Schimbul de
locuinte (voluntar)
I.1.1.
Conditii
Potrivit art. 33 din Legea nr. 114/1996, "titularii de contracte
de inchiriere pot face intre ei schimb de locuinte, cu avizul autoritatii care
a aprobat inchirierea sau, dupa caz, al proprietarului locuintei".
Schimbul poate avea loc intre doi sau mai multi locatari din
aceeasi cladire, din cladiri diferite din aceeasi localitate sau chiar din
cladiri aflate in diferite localitati (de exemplu in caz de mutari reciproce in
diferite localitati din cauza serviciului, din motive familiale etc.). In toate
cazurile, insa, intelegerea dintre locatari referitoare la schimb nu produce
efectele juridice ce ii sint specifice (substituirea reciproca in drepturi si
obligatii) decit cu acordul ("avizul") autoritatii care a aprobat inchirierea
(in cazul fondului locativ de stat), respectiv cu acordul proprietarului
locuintei care formeaza obiectul schimbului (in celelalte cazuri). Cu conditia
aprobarilor corespunzatoare, schimbul poate avea ca obiect si locuinte facind
parte din fondul de stat, pe de o parte, si proprietate particulara, pe de alta
parte; legea nu distinge in aceasta privinta.
I.1.2.
Efecte
Contractul de schimb de locuinte incheiat in conditiile prevazute
de lege produce efectele unei duble cesiuni de creanta, avind ca obiect
drepturile de folosinta locativa. Datorita consimtamintului locatorului
(prevazut de lege pentru validitatea schimbului), dubla cesiune va avea ca
obiect nu numai drepturile locatarilor in cauza, dar si obligatiile lor, ei
fiind liberati fata de locatorii initiali. Cu alte cuvinte, prin schimbul de
locuinte - reglementat special de lege - se realizeaza nu numai o dubla
cesiune, dar - ope legis - si o dubla
delegatie perfecta (confundata cu o novatie prin schimbare de debitori).
