QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate medicina

Patologia ginecologica a persoanei de varsta a treia





PATOLOGIA GINECOLOGICA A PERSOANEI DE VARSTA A TREIA

Cancerul mamar

Media femeilor care sunt expuse riscului este de una din noua (sau 11 %), varsta variind intre 20 si 80 de ani. Riscul de la 20 la 50 de ani este de 20 %. Dupa varsta de 50 de ani procentul de risc este de 9 %. Cand o femeie atinge varsta de 50 de ani fara a fi diagnosticata cu cancer la san, riscul mai scade cu doua procente.
Mai putin de 10 % dintre femeile cu cancer la san l-au mostenit genetic. Deci, intr-un grup de femei in care mama are cancer, este posibil ca boala sa fie printre factorii ereditari, insa in majoritatea cazurilor cancerul la san nu se transmite.
Un risc ereditar ridicat al cancerului la san (sau al ovarelor) poate fi transmis atat prin partea tatalui, cat si prin partea mamei. In unele familii aceleasi mutatii genetice care maresc riscul aparitiei cancerului la san maresc de asemenea si riscul cancerului la ovare.
Terapia inlocuirii hormonilor la menopauza creste riscul cancerului la san? Studiile terapiei la menopauza s-au facut pe doua grupuri de femei: cele care luau hormoni si cele care nu luau. Majoritatea factorilor de risc pentru cancerul la san sunt necunoscuti, prin urmare este greu sa construim studii de acest tip (doua grupuri, unul ia hormoni iar altul nu). Din acest motiv, cei care se ocupa cu statistica au aratat diferentele dintre cele doua grupuri. Nu doar hormonii influenteaza riscul aparitiei cancerului la san. Mai sunt si alti factori de risc. Majoritatea studiilor realizate pe femei care fac terapie de inlocuire a hormonilor la menopauza arata ca nu exista o marire a riscului aparitiei cancerului la san sau ca aceasta este foarte mica. La un grup de persoane care folosesc terapia s-au inregistrat cu 1.5 cazuri mai multe decat intr-un grup care nu a luat niciodata hormoni. Riscurile prezente la comparatii (de genul: de 1.5 ori mai mare) nu sunt prea folosite fata de aceeasi informatie prezentata ca un risc actual fara a se compara riscurile dintre grupuri. De exemplu, chiar daca o persoana presupune ca terapia de inlocuire a hormonilor creste riscul aparitiei cancerului de la 30 % la 50 % (1.3 comparativ cu 1.5) acest lucru ar insemna trei cazuri de femei cu cancer la san la 1000 in cursul a 10 ani. Studiile asupra terapiei de inlocuire a hormonilor la menopauza ori arata ca nu exista o crestere a numarului de femei care s-au imbolnavit de cancer la san in general, femeile care au (au avut) in familie un caz sau cele care au o boala benigna, sau arata o crestere mica a riscului care ar putea aparea in grupurile femeilor care iau sau nu hormoni.
Majoritatea femeilor cu boli benigne nu are un risc mai mare de cancer la san. Femeile cu un singur tip de boala benigna, numita atipic hiperplazie au un risc marit. In acest grup, riscul este de aproximativ 0.5 % intr-un an. Odata cu trecerea fiecarui an, riscul se micsoreaza. Deci aceste femei au un risc marit, dar nu destul de marit.
Pentru majoritatea dintre noi, cancerul se poate raspandi in orice partea a corpului. Carcinomul ductal nu are insa aceasta proprietate, deci nu este un cancer. Ca si celelalte celule din corp, orice celula poate deveni celula canceroasa si poate obtine posibilitatea unei metastaze. Cand carcinomul ductal a fost descoperit, oamenii de stiinta nu au stiut ca aceste celule nu pot intra in metastaza, asa ca au folosit termenul de "cancer" pentru a il defini.
Cat de mult scade tratamentul cu Tamoxifen (luat ca masura preventiva de femeile care prezinta un risc ridicat) riscul unei viitoare aparitii a cancerului la san? Cel mai mare studiu prin care se compara ratele de risc arata ca femeile care au un risc mai ridicat nu au luat Tamoxifen timp de aproape sase ani. Cancerul la san s-a dezvoltat cu 7-10 ani inainte de a fi detectat, deci el probabil era prezent inainte ca femeile sa inceapa sa ia medicamentul. In termeni absoluti, aproape dupa sase ani, diferenta intre numarul de cazuri de cancer la san dintre femeile care luau si care nu luau Tamoxifen era de 1.8 cazuri la 100 de femei.
Pentru majoritatea femeilor, sansele supravietuirii cancerului la san sunt mult mai importante decat riscul diagnosticarii. Marimea cancerului la san este cea mai importanta. Folosind examinarea fizica si mamografiile, femeile se pot asigura ca daca au o forma de cancer de san, aceasta poate fi detectata cat mai din timp. Femeile la care cancer la san a fost diagnosticat atunci cand tumora are mai putin de jumatate de centimetru, nu au de obicei cancerul extins in tot sanul. In cazul lor, vindecarea atinge o proportie de 90 %. Iata de ce femeile trebuie sa puna mare accent pe un program sanatos care sa vizeze sanatatea sanilor prin includerea examinarilor fizice si mamografii periodice.
Cancerul de san afecteaza una din cinci femei dupa 49 de ani. In prezent, aceasta forma de cancer este vindecabila, cu conditia sa fie depistat si tratat la timp si corect. Pentru depistarea precoce a cancerului de san, cat si pentru monitorizarea terapiei anticancer se recomanda mamografia. Acest examen medical poate depista cancerul cu doi ani inainte ca el sa devina evident din punct de vedere clinic. Cu alte cuvinte, mamografia permite descoperirea tumorilor foarte mici, incepand de la 3 mm, care nu pot fi simtite prin palparea sanului. In general, mamografia este utilizata in depistarea cancerului de san in randul femeilor cu varste intre 49 si 69 de ani, femei aflate la premenopauza si menopauza, perioada in care prezinta cel mai mare risc de a suferi un cancer mamar.
In tara noastra exista un program national pentru depistarea cancerului de san, prin intermediul caruia femeile peste 49 de ani au acces la mamografie gratuita. Pe baza biletului de trimitere de la medicul de familie, adeverintei de salariat sau talonului de pensie, se pot adresa, cu programare, centrelor din tara unde se fac gratuit mamografii.
Ca metoda complementara exista ecografia. Aceasta este o metoda neinvaziva care foloseste unde sonore pentru a evidentia consistenta (lichida sau solida) a unui nodul. Mamografia are o eficienta de 100 %, motiv pentru care beneficiile depistarii precoce a cancerului prin mamografie depasesc riscurile iradierii, care oricum nu sunt mari, pentru ca se folosesc doze mici de raze X. Cu o zi inaintea efectuarii mamografiei nu trebuie sa folositi deodorante sau lotiuni, pentru ca pot interfera cu razele X, aparand pe film ca microcalcifieri.
O data pe luna sau la doua luni orice femeie trebuie sa-si autoexamineze sanii. Daca descoperiti un nodul, este bine sa consultati medicul. De asemenea, se recomanda consultarea de urgenta a medicului, daca formatiunea de la nivelul sanului a crescut, ca si in situatiile de scurgeri mamelonare sau retractii cutanate sau mamelonare.



Cancerul de corp uterin

Uterul este un organ situat pe linia mediana la nivelul pelvisului, intre vezica urinara si rect, continuandu-se in partea inferioara cu vaginul. Uterul este tapetat spre cavitatea uterina de o mucoasa denumita endometru, care contine numeroase glande. In continuarea acesteia se afla miometrul, strat muscular format din fibre musculare netede. Spre exterior este acoperit de peritoneu.
Uterul este impartit in trei portiuni: colul uterin (portiunea inferioara care se deschide la nivelul vaginului), corpul uterin (portiunea superioara) si istmul (zona ingusta de legatura intre corp si col). Din punct de vedere oncologic se pot dezvolta cancere atat la nivelul colului cat si al corpului uterin. Desi este vorba despre un singur organ, neoplaziile dezvoltate la nivelul corpului uterin au caracteristici particulare de evolutie si tratament fata de cele ale colului uterin.
Cancerul de corp uterin este numit si cancer de endometru, de la denumirea mucoasei care tapeteaza interiorul cavitatii uterine si apare mai ales la menopauza. Modificarile acestei mucoase in cursul vietii genitale a femeii depind de hormoni (in special de estrogeni). Cancerul de endometru este mai rar decat cancerul de col uterin, desi numarul de cazuri noi pe an este in crestere in tarile industrializate, din cauza cresterii sperantei de viata.
Rar inainte de 40 de ani, acest cancer se intalneste in principal la femeia in menopauza (80 % dintre cazuri). Varsta medie de aparitie este intre 60 si 70 de ani. In afara varstei, factorii de risc pentru acest tip de cancer sunt: - pubertatea precoce si/sau menopauza tardiva; - absenta nasterilor sau sarcinile tardive; - anumite afectiuni, cum ar fi diabetul si obezitatea, sunt factori predispozanti; - administrarea in exces a estrogenilor (acesta este motivul pentru care estrogenii nu se prescriu singuri in tratamentul de substitutie al menopauzei).
Tumora se manifesta prin sangerari: la femeia aflata inainte de menopauza, este vorba de menstruatii abundente sau, mai ales, de sangerari intre menstruatii. La femeia in menopauza semnalul de alarma este reaparitia pierderilor de sange. Secretiile vaginale albicioase (leucoree) si purulente sunt uneori prezente. Mai putin frecvent ca diagnostic (si in special in cazurile avansate) apar simptome vezicale si rectale. Nu exista, ca in cancerul de col, metode de depistare pentru acest tip de cancer.
Intr-o proportie mare de cazuri cancerul de corp uterin este limitat la uter in momentul diagnosticului. Odata aparut, se extinde din aproape in aproape spre musculatura uterului (miometru), col uterin si vagin, vezica urinara sau rect. Pe calea vaselor limfatice poate aparea invazia ganglionilor limfatici pelvini sau lomboaortici. Metastazele vaginale nu sunt comune in momentul diagnosticului, dar pot aparea in evolutia bolii sau dupa interventia chirurgicala, in special daca nu se utilizeaza radioterapia pre sau postoperatorie. Metastazele peritoneale sunt mai frecvente decat in cazul cancerului de col uterin. Metastazele la distanta (ficat, plaman) nu sunt frecvente si apar in cazuri avansate de boala.
Diagnosticul se pune prin confirmarea histopatologica a prezentei celulelor tumorale in urma efectuarii chiuretajului biopsic fractionat. Prelevarea de tesut se face separat de la nivelul endometrului si portiunii interne a colului uterin, pentru a diferentia un cancer endometrial de unul cervical. Dupa confirmarea malignitatii, evaluarea preterapeutica a cazului necesita efectuarea altor investigatii: examene uzuale (radiografie toracica, examene de sange, ECG) si alte investigatii complementare utile pentru aprecierea extensiei loco-regionale a bolii (tomografie computerizata abdomino-pelvina, urografie, eventual cistoscopie sau rectoscopie daca exista suspiciune de invazie a organelor vecine).
Tratamentul se bazeaza pe chirurgie si radioterapie. Interventia chirurgicala este esentiala pentru stadiile putin avansate ale bolii. Se practica histerectomie totala cu anexectomie bilaterala (se rezeca uterul impreuna cu ambele ovare), cu sau fara limfadenectomie pelvina (excizia ganglionilor limfatici pelvini). Radioterapia este o metoda de tratament utilizata, de obicei, postoperator. In stadii avansate se face iradiere preoperatorie. Daca exista contraindicatii pentru chirurgie sau pacienta refuza operatia, radioterapia este folosita ca tratament exclusiv. Se utilizeaza iradierea externa (cu fotoni) si brahiterapia (sau iradierea intracavitara, adica introducerea de surse radioactive la nivelul uterului sau vaginului).
Cancerul de corp uterin este o boala care poate fi diagnosticata in stadii incipiente, deoarece simptomatologia (in special sangerarea vaginala) apare precoce in evolutia neoplaziei. Pacienta cu sangerare vaginala in postmenopauza, hemoragie abundenta si prelungita in perimenopauza sau hemoragie anormala inainte de instalarea menopauzei trebuie sa se prezinte la medicul de familie sau specialistul ginecolog pentru completarea investigatiilor.
Tratamentul chirurgical, asociat eventual cu radioterapie in functie de extensia si caracteristicile tumorii, este eficient in special in cazurile putin avansate ale cancerului de corp uterin, asigurand un control local si o supravietuire indelungata.






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:




Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }