Sclavia - Roma

Sclavia - Roma

Fara indoiala, sclavii constituiau categoria cea mai defavorabila. Ei erau putini, in perioada de inceput a Republicii, facand parte din familia patriarhala. Odata cu expansiunea romana, numarul acestora a crescut, fiind proveniti, mai ales, din prizonierii de razboi, sau din datornici; aceasta din urma categorie a disparut in urma legii Poetilia, din 326 i.Hr., potrivit careia debitorul era obligat, de acum inainte, sa garanteze doar cu avutul, nu si cu persoana sa. De asemenea, hotii prinsi in flagrant delict isi pierdeau cetatenia si erau transformati in sclavi. In prima perioada a Republicii, daca dorea, seful familiei romane (pater familias), care avea drept de viata si de moarte asupra membrilor acesteia, isi putea vinde fiii ca sclavi. Ulterior, statul roman a intervenit interzicand aceasta.

Sclavii nu aveau nici un fel de drepturi juridice, fiind considerati drept "lucruri" (res mancipi) sau "instrumente inzestrate cu glas" (instrumentum vocale). Ei puteau fi cumparati, vanduti, sau ucisi, dupa bunul plac al stapanului. In perioada marilor cuceriri, numarul lor a crescut foarte mult, in schimb valoarea unui sclav a scazut foarte mult. Sclavii erau intrebuintati in toate activitatile economice; o parte dintre acestia, care beneficiau de un nivel mai inalt de instruire, erau contabili, medici, pedagogi, artisti. Insa majoritatea erau supusi unor munci grele, pe marile domenii (latifundia), in mine, sau erau vaslasi pe corabii. Sclavii gladiatori erau obligati sa se lupte intre ei, sau impotriva fiarelor salbatice, in arena, spre deliciul romanilor. De cele mai multe ori, sclavul gladiator invins intr-o confruntare era ucis.

Fiind tratati, din punct de vedere juridic, ca obiecte, ei nu aveau drepturi si nu se puteau intenta actiuni in justitie. Desi stapanii le permiteau, deseori, sa acumuleze o parte din venituri, sclavii nu aveau, din punct de vedere legal, un patrimonium, motiv pentru care nu puteau fi considerati nici debitori, nici creditori si nici nu puteau lasa mostenire. Casatoriile dintre sclavi nu erau recunoscute, fiind considerate drept concubinaj (contubernium). Copiii rezultati din legatura dintre un om liber si o sclava deveneau, la randul lor, sclavi. Cand un cetatean roman era asasinat de catre unul dintre sclavii sai, toti sclavii vii care ii apartineau celui ucis erau omorati.

In ultima perioada a Republicii, stapanii au inceput sa le recunoasca sclavilor, in limite bine stabilite, anumite drepturi, si chiar o anumita personalitate juridica. Aceste situatii surveneau mai ales in cazurile in care sclavul il reprezenta pe stapanul sau, in anumite afaceri. Stapanii le permiteau sclavilor sa isi constituie o mica avere si sa isi rascumpere libertatea. In ultimul secol al Republicii eliberarile au devenit atat de frecvente, astfel incat imparatul Augustus a luat masuri pentru franarea acestui proces. In acelasi timp, insa, imparatii au impus unele legi care limitau abuzurile asupra sclavilor. In anul 6 d.Hr. a fost emisa o lege potrivit careia sclavii nu puteau fi dati fiarelor de la circ fara aprobarea unui magistrat. Imparatul Claudiu I (41-54) a interzis abandonarea sclavilor batrani sau bolnavi. Imparatul Hadrian (117-138) a interzis uciderea si judecarea sclavilor de catre justitie. Succesorul sau, Antoninus Pius (138-161) a introdus pedeapsa cu moartea pentru cel care ucidea un sclav si ii obliga pe stapanii cruzi sa isi vanda sclavii.

Acest proces a fost insotit si de incetarea ritmului de crestere a numarului sclavilor, ca rezultat al numarului de anexiuni teritoriale mult mai mici din timpul perioadei imperiale. In paralel, valoarea sclavilor a crescut din nou la varsta la care erau eliberati a coborat la aproximativ 30-35 ani.

Sclavii eliberati deveneau liberti (liberti, la singular libertus). Libertii luau de obicei numele fostului stapan si deveneau client al acestuia. O parte dintre acestia erau foarte bogati. Copiii libertilor puteau intra in ordinul ecvestru. Ei au jucat un rol foarte important in timpul lui Claudius I, cand au ajuns conducatorii celor cinci birouri ale administratiei imperiului. Ulterior, libertii au fost inlocuiti din aceste functii de catre cavaleri.