpeptida inhibata si o enzima peptidoglican activa ce sunt colectiv cunoscute ca proteine de legatura peniciline (PBP) ce catalizeaza legatura cross-linking a glicopeptidei ce formeaza peretele celulei bacteriene. B-lactamele sunt bactericide, dar necesita celule in crestere active pentru a fi eficace. Diferenta in susceptibilitatea organismelor gram-pozitive si gram-negative depinde de numarul si tipul receptorulor de medicament, cantitatea de peptidoglican prezenta (organismele gram-pozitive au un perete celular mai thicker) si cantitatea de lipide din peretii celulei.

Farmacologie

Cand sunt administrate intravenos, b-lactamele sunt distribuite in  corpuri fluide si tesuturi. Sunt insolubile in lipide si nu intra in peretii celulelor vii. Dupa administrarea orala, biodisponibilitatea va varia foarte mult in medicamente in functie de stabilitatea lor acida si legatura proteica.

Cu toate ca volumul lor mare de distributie, majoritatea b-lactamelor au o activitate mica in procesele biologice al membranelor si concentratia in ochi si prostata poate fi o zecime din concentratia serului. Cu toate acestea, penicilinele si cefalosporinele sunt indicate pentru anumite infectii ale sistemului nervos central (SNC), din cauza concentratiilor bactericide de medicamente ce pot fi gasite in SNC, beneficiind de acelea cu inflamatii active ale meningelor. Cele mai absorbite b-lactame sunt secretate in mod activ de rinichi in urina. Ca un rezultat, concentratiile b-lactamelor in urina pot fi cu mult mai mari decat cele intalnite in ser.

In mod clasic, cefalosporinele au fost divizate in 3, si mai recent 4, generatii. Ca o regula generala, cefalosporinele au devenit mai mult specific gram-negative cu generatii crescande. Cu toate acestea, avantajul medicamentelor noi cum ar fi ceftiofur si cefpodoxima, cu un spectru de actiune mai similar cu cel al cefalosporinelor din prima generatie, face ca lucrurile sa se complice. Ca rezultat, o noua clasificare a fost propusa, ce contine 7 grupuri. Folosind aceasta schema, medicamentele sunt impartite atat in functie de spectrul lor de actiune cat si in functie de modul de administrare

Prima generatie de cefalosporine

Prima generatie de cefalosporine (cefazolin, cefalotin,cefalexin) si-au crescut activitatea impotriva unor b-lactame producand organisme cum ar fi Staphylococcus. In general, ele arata un nivel mai inalt de activitate impotriva organisnelor gram-pozitive, moderat impotriva organismelor gram-negative, si activitate minima impotriva tuturor anaerobelor.

Cefalotin arata o activitate mai putin gram-negativa decat cefazolin. Membrii acestui grup sunt utilizati in mod comun in terapia initiala perioperatorie datorita spectrului lor de actiune si profilului sigur.

A doua generatie de cefalosporine

Datorita stabilitatii lor impotriva b-lactamelor, a doua generatie de cefalosporine (cefaclor, cefoxitin, cefotetan,cefuroxime) au un spectru larg de activitate. In general, ele sunt eficace moderat impotriva organismelor gram-negative si au un spectru si mai larg impotriva organismelor gram-pozitive, decat prima generatie de cefalosporine.

A treia generatie de cefalosporine

A treia generatie de cefalosporine (cefotaxime, ceftriaxone, ceftiofur, cefixim,ceftazidim, cefpodoxim) vraiaza foarte mult in spectrul lor de actiune, si eficacitatea   unui medicament in acesta clasa impotriva unui organism nu garanteaza eficacitatea daca componentii altei clase sunt prezenti. Componentele clasice ale generatiei a treia au u grad de specificitate si eficacitate pentru organismele gram-negative. Acetse medicamente sunt considerate tratamentul pentru terapia empirica ale infectiiilor localizate in SNC.

cephalosporins cefotaxime, ceftriaxone, cefixime, and

ceftazidime