Pretul serviciilor

PRETUL SERVICIILOR

Tariful este denumirea uzuala pentru  a desemna valoarea pe piata a unui serviciu.

Notiunea de pret se foloseste pentru anumite categorii de servicii (de exemplu, servicii de alimentatie publica) in timp ce cea de taxa pentru serviciile a caror valoare este stabilita de organele financiare (taxa pentru parcare, taxa pentru firma luminoasa, etc.). Redeventa reprezinta contravaloarea serviciilor legate de achizitionarea de licente sau know-how, plata facandu-se sub forma unei cote procentuale din cifra de afaceri obtinuta.

Alte notiuni utilizate pentru plata serviciilor sunt: prima -in cazul asigurarilor, onorariu-in cazul unui liber profesionist, chirie, salariu, dobanda.

Pretul este influentat de factori controlabili si factori necontrolabili.

Factorii controlabili sunt aceia care pot fi influentati de producatorul-prestator intr-o anumita masura prin deciziile sau alternativele alese. Astfel putem enumera: costul serviciului (cheltuieli materiale directe si de munca, cheltuieli de regie, administrative, , etc. sub care un vanzator nu poate sa-si vanda serviciul); costuri de comercializare; cheltuieli de promovare; costuri pentru mentinerea calitatii si a imaginii, etc.

Factorii necontrolabili sau independenti nu pot fi influentati de firma prestatoare de servicii si putem enumera in acest sens: nivelul de pret existent pe piata; situatia ofertei si a cererii pe piata; situatia concurentei.

Atat factorii controlabili cat si cei necontrolabili sunt intr-o continua miscare, iar uneori se schimba brusc si intr-un timp record.

Din punct de vedere al vanzatorului tariful trebuie sa tina seama de cheltuieli, cote de impozitare si taxe, de raportul intre cerere si oferta si de preturile practicate de concurenta.Din punct de vedere al cumparatorului tariful este apreciat in fuctie de utilitatea serviciului, veniturile disponibile, comparatia cu pretul bunurilor care concureaza ,eventual serviciu, sau/si efortul de a si-l face singur.

Metoda cea mai des utilizata in stabilirea preturilor are in vedere adaugarea unei marje de profit la costurile totale. Astfel se iau in calcul: costurile materiale, costurile salariale, costurile de functionare, costurile de gestiune, alte costuri, taxa pe valoarea adaugata, la care se adauga o marja de profit. Deoarece in acest fel nu se poate gasi raspunsul al intrebarea cat de mare ar trebui sau poate fi marja procentuala de profit, se are in vedere egalitatea dintre venitul marginal si costul marginal.

In cazul multor servicii se observa o tendinta de crestere a preturilor, avand la baza si perceptia anumitor categorii de clientela ca serviciul cu pretul cel mai mare ar fi si cel mai bun.

O alta tendinta care se manifesta este aceea a formarii preturilor cu o anumita interdependenta fata de mecanismele de piata obisnuite. In cazul serviciilor intervin o multitudine de factori psihologici, conjuncturali, locali. Mai mult serviciul oferit este intotdeauna altul, diferit, in functie de prestator, client, conjunctura, timp, etc.

Criteriile de diferentiere a preturilor sunt

Variatia cererii in timp (tarifele sunt mai mari cand cererea este mai mare si invers).

Urgenta prestarii serviciului (tarifele sunt mai mari pentru serviciile care se executa in regim de urgenta).

Natura beneficiarului (persoana fizica sau juridica, de exemplu. Preturile pentru persoane fizice pot fi mai mici decat cele pentru persoane juridice).

Locul prestarii serviciului (pentru serviciile prestate la domiciliul clientului, de regula, preturile sunt mai mari).

Localizarea si gradul de confort al unitatii prestatoare (situarea in centrul orasului precum si un grad ridicat de confort determina si preturi mai mari).

Timpul de prestare a serviciului (prestarea serviciului in afara programului obisnuit de lucru sau in contratimp determina o crestere a preturilor).

CLASIFICAREA SERVICIILOR

Analiza structurii si tendintelor in servicii se bazeaza pe datele statistice furnizate de anumite clasificari sau nomenclaratoare, nationale si internationale, ale activitatilor din economie.

Avand in vedere eterogenitatea serviciilor este necesara gruparea acestora -gruparea lor in categorii omogene, cu trasaturi comune si probleme specifice privind gestiunea resurselor si conducerea activitatii pe piata interna si externa.

Este necesara armonizarea clasificarilor, respectiv asigurarea corespondentei intre doua sau mai multe clasificari realizate dupa criterii diferite, intre clasificarile nationale si internationale.

Motive ce fac dificila armonizarea clasificarii serviciilor

identificarea ramurilor de activitate dintr-o tara poate sa nu fie potrivita pentru o tara cu

un nivel de dezvoltare diferit

gradul de externalizare a serviciilor este diferit pe categorii de tari, dar si in interiorul acestora, ceea ce face ca acestea sa fie cuprinse in ramuri ale sectorului primar si secundar

dificultatea trasarii frontierelor intre bunuri si servicii

in cadrul serviciilor, delimitarea diferitelor categorii este dificila (ex.serviciile de transport)

statisticile nationale sunt caracterizate prin eterogenitate, grad mare de detaliere, regularitate si rigurozitate diferita in inregistrarea datelor

statisticile nu cuprind sectorul neformal (economia subterana) care are o pondere mare in sectorul serviciilor indeosebi in tarile slab dezvoltate;

Cele mai cunoscute si utilizate clasificari statistice internationale pot fi:

-pe produse subdivizate pe bunuri si servicii (ex.CCP- Clasificarea Centrala pe Produs-elaborata sub egida ONU; CSI- Clasificarea Schimburilor Invizibile- specializata pe servicii, folosind comertului international cu servicii)

- pe activitati amintim: clasificarea elaborata sub egida ONU   modificatari ulterior, numita Clasificarea Internationala Tip Industrii a activitatilor economice (CITI), Nomenclatorul Activitatilor din Comunitatea Europeana (NACE) si Clasificarea Ramurilor Economiei Nationale (CREN).

CAEN este elaborata dupa modelul CITI si este o clasificare de tip arborescent cuprinzand sectiuni (codificate cu o litera subsectiuni (codificate cu litere), diviziuni (cod de cifre) grupe (cod de cifre) si clase (codificare cu 4 cifre) Clasificarea serviciilor in functie de nivelul 1 de agregare cuprinde:

G Comert cu ridicata si cu amanuntul, repararea autovehiculelor, motocicletelor si a bunurilor personale si de uz gospodaresc

H Hoteluri si restaurante

I Transport, depozitare si comunicatii

J   Intermedieri financiare

K Tranzactii imobiliare, inchirieri si activitati de servire prestate in principal     intreprinderilor

L Administratie publica si aparare; asigurari sociale din sistemul public

M Invatamantale

N Sanatate si asistenta sociala

O Alte activitati de servicii colective, sociale si personale

P  Activitati ale personalului angajat in gospodarii particulare

Q Activitati ale organizatiilor si organismelor extrateritoriale

CLASIFICAREA SERVICIILOR

O prima grupare a serviciilor, dupa sursele de procurare

servicii marfa sunt cele procurate prin acte de vanzare-cumparare, prin intermediul pietei

servicii ne-marfa ocolesc relatiile de piata In aceasta a doua categorie sunt cuprinse

serviciile publice,

servicii furnizate de organizatiile private non-profit

servicii pecare si le fac oamenii ei insisi.   

2. Dupa natura nevoilor satisfacute serviciile se impart in servicii private si servicii publice.

Serviciile private sunt cele care satisfac nevoi particulare ale indivizilor sau familiilor

Serviciile publice sunt definite ca activitati organizate, autorizate de o autoritate administrativa centrala sau locala, pentru satisfacerea de nevoi sociale in interes public.   

3. Serviciile pot fi structurate dupa beneficiarul acestora. Din acest punct de vedere, exista mai multe clasificari ale serviciilor. O prima clasificare imparte serviciile in intermediare si finale.

Serviciile intermediare sunt activitati care folosesc producerii bunurilor sau a altor servicii. In aceasta categorie intra: stocajul, transporturile distributia, asigurarile si reasigurarile , finantele, telecomunicatiile, dar si serviciile juridice, contabile, de formare si perfectionare profesionala

Serviciile finale se clasifica dupa locul unde se desfasoara in:

a) servicii integrate ale intreprinderii (reparare si intretinere utilaje, proiectare, cercetare, evidenta contabila)

b) servicii de productie prestate de unitati specializate (externalizate: servicii de leasing, de asigurari, de marketing

4. Dupa functiile economice indeplinite, serviciile au fost clasificate de catre Elfring(1988), plecand de la clasificarea facuta de Singelmann si folosita de OCDE in prezent pentru analiza fortei de munca din servicii.

Se va observa ca primele doua categorii sunt orientate spre bunuri, deci sunt legate de sectoarele primar si secundar, iar ultimele doua sunt orientate spre consum.

Dupa natura efectelor activitatilor de servicii avem:

Serviciile nemateriale (adevaratele servicii) nu se concretizeaza in bunuri materiale, contribuind la satisfacerea unor nevoi spirituale, sociale, colective

Serviciile materiale sunt cele incorporate in bunuri, dar si cele care vizeaza direct productia materiala (transportul, distributia, repararea echipamentelor)

6. Dupa efectele si beneficiarul direct al serviciilor acestea se clasifica in:

-servicii care afecteaza bunurile (transport, curatatorie, reparatii, intretinere bunuri si locuinte)

-servicii care afecteaza persoanele (transport de persoane, comunicare, educatie-invatamant, frizerie, ingrijirea sanatatii)

-servicii care influenteaza atat conditia bunurilor cat si a persoanelor ( servicii financiare)

Dupa modalitatile de comercializare a acestora:

-transferabile (comercializabile). Ex: servicii editoriale, cinematografice , telecomunicatii etc.

-netransferabile (necomercializabile).

8. In legatura cu modalitatile de furnizare a serviciilor exista

-servicii care necesita deplasarea producatorului

-servicii care necesita deplasarea consumatorului la locul ofertei.

Clasificarea serviciilor in functie de gradul de utilizare a echipamentelor si personalului

-Servicii care au la baza utilizarea echipamentelor (utilaje, masini):

- automate

- manuite de personal necalificat;

- conduse de personal calificat.

- Servicii care au la baza utilizarea personalului:   

- necalificat;

- calificat;

- specializat.

In functie de ponderea mai mare sau mai mica a serviciilor in totalul ofertei unei firme, Ph. Kotler  clasifica oferta:

-un bun pur tangibil

-un bun tangibil insotit de servicii

-un hibrid

-un serviciu de baza insotit de bunuri si servicii secundare

-un serviciu pur

11. Clasificarea serviciilor in functie de gradul de participare a consumatorului la realizarea prestatiei

-Relatie puternica prestator-consumator (prezenta consumatorului este obligatorie)

-Relatie slaba prestator-consumator (prezenta consumatorului nu este obligatorie)

Dupa forma de proprietate si modul de organizare a prestatorilor de servicii se disting:

-sectorul public: tribunale, spitale, posta scoli

-sectorul asociativ: biserici, muzee

-sectorul privat: companii aeriene, de asigurari etc.

13. In functie de obiective:

-servicii care au ca scop obtinerea de profit

-servicii fara scop lucrativ

14. In functie de momentul aparitiei:

-servicii traditionale sau vechi

-servicii moderne sau noi